Cum să scrii despre cenzură fără să superi pe nimeni

Publicat în Dilema Veche nr. 876 din 21 - 27 ianuarie 2021
Cum să scrii despre cenzură fără să superi pe nimeni jpeg

Grea temă, cenzura. Complicat să scrii despre ceva ce pare să fi dispărut total. E plin de oameni care nu se tem de nimic, nici măcar de ridicol. Zilnic ești expus la părerile multor analfabeți dîndu-se experți în toate domeniile de vîrf ale științei, educați la Școala Facebook, pricepuți la orice, de la biologie moleculară la nanotehnologii și fizică nucleară. La fel, politicieni spunînd prostii mai mari ca ei și sonați inflamați de luptele cu ocultele galactice. Iar Facebook, Twitter, TikTok și alte canale de social media par a fi fost create special pentru a demonstra că specia umană poate investi decenii de muncă asiduă a unor minți strălucite pentru a permite oricărei țațe sau oricărui plăvan din satul global să flecărească.

Le-aș zice eu multe, fiecăruia dintre ei. Să le zic... Dar cine știe care dintre ei îmi ajunge șef mîine? Acum vreo zece ani eram optimist, dar cînd vezi ce indivizi ajung să decidă pentru tine, mai bine o lași baltă. Și dacă mă citește vreo tanti cu care mai am de-a face la vreun restaurant sau la piață? Una dintre cele care știu că totul e un complot, că sîntem ținuți ca sclavi de capitaliști. Păi, nu risc eu să îmi scuipe în ciorbă? Sau să mănînc numai mîncare stricată? Nu, mai bine nu mă leg de ei.

M-aș lega de nevoia de a verifica informațiile și de a folosi bunul-simț în legătură cu cei care scornesc povești cu Dacii Intergalactici. Acum se vede că tunelurile de sub Bucegi au, mai nou, ieșiri și la Washington, la Capitoliu.

Sau să vorbesc despre grava criză de imagine prin care trece știința. Cei care lucrează cu deceniile într-un domeniu ajung să fie din ce în ce mai puțin auziți în hărmălaia actuală, în care ies în față nenumărate idei care erau depășite deja în perioada medievală. Nu ar fi mai bine ca vocile mai puternice să le aparțină celor care cunosc cu adevărat problemele? Nu o fi nevoie și aici de un pic de control? Am renunțat la idee cînd cineva m-a întrebat dacă eu cred în Darwin... Am răspuns că, în știință, nu despre credință este vorba. Ce cred despre faptul că sîntem programați și conduși de către extratereștri? Chiar cred că săracii extratereștri nu sînt siguri dacă formele de viață inteligentă s-au impus definitiv pe Terra.

Grea temă, cenzura asta... pe vremea dictaturii măcar nu aveai voie să scrii nimic despre ea. Teoretic, cenzura nu exista. Puteai scrie doar despre cît de rea fusese cenzura înainte de război. În Epoca de Aur totul era perfect, oamenii trăiau fericiți și își urmau măreții conducători. Nu îl durea pe nimeni capul, eventual picioarele.

Sînt multe de zis. Evident, depinde cum le spui. Că dai de înjurături la tot pasul. Ai zice că scrisul sau vorbitul civilizat au ajuns azi doar pentru molîi.  Ia să scriu eu despre cît de important e să nu comunici birjărește. Dar mai bine nu, că cine știe cine mai citește, se supără și mă mai trimite undeva.

Devine din ce în ce mai greu să te adresezi oamenilor fără să jignești pe cineva. Și asta chiar de la începutul oricărei discuții. A ajuns să nu mai fie bine să scrii „doamnelor și domnilor”, că nu știi pe cine mai superi. Aș zice ca în bancul de pe vremuri: „Tovarăși și tovarășe, voi ăștia și nașule Florică”. Nu merge, pentru că atunci chiar îmi vor sări toți în cap. Cine sînt „voi ăștia”? De ce „naș”, cînd nunțile nu mai sînt la modă? Și, chiar dacă mulți se poartă ca atare, nimeni nu mai acceptă apelativul de „tovarăș”.

Apoi, trebuie să fiu atent să nu fac vreo referință la operele clasice. Acum, după ce a fost trecută la index și Odiseea, sînt încă o dată de acord cu Rowan Atkinson (creatorul lui Mr. Bean), care îi asemuia pe adepții Cancel Culture cu versiunea digitală a hoardelor medievale lansate în căutare și ardere de vrăjitoare. 

