Conserve cu aer proaspăt de Napoli

Publicat în Dilema Veche nr. 800 din 19-25 iunie 2019
Conserve cu aer proaspăt de Napoli jpeg

Finele practicii de vară, primul an de facultate, Petroșani, vara lui 1989. După o lună de teren nu mai avem nici un ban. Vîndusem deja și sticlele goale pe care le adunaserăm în cămin, e momentul sacrificiului. Fiecare își cedează o pereche veche de adidași sau cîte un tricou. O colegă își donează un inel de argint. În afară de mine și de Dan, nimeni nu are curajul să meargă la piața de vechituri. Lasă că încercăm noi, pentru că e musai să strîngem bani pentru gașcă, pentru drumul de întoarcere. Ne învîrtim circa o jumătate de oră și încercăm să atragem doritori pentru gioarsele noastre. Inelul și-a găsit repede client, restul – nici o șansă. O negustoreasă profesionistă se milostivește de noi și ne dă sfaturi profesionale. Are experiență. Aduce marfă de la sîrbi și vinde peste tot în sud. Dar ce vrem noi să facem e profund greșit. La Petroșani, lumea are bani, nu se uită la marfa noastră – trebuie să ne adresăm altui public. Ne trimite spre Lupeni sau în alte zone unde sînt colonii de muncă sau cu militari în termen.

Au urmat vremurile tranziției. La începutul anilor 1990, așteptam autobuzul care să mă ducă spre oraș, într-un sat de lîngă Curtea de Argeș. Butic. Chiar în stație era o dugheană, probabil buticul non-stop al satului. Îmi cumpăr o ciocolată. Deschid ambalajul și văd că toată ciocolata era acoperită de mucegai. Îi cer vînzătoarei să o schimbe și să arunce marfa stricată. Femeia se uită la mine cu ochii mirați. Nu e vina ei că s-a stricat și nu înțelege cum de am tupeul să îi cer banii îndărăt. Am luat-o – să îmi fie de bine. Insist. O localnică apără vînzătoarea, mă ceartă că am tupeu. Că nu înțeleg cum se face comerțul. Că noi, ăștia de la București, sîntem tupeiști. Nu renunț. Pînă la urmă, îmi dă ea banii pe ciocolată îndărăt. Ca să îmi facă în ciudă, mai și mușcă din ea.

Negustoria are o componentă deosebit de importantă, negocierea. Și cred că am avut cele mai interesante negocieri la Istanbul. Acum aproape două decenii trebuia să ajung la hotel. Întreb un taximetrist cît costă cursa. Îmi cere zece dolari, îi ofer unul. Zîmbește larg, îmi zice că mă pricep și că e clar că nu sînt occidental. Nu sînt, recunosc cinstit. Batem palma la trei dolari.

E drept, am avut și de la cine învăța. În aceeași călătorie la Istanbul, un coleg de serviciu, reputat geolog și cercetător, cu rădăcini vlaho-greco-bulgare, începe să negocieze cu un comerciant o haină de piele. Reușește să reducă prețul sub 20 de procente din valoarea cerută inițial. Trag de el să mergem, nici nu mă bagă în seamă. Cînd ajunge la 10% din valoare, mulțumește, se întoarce spre mine și plecăm. Turcul, nervos, aruncă cu haina pe jos. Îl întreb pe Luță de ce nu a cumpărat haina. Îmi răspunde că nici o secundă nu a vrut asta. A vrut doar să vadă dacă se mai pricepe la negocieri sau dacă și-a pierdut talentul.

Mici negustori sau depozite en-gros? În Cape Town am ajuns în piața tradițională de artă africană, în căutare de suveniruri. Pe tarabe sînt tot soiul de obiecte, de la kitsch-uri pînă la exponate frumos lucrate. Folosesc aceeași tehnică a negocierii, care îmi spune că prețul corect e cel la care ochii negustorului nu mai zîmbesc, ajung la un preț semnificativ redus. Ochii vînzătoarei se umplu de tristețe. Îmi zice că mai mult nu are cum să lase, că a muncit tare mult și trăiește din ce lucrează. Mă convinge. Cumpăr. Ceva mai tîrziu, în drumul spre hotel, trec pe lîngă un soi de mall. Este depozitul en-gros unde găsesc munți din acele exponate cumpărate din piață. Și mai ieftine. E drept, nu cu mult.

