Adrian STĂNICĂ

Septembrie era pentru noi și luna marii traversări a lacului Razelm.

Depinde de noi ce vrem să alegem. Mulți sau buni? Aceasta este întrebarea.

Povestea continuă. Față de acum trei-patru decenii am aflat multe despre oceanul planetar.

Nu avea încredere nici în așa-zișii prieteni!

Oi fi ratat astfel ultima șansă să primesc o ofertă de „muncă cinstită”?

„Gogu a plecat în lume și a luat cu el și salariile voastre pe cinci luni. Doar știți prin ce a trecut, trebuia să se consoleze și el cu ceva”.

Din fericire pentru mine, cei pe care îi aud vorbind așa sînt puțini. Or fi și alții, dar nu îi înțeleg, că vorbesc în grecește. O fi și ignoranța lingvistică o cale spre răsfăț în vacanță.

Regresul din educație se reflectă în succesul unor agresivi analfabeți funcțional, deveniți influencer-i pentru generațiile de mîine.

Încălzirea prin pardoseală, atît de utilizată în perioada romană, părea un mare pas înainte în ale instalațiilor anilor 1990.

Dacă văicăritul este un sport naţional, există și teme regionale.

Logica și bunul-simț nu pot funcționa pentru cei care se tem că oricine și în orice postură dorește să le fure calul.

În această primăvară, Comisia Europeană a aprobat propunerea de creare a viitorului DANUBIUS-ERIC.

Marea Neagră este o mare aflată la răscruce de vînturi, cele mai rele venind dinspre nord-est, din Siberia.

Orice formă de inteligență artificială nu va face decît niște impresionante tabele de date, în lipsa unui ochi atent format, fără flerul omului apropiat de natură, citit și experimentat.

Nu încerca să îi explici ceva unui suspicios! Dacă vei încerca să îi explici ceva clar și la subiect, te va bănui de intenții mîrșave.

Prostia nu este doar eternă, are o infinitate de fețe.

Măcar dacă aș fi învățat ceva de la cei mai descurcăreți și isteți...

Dublă măsură? Mai degrabă un control riguros al calității.

Turistul îi cere un gin-tonic – patronul îi zice că nu are. Chiar dacă sticla e mare, pe raft, la vedere.

Nu ar fi mai bine ca vocile mai puternice să le aparțină celor care cunosc cu adevărat problemele?

Buni băieți meseriașii ăștia. E drept, mai dispar ei de pe șantier.

Sfîrșitul Lumii nu mai vine cu o ploaie de foc și de pucioasă, ci cu o răsturnare a ordonării fișierelor de calculator.

Una este să citești în cărți și să înveți despre rolul crucial al vîntului în natură, alta e să simți pe pielea ta acest lucru.

Cu cît o problemă e mai dificilă pentru experți, cu atît semidocții vor avea soluții mai certe.

Ca sedimentolog costier, încerc să înțeleg din ce sînt alcătuite și cum se modifică plajele. Mereu sub bătaia vântului și a valurilor, mereu în mișcare, particulele de nisip, minuscule blocuri care compun plajele, par a avea o soartă simplă. Cel puțin pe hîrtie, la prima vedere.

În miile de ore petrecute pe la cozi în fiecare an ajungeai să îți cunoști tot cartierul. Cine își mai cunoaște azi vecinii?

Un loc special – domnul profesor de istorie Sîrbu. Extraordinar vorbitor, a știut să prezinte istoria ca pe o poveste, punînd mereu în context datele, altfel aride, ale diverselor evenimente. Mereu alături de noi, ne-a însoțit în multe tabere, în care ne-

Negustoria și negocierea sînt elemente importante și în lumea europeană a cercetării. Ședințele de pregătire a propunerii de finanțare sînt momentele în care fiecare partener încearcă să își asume cît mai multe activități și să ceară un buget c

Invazia gunoiului de plastic nu este doar o poveste din zone îndepărtate. Se întîmplă și la noi, sau poate mai ales la noi. Sînt numeroase filmări de la viiturile recente care arată mii de ambalaje de plastic care sînt duse de ape spre Dunăre, de unde ajung în Deltă și apoi în mare.

Pot apărea tsunami-uri în Marea Neagră? Ca profesionist, pot spune că da. Mai rar decît în Pacific și de dimensiuni mai mici. Și Marea Neagră este o zonă activă din punct de vedere tectonic. Dar cum poți lămuri persoane care știu deja tot?

Mi-e dor de iernile din București… La Bacău sînt mult mai rele. Pînă acum, temperaturile au scăzut de peste zece ori sub minus 15, minus 20 de grade. În plus, bate și vîntul. Doamne, cum bate vîntul… Intră pînă în ultimul atom de calciu din schelet.

Îl văd prin apă, pe fundul șaitrocului… Strălucește atît de puternic, un galben mai luminos decît orice am văzut vreodată în viața mea. Simt o bucurie extraordinară!! Îmi vine să strig: Aur! Aur! Am găsit aur!