De fapt, chiar trebuie să fiu atent la orice, chiar și atunci cînd fac urări. Mă simt din nou tînăr, ca în anii 1980, cînd nu puteai vorbi despre Crăciun. Acum a revenit iar la modă urarea legată de „Anotimpul Sărbătorilor”, pentru că nu vrem să ofensăm sensibilitățile altora.

Un singur lucru nu pare să fie supus nici unei cenzuri. Flecăritul pe care îl auzim mereu, în transportul public, pe stradă, oriunde sîntem înconjurați de semenii noștri. În două ore petrecute într-un mijloc de transport afli atîtea drame personale, probleme de dragoste și ură, că ai putea face cel puțin o telenovelă în fiecare zi. Celor care se trezesc vorbind despre orice, oriunde, le-aș da un sfat: e bine să spui ce gîndești. Dar e și mai bine să gîndești ce spui.

Mai bine renunț. Chiar nu vreau să supăr pe nimeni.

Adrian Stănică este cercetător științific la Institutul Național de Geologie Marină - GeoEcoMar și profesor onorific la Universitatea din Stirling, Marea Britanie.

Foto: wikimedia commons

„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Omul sfințește locul?
Un loc banal, dar cu oameni calzi, primitori, devine în memorie un loc minunat, la fel cum un loc unde am avut experiențe proaste legate de oamenii de acolo se poate transforma într-un loc detestabil. Totuși, ce înseamnă pînă la urmă spiritul locului?
p 10 sus Martin Heidegger jpg
Locul mîndru, locul relevat, locul primit de la primărie
În arhitectură locul construirii este parte în diferite ecuații de ordine; de la căsuța din Pădurea Neagră la templu, de pildă, la Martin Heidegger, considerat inspiratorul unei întregi direcții din arhitectura contemporană.
p 11 Casa lui Marguerite Duras la Neauphle jpg
Turism ficțional
Oamenii dragi care nu mai sînt devin și ei niște personaje ficționale, ca și locurile în care i-am însoțit.
Oprirea, s  Mandrestii Noi, r n Sangerei, Republica Moldova Bus stop, Mandrestii Noi Village, Sangerei District, Republic of Moldova (50098746828) jpg
O capsulă a viitorului
Dar dacă nu am apucat să cunosc o altă Moldovă decît pe cea din copilăria mea și dacă Moldova copilăriei mele e dată uitării, nu e cumva Moldova din mine un fel de capsulă a timpului?
p 12 sus jpg
Pe teren
Așadar, uneori, locul despre care scrii e vedeta, dar – de cele mai multe ori – locul nu poate fi separat de oameni, de poveștile lor, de viața lor. Se influențează reciproc.
p 13 jpg
Tango
Tangoul a fost și opera exilaților. Iar eu de oamenii aceia mă simt legat mai mult decît de oricare alții, chiar dacă nu am fost niciodată nici în Argentina, nici în Uruguay și încă îmi caut curajul să-mi împlinesc destinul de a merge acolo chiar la căderea cortinei.
Sozopol view jpg
Cum ne-am petrecut vacanța de vară – fragmente de jurnal –
Pînă la Histria nu sîntem cruțați aproape deloc, drumul e dur, pietre mici și ascuțite supun pneurile unui atac permanent, dar, cum-necum, reușim să ajungem.
p 14 jpg
Ghid practic: cum să ajungi acasă
Pariul scrisului a apărut de-abia cînd mi-am zis că e cazul să mă implic cu orașul în care m-am născut.
Scriitorii, rudele mele maghiare jpeg
Nu mai citiți nimic!
Noua lege a Educației face cititul opțional, un prim pas înainte de a scoate cu totul educația din școală. În locul reformei, s-a ales abandonul.
3251104421 3a5f60ad8c k jpg
„Porții mici și gustoase”
Oamenii vor continua să citească, dar acea lume veche a dispărut. Hîrtia – dispare. Știrile – dispar.
CeMaFac ro, #TuCeFaciAcum?, taxiuri gratuite jpeg
Ce citesc tinerii adulți între BookTok și wattpad
Știm ce se citește, ce se caută, ce așteptări au și ne-am însușit și un limbaj specific.
p 1 jpg
Liste alternative
Mulți citesc literatura străină în original, în special în limba engleză, chiar și atunci cînd au la dispoziție traducerile românești.
p 12 jpg
Alfabetul imaginilor pentru cultura din spatele blocului
Sînt picături într-un ocean, sticle cu răvașe aruncate-n mare.
p 13 jpg
Gîndirea critică morală și alte fantezii de deșteptat copiii
Cum educăm, cum ne autoeducăm și cum ne lăsăm astăzi educați pentru a ne forma abilitățile morale de mîine?
p 14 jpg
Lecturi alternative din romanul românesc modern
Care ar trebui să fie scopul acestor lecturi formatoare? Să creeze oameni care să funcționeze moral?
Mîntuirea biogeografică jpeg
În capul mesei și în băncile dintîi
Ambiția pare să fie una dintre cele mai dilematice și contrariante trăsături de caracter.
p 10 sus jpg
Jocuri şi poturi ale ambiţiei
Ambiţia devine o poftă de mărire şi faimă pe care nimic nu ar putea-o vreodată ostoi.
Silk route jpg
Ambîț strategic Made in China
Supremația Chinei este pe cît de „inevitabilă“, pe atît de „naturală“.
p 12 jpg
De-a dreapta și de-a stînga ambiției: a plăcea oamenilor sau lui Dumnezeu?
Adevăratul creștin este un străin pentru această lume, adevărata lui țintă fiind viața cerească.
p 10 jos jpg
Scurte considerații psihologice despre ambiția la români
Ambiția nu este pozitivă (bună/funcțională) sau negativă (rea/disfuncțională).
p 1 jpg
Radio Itsy-Ambitsy
„Dacă eu n-am putut, măcar tu să poţi. Răzbună-mă, copile, şi o să fiu fericit. O să pot închide ochii cu inima împăcată.”
p 14 WC jpg
Ieșirea din „Machu Kitschu” / (Supra-)realism socialist
Replica din Bucureşti, realizată în 1951, deşi se aseamănă izbitor ca planimetrie şi tipologie a decoraţiei cu cele de la Moscova, este semnificativ mai joasă decît acestea.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
p 10 Ion D  Sirbu jpg
Amicul Dexter & amicul Sinister
Văd în Ion D. Sîrbu un fel de „ambasador” necesar acelora dintre noi care au obosit să tot empatizeze cu colaboratorii Securității.