Sub soarele Mediteranei se face negustorie de mii de ani. Unul dintre locurile cele mai fascinante este Napoli. Aici a existat totdeauna o adaptare la cele mai noi cerințe ale pieții. Astfel, imediat după căderea Zidului Berlinului, negustorii napoletani vindeau așa-numite „cărămizi din Zidul Berlinului“. Ajungeau probabil ca să fie ridicat un nou Zid Chinezesc. Tot aici, imediat după ce Italia a introdus legea cu purtarea obligatorie a centurii de siguranță, au apărut tricouri albe cu diagonale negre, de dimensiunea centurilor. Un prieten mi-a zis și că unii întreprinzători au încercat să vîndă, mai ales turiștilor americani, conserve cu aer proaspăt de Napoli. Personal, nu am văzut așa ceva. Un lucru e clar. Negustorii napoletani chiar știu să atragă clienții. În primăvara lui 1997 vizitasem Pompei și ieșisem din muzeu. Lîngă mine și colegul meu Gigi, se oprește un puști. „Caldo, eh?“, întreabă. Evident, răspund eu. Puștiul comentează: „Știi ce ar merge pe răcoarea asta? O limonadă proaspătă și rece… una care să te trezească și să te încarce de energie“. Recunosc, descrierea lui mă face să mor de sete și de poftă de limonadă. Probabil se citește asta pe fața mea, pentru că puștiul îmi zice că nu e nici o problemă, pot găsi orice îmi doresc la terasa tatălui lui, care e un pic mai încolo, după colț.

Negustoria și negocierea sînt elemente importante și în lumea europeană a cercetării. Ședințele de pregătire a propunerii de finanțare sînt momentele în care fiecare partener încearcă să își asume cît mai multe activități și să ceară un buget cît mai mare. De regulă, coordonatorul cere tuturor membrilor consorțiului atît descrierea activităților, cît și costurile aferente. Tot de regulă, la fiecare primă centralizare a ofertelor, suma cerută de membrii consorțiului este de circa două sau trei ori mai mare decît bugetul disponibil, fie că e vorba de un milion, de trei milioane sau de zece milioane de euro. Îi revine atunci coordonatorului rolul de a tăia sumele și activitățile astfel încît propunerea să fie și armonioasă, și realistă. Am început să particip la asemenea ședințe de aproape 15 ani și am trecut de la stadiul în care orice sumă ni se oferea era bună, pentru că însemna intrarea în lumea mare a cercetării europene, la poziția de coordonator de propunere și, apoi, de proiect.

Cum decurge o negociere de împărțire a bugetului unei propuneri de cercetare? Acum trei ani le prezentasem colegilor, din 29 de instituții de cercetare europene, viziunea mea privitoare la repartizarea banilor pentru fiecare partener. Cerințele fiecăruia fuseseră mult exagerate, așa încît tăiasem tuturor fondurile cam la jumătate. Era un moment tensionat. Dacă cineva ar fi aprins un chibrit, ar fi sărit totul în aer. Dezamorsarea situației și acceptarea propunerii a venit de la Peter, un coleg german, care a zis: „Eu sînt nemulțumit. Dar văd că sîntem toți la fel de nemulțumiți, deci asta e singura soluție acceptabilă“. Toată lumea a fost de acord. Seara, la cină, colegul olandez, rîzînd, a recunoscut că, dacă a acceptat neamțul, nu putea să mai zică ceva, pentru că el primise deja un buget un pic mai mare. 

Adrian Stănică este cercetător științific la Institutul Național de Geologie Marină – GeoEcoMar – și jurnalist științific.