Planeta trece prin fluctuații violente, de la perioade lungi de secetă, în care resursele de apă se reduc considerabil, la furtuni extreme, cu ploi masive care generează inundații rar întîlnite pînă de curînd.

Pînă la apă, trebuie să împingem barca cel puțin 50 de metri. Ceea ce și facem. E o barcă de tablă, grea, cu fundul plat, care face priză cu mîlul. Încercăm să vîrîm lemne sub ea, pentru a o face să alunece.

Gîngavul peltic, atotcunoscător a ceea ce e omenesc, iar nimic din ce este omenesc nu poate scăpa nemurdărit.

Teama de sfîrșitul lumii, de la variantele sale clasice la apocalipsa modernă a „găurilor negre“ create în laborator de oameni dornici de cunoaștere, este un refren constant în istoria omenirii.

Valoarea vodcii – ca și a celorlalte lichidități – suferea fluctuații pe termen scurt, săptămînale, sau sezoniere, după anotimp. În funcție de ziua săptămînii, cu o sticlă de vodcă puteai cumpăra mai mult sau mai puțin pește.

Acum șase decenii primul satelit începea să orbiteze planeta noastră. Cu patru ani mai devreme, structura moleculară a ADN-ului își dezvăluia secretele. Iar cu nici un deceniu în urmă primul computer modern începuse deja să funcționeze. Energia atomică fusese descoperită și, din păcate, și testată, iar conceptul Big Bang primise deja un nume.

Cînd te exprimi, caută să nu îți exprimi niciodată clar un punct de vedere. În fond, dacă greșești, mai bine le zici celor din jur că nu au înțeles ei despre ce era vorba.

Melodia celor de la Wham ne urmărea pe drumul din Balta Albă, de la Gloria, pînă în Titan, în Macaralei. Am plecat pe jos, cu doi prieteni și colegi de bloc, spre petrecerea de Revelion 1987. Pierduserăm deja autobuzul 101 în stația de la Potcoava.

Fiat sau Dacia, mașina națională e subiect de glume, dar și de dorință.

Zvîrr! Zvîrrrrrr! Șase-doi… n-ai ce face, mai stai una! Stau, mă, stau. Că parcă aș avea unde să plec… Zvîrrr!  Cinci-trei.  Na,  c-am  plecat  –  și acu’ chiar te-nchid de tot. Bine, mă, te-ai găsit  să  faci  tu  pe  deșteptul  după  cîte marțuri ți-am dat ieri, de nu te spală de rușine toată Dunărea… Zvîrrr…

Sînt sau nu sînt drumuri în Deltă? Depinde ce înţelegem prin acest cuvînt. La finalul cursului Dunării, Delta însăşi este un început şi un sfîrşit de drum.

Orice teorie a conspiraţiilor are legături cu lumea ştiinţei şi tehnologiei. Majoritatea scrierilor despre conspiraţii şi conspiraţionişti au cel puţin un savant, mai mult sau mai puţin nebun, o invenţie, cel mai probabil malefică, chiar şi cîte un întreg domeniu al cunoaşterii.

Întîi de toate, stabilim o viziune pe termen lung. Pentru aceasta, trebuie să ajungem la o înţelegere comună pentru două noţiuni: „viziune“ şi „termen lung“. Viziunea nu e o vedenie, ci, mai degrabă, un vis. Sau cum credem noi că trebuie să arate un anumit domeniu sau un loc, ori cum să se dezvolte o idee peste un interval de timp.

Definirea surselor de energii neconvenţionale a devenit deja mai mult decît convenţională, pentru că în general ne gîndim la energia vîntului, cea a apei şi cea solară. Posibilele surse sînt însă mult mai variate, şi de aceea consider că merită să le amintesc în cîteva cuvinte pe fiecare dintre acestea.

Tocmai la începutul anilor 1990 am început şi eu să călătoresc şi am putut simţi deseori ce înseamnă teama de terorişti. Am simţit şi cum controalele au devenit din ce în ce mai stricte, mai ales după atentatele din anii 2000, din State, Spania şi Marea Britanie. Şi cînd scriu că „am simţit“, nu exagerez.

Călătoriile din vara anului 1989 au început cu o lună înaintea vacanţei de vară. Student la geologie fiind, am plecat, după sesiunea de vară, la jumătatea lunii iunie, în practică. Împreună cu colegii de an am avut baza la Petroşani, dar fiecare zi a însemnat cîte un drum.

După părerea mea, românii au cea mai puţină încredere în profesionişti. Nu, nu în acei aşa-zişi experţi care apar zilnic la televizor şi se pricep la orice, de la situaţia în Asia de Sud-Est la preţul ridichilor de lună. Este vorba despre adevăraţii profesionişti, care şi-au dedicat viaţa studierii unor probleme deosebit de complexe.

Un salt uriaş pentru omenire, dar un pas infim pentru galaxie. Aşa poate fi descrisă performanţa extraordinară a sondei spaţiale Voyager 1, prima creaţie umană care a reuşit să depăşească limitele sistemului nostru solar.