Adevarul.ro

image
Ciobanul din Valahia ajuns domnitor al Ţării Româneşti. A dus o prigoană aprigă împotriva marilor dregători
Mircea Ciobanul - domnitorul Ţării Româneşti care a primit acest nume pentru că înainte de a urca pe tron cumpăra oi pentru Constantinopol. Chiar dacă avea o preocupare paşnică, asta nu l-a împiedicat să devină unul dintre cei mai cruzi domnitori români.
image
Concubine plimbate în turism sexual. Cele mai mari preţuri erau la Suceava
Un oraş din nordul Bucovinei a ajuns paradis pentru proxeneţi şi prostituate datorită tarifelor mari care sunt practicate în această zonă.
image
„Pietrele Foamei” au ieşit la suprafaţă în albiile secate ale Râului Elba: „Dacă mă vezi, să jeleşti”
Europa se confruntă cu o secetă severă în urma unor valuri de caniculă fără precedent, ceea ce a determinat scăderea dramatică a debitului unor râuri europene importante. În Germania, în albiile secate ale râurilor au ieşit la iveală pietre masive folosite în urmă cu sute de ani pentru a prevesti vremuri vitrege pentru omenire, relatează Miami Herald.

HIstoria.ro

image
Predica de la Clermont: Chemarea la Prima Cruciadă
În ziua de 27 noiembrie 1095, pe câmpul din fața orașului Clermont, câteva sute de oameni așteptau să audă predica papei Urban al II-lea.
image
Frontul din Caucaz al Războiului ruso-turc din 1877-1878
Războiul din 1877-1878 este cunoscut mai ales pentru frontul din Balcani, la care au luat parte mari unități otomane, rusești și românești în principal, dar și trupe sârbești și muntenegrene.
image
Necunoscuta poveste a raclei în care s-au odihnit osemintele voievodului Mihai Viteazul
Cu ocazia comemorării recente a morții voievodului Mihai Viteazul, Muzeului Militar Național „Regele Ferdinand I” a publicat pe pagina de socializare a instituției povestea inedită a raclei în care, pentru un timp, s-au odihnit osemintele.