„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
„Nu ne mai facem bine”
Și eu am propria mea curiozitate, așa că încerc să aflu ce s-a schimbat aici, din perspectiva lor, este una dintre principalele teme de discuție.
p 10 jpg
România era țara mea bună, dar vitregă
Astăzi consider că România e țara în care mă pot întoarce cînd doresc, e „cartierul vecin”.
Palatul Culturii Iasi   Aerial jpg
Iași, mon amour contrarié
Iașiul îmi pare un cameleon. Apar întruna terase noi și e tonifiant. Vara asta am mîncat într-un gastrobar cu specific andaluz, cu o veselă aleasă cu gust, cu prețuri rezonabile și porții mărișoare.
640px Parliament 704254 jpg
Stai, cum adică avem o imagine bunicică la Bruxelles?!
Dar cum adică „nu creăm probleme” la Bruxelles, dacă în România sînt atîtea probleme? E simplu, grijile Bruxelles-ului sînt altele decît ale noastre.
p 12 WC jpg
Cum văd eu România? După 15 ani și de la 3.500 de kilometri distanță?
În cele cîteva limbi de circulație pe care le înțeleg, nu găsesc un sinonim în valoare absolută al cuvîntului „omenie”. Poate în el rezidă, totuși, logica speranței.
Bjc cv cs foto 089 jpg
Secretul stă la primărie
În România, m-am ocupat, vrînd-nevrînd, cu colecționarea de faze și impresii, să le spun ilustrate.
p 13 sus jpg
Cînd trăiești între aici și acolo
Am început, timid, să ies în afara granițelor, întrebîndu-mă deseori cum ar fi viața mea în altă parte, în momentul în care nimic nu mă mai reținea în România.
Page 428 Captured Romanians transported away (12239755986) jpg
Trei neîntoarceri
România are acum un chip ponosit, în tușe de gri și negru. Dar e OK pentru că e o Românie exterioară, din afara ta, e un context din care ai scăpat. High five.
Romania Parliament at night jpg
Sedarea românilor
n reacție, nu puțini români refuză calmarea și emigrează, seduși de melodia sirenelor potrivit cărora „în România, asta e!”, totul a „rămas la fel”.
Scriitorii, rudele mele maghiare jpeg
Tribunalul Poporului
Vedem asta în fiecare zi: nimic din ceea ce se postează nu rămîne necorectat, necontestat, nejudecat, nesancționat. Mai devreme sau mai tîrziu – ca să fac o parafrază – fiecare are parte de cincisprezece minute de judecată publică.
p 10 jpg
Critica publică în online: virtuți și vicii
Am observat, de asemenea, și cum platometre digitale au fost utilizate pentru a instiga la ură, dispreț și sexism, pentru a delegitima această mișcare și a decredibiliza victimele violenței de gen.
p 11 Ostrakon WC jpg
Ostracizarea online ca dilemă liberală
Cu toate acestea, nu trebuie să uităm de pericolul pe care apelul la ostracizarea online îl deschide, ținînd cont de stimulentele pe care viața în mediul online ni le oferă în conjuncție cu impactul pe care emoțiile morale îl au la adresa modului în care interacționăm cu ceilalți
640px The Two Gossips (Les Deux Commères) MET DP808826 jpg
Gura satului global
Gura satului global nu este diferită de gura satului tradițional decît prin instrumentele sale.
640px Cyber bullying 122156 960 720 jpg
Cel fără de păcat – o sursă idiopatică?
Realitatea socială poate fi remarcabilă datorită ansamblului de creiere umane adunate pentru a influența evoluția societății în bine, și aici avem nevoie de etică – în lipsa acesteia, realitatea se poate transforma în factori și actori sociali maligni.
John George Brown The Bully of the Neighborhood jpg
Și cu copiii ce facem? Intruziune, expunere, violență, anulare
Spațiul virtual a căpătat dimensiuni tot mai mari în viața copiilor, marea lor majoritate preferînd o interacțiune mediată de un dispozitiv uneia reale.
p 14 sus jpg
J’accuse! Indignarea morală și ostracizarea digitală
Nu e mare lucru să ne gîndim mai mult înainte de a (re)acționa, cum nu e nici prea mare efortul de a încerca să vedem lucrurile dintr-o perspectivă mai largă, dincolo de interesele noastre imediate.
p 21 jpg
Linșajul contemporan
Strămoșii noștri nu aveau lideri, judecători sau poliție, dar aveau mijloace pentru a răspunde celor care încălcau normele sociale de a respecta autonomia celorlalți sau de a contribui în mod echitabil la bunăstarea socială
Cea mai bună parte din noi jpeg
Ce rol mai au valorile?
Am aflat că valorile sînt cele care ne dau un sens, iar acest lucru ne face să fim perseverenți și să depășim obstacolele.
p 10 sus jpg
Dihotomia fapte/valori a fost greşit înţeleasă
Valorile sînt ingredientele indispensabile ale realităţii sociale.
Elevi jpg
StateLibQld 2 198959 Planting a tree for Arbor Day at Ban Ban Springs State School, 1920 jpg
Tot ceea ce vreau să fiu
„Prietenia înseamnă să împarți punga de chips-uri cu celălalt.”
p 12 sus jpg
Mesajul corect
Într-o clinică de toxicomani e barometrul cel mai fidel al suferinței unei societăți.
640px Islamic   Garden Scene   1987 360 4   Art Institute of Chicago jpg
Valori, virtuți, viață în islam
Societățile musulmane sînt puternic condiționate de tradiții.
Social Media and Technology jpg
Social media și tribalizarea valorică
Viața noastră socială nu arată întotdeauna precum fluxul nostru de pe rețelele sociale.

