Cît de mult înțelegem apa?

Publicat în Dilema Veche nr. 753 din 26 iulie – 1 august 2018
Cît de mult înțelegem apa? jpeg

Un răspuns sintetic e foarte greu de construit. Și asta pentru că apa e prezentă peste tot și e parte din noi. Sîntem alcătuiți în proporție de aproape două treimi din apă. Apa este un combustibil vital vieții. Iar viața însăși, așa cum o înțelegem noi azi, a apărut și a evoluat în apă.

Cînd, acum mai multe sute de milioane de ani, primele plante și, apoi, animale au început să cucerească uscatul, diferitele specii au colonizat continentele plecînd de la oceane în sus pe fluvii și rîuri, mergînd apoi spre zonele din ce în ce mai lipsite de apă. Unele specii s-au adaptat să trăiască în medii din ce în ce mai aride, dar principala specializare a fost aceea de a găsi, extrage și consuma în mod eficient apa trebuincioasă supraviețuirii.

Iar noi, oamenii, sîntem parte a aceluiași sistem viu. Civilizația umană s-a născut în lungul fluviilor, la gurile de vărsare în mare, în lagune și în delte. Și asta pentru că aici sînt unele dintre cele mai fertile medii de pe planetă, care le au oferit primilor oameni hrană, materii prime și protecție. Probabil că mediul mereu în schimbare al apei, cu tot ce poartă aceasta, i-a și stimulat pe strămoșii noștri să înțeleagă mai bine natura și să găsească soluții de adaptare.

În tot cursul istoriei umane, apa a avut și are un rol vital – nu doar pentru supraviețuire, ci și pentru dezvoltare, comunicare, colaborare, expansiune și dominație. Rîurile și țărmurile au fost frontiere naturale. Marea a devenit ușa deschisă spre lume. Popoarele care au învățat să se folosească de apă – mai ales navigatorii – au ajuns să descopere și mai apoi să controleze rutele comerciale, adevărate artere ale civilizației umane pe glob. De la fenicieni și vechii greci, la venețieni și genovezi, de la spanioli și portughezi, la olandezi, francezi și englezi, apa a fost cea care i-a condus spre noi teritorii și resurse. Astfel au fost făcuți pașii esențiali spre cunoașterea planetei și spre fondarea satului global.

Planurile de a folosi apa și de a o controla pentru diferitele nevoi au apărut încă din antichitate. Devierea fluviilor, tăierea de canale de irigații, construirea morilor de apă sînt dovezi ale acestor eforturi ale oamenilor de a se folosi de o resursă care părea inepuizabilă. Odată cu revoluția industrială însă, presiunea pe resursele de apă crește considerabil. Pe de o parte, fragmentăm ciclul natural prin baraje, îndiguiri și alte construcții masive. Pe de altă parte, apa este o materie primă importantă în industrie și agricultură, iar utilizarea acesteia se dezvoltă exploziv.

Treptat, nevoia de apă a civilizației umane a ajuns atît de mare, încît am reușit, fără mare efort, să ajungem într-o situație de criză globală. Cursurile naturale ale apelor sînt modificate, continuitatea curgerii apei (cu tot ceea ce duce aceasta) dinspre munți înspre oceanul planetar este blocată. Apa subterană este folosită în cantități atît de mari, încît acviferele nu reușesc să se mai încarce. Din toate activitățile noastre, murdărim apele cu un număr atît de mare de poluanți, încît nici nu îi știm încă pe toți. Rezultatul? Apa a ajuns să fie deja, probabil, cea mai prețioasă resursă naturală, pe cît de importantă, pe atît de grav afectată. Războaiele apei nu mai par atît de îndepărtate. Secetele, inundațiile, molimele și bolile – cunoscute și necunoscute (datorită apariției unor noi categorii de poluanți ai apei) – au efecte grave. Modificările climei duc și ele la înmulțirea evenimentelor extreme. Planeta trece prin fluctuații violente, de la perioade lungi de secetă, în care resursele de apă se reduc considerabil, la furtuni extreme, cu ploi masive care generează inundații rar întîlnite pînă de curînd.

Este știința de azi suficient de bine pregătită pentru a răspunde acestor provocări? Cu siguranță, nu. Aproape toate disciplinele științifice au încercat să înțeleagă ciclul apei în natură, precum și toate procesele și fenomenele în care apa are un rol major. Dar această abordare tradițională, sectorială, nu reușește să ne ajute să înțelegem toate aceste fenomene. De aici și lipsa unor soluții eficiente de gestionare a resurselor de apă la nivelul întregilor bazine hidrografice, care să asigure o existență în armonie cu natura în lungul rîurilor și coastelor, din munți și pînă în largul mărilor. Știința actuală, împărțită pe sectoare clar delimitate, fie rezolvă toate problemele legate de gestiunea apei într-un singur sector al unui fluviu – sau țărm de mare –, dar mută aceste probleme înspre aval, fie rezolvă o singură problemă, la nivelul unui întreg bazin, născînd în schimb numeroase alte hazarduri.

Soluția? Există, bineînțeles. Adaptarea este factorul-cheie care a permis vieții pe Pămînt să evo-lueze. Iar omenirea a știut permanent să se adapteze tuturor modificărilor naturale. Trebuie acum să schimbăm modul în care încercăm să înțelegem ciclul apei. Era antropocenă, pe care tot noi am început-o, trebuie abordată cu totul altfel. Trebuie să analizăm toate procesele și interacțiunile, atît din natură, cît și dintre oameni și natură. Iar această nouă abordare trebuie să aducă împreună toate domeniile, pentru a putea face o analiză cu adevărat interdisciplinară. Ciclul apei presupune urmărirea continuă a poveștii particulelor de apă din vîrf de munte, de la izvoare și pînă în zonele adînci ale oceanelor.

Vom reuși în această nouă abordare științifică? Sînt optimist – important însă este ca, pînă cînd noul mod de a gîndi ciclul apei să fie dezvoltat și aplicat în lume, să nu suferim prea multe pierderi.

Adrian Stănică este cercetător științific la Institutul Național de Geologie Marină – GeoEcoMar, și jurnalist științific.

Foto: Ioana Epure

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Nu suntem egali în fața bolilor: care sunt românii care nu vor plăti suprataxă pe concediu medical
Politicienii și-au făcut calculele și au decis că nu suntem egali în fața bolilor. Mai exact, PSD și PNL lucrează la o ordonanță de urgență prin care încearcă să elimine supraimpozitarea concediilor medicale doar în cazul anumitor pacienți
image
„Lâna de aur”, cel mai scump material textil natural din lume. Firul de Vicuña se vinde la gram, la fel ca aurul
Firul de Vicuña, recoltat o dată la doi sau trei ani în cantități limitate, se distinge ca fiind cel mai rar și scump fir din lume. Cu o grosime de 12 microni, comparabilă cu cea a aurului, este comercializat la gramaj, se vinde la prețuri exorbitante și presupune un proces de producție meticulos.
image
Decizie radicală pentru „Tesla de Cluj”. „Dacă ziceam că e produsă în Elveția, clienții ar fi sărit s-o cumpere cu 450.000 de euro”
Echipa proiectului a luat o decizie importantă: va regândi „Tesla de Cluj” într-o variantă mult mai ieftină. „Probabil că dacă ziceam că mașina este produsă în Elveția, clienții ar fi sărit să o cumpere cu 450.000 de euro”, susține Florin Dehelean, unul dintre investitori

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.