Adevarul.ro

 Mobilizare partiala - rusi trimisi la razboi FOTO Profimedia
Mobilizarea forțată a lui Putin, premisele unei „rețete pentru măcel”. Un general explică cum sunt instruiți recruții ruși
Generalul în rezervă Mark Hertling a explicat într-un editorial apărut în Washington Post de ce mobilizarea decretată de Putin are toate premisele unei „rețete pentru măcel”.
Mugur Isărescu - conferinţă de presă sediul BNR - 6 iul 2022 / FOTO Inquam Photos / George Călin
Isărescu: „Am pus cursul valutar tampon la creșterea prețurilor energiei“. Dolarul a atins un nou record
Creșterea accelerată a dolarului în raport cu leul poate fi considerată un tampon pentru creșterea prețurilor la energie, care se răsfrânge în prea multe produse, a explicat Mugur Isărescu.
Antony Blinken FOTO EPA EFE jpg
Blinken: Ucraina poate folosi arme occidentale pentru a recâștiga teritoriile anexate de Rusia
Liderul diplomației americane, Antony Blinken, a afirmat că Statele Unite nu se opun ca Ucraina să utilizeze armele furnizate de Occident pentru a recâștiga teritoriile în care Rusia a organizat referendumuri, relatează Ukrainska Pravda.

HIstoria.ro

image
Care este importanța strategică a Insulei Șerpilor?
De mici dimensiuni, având doar 17 hectare, Insula Șerpilor are cu toate acestea o importanță geostrategică semnificativă. Controlul insulei și al apelor înconjurătoare afectează toate rutele de navigație care leagă Ucraina de restul lumii.
image
Cum era la ora de istorie ținută de I.L. Caragiale?
Ca mulţi alţi literaţi, Ion Luca Caragiale a avut o pasiune pentru istorie, inclusiv pentru cea naţională. Blamat de unii încă din timpul vieţii pentru că, în scrierile sale, s-ar fi relevat drept anti-român, el a avut, uneori, o viziune romantică (dacă nu chiar idilică) asupra trecutului neaoș.
image
Aristide Blank, finanțistul camarilei lui Carol al II-lea
Aristide Blank (1883-1961) a fost o personalitate complexă, care după ce a studiat dreptul și filosofia, s-a implicat în lumea financiară națională și internațională, reușind astfel să influențeze major viața politică românească dintre cele două războaie mondiale.