De la lotcă la şalupă

Publicat în Dilema Veche nr. 617 din 10-16 decembrie 2015
De la lotcă la şalupă jpeg

S înt sau nu sînt drumuri în Deltă? Depinde ce înţelegem prin acest cuvînt. La finalul cursului Dunării, Delta însăşi este un început şi un sfîrşit de drum. Delta este şi începutul drumului pe care numeroase  specii de peşti migratori îl fac din mare spre părţile superioare ale bazinului Dunării. Drumurile păsărilor vin şi pleacă şi ele spre şi dinspre Deltă. Dinspre zona polară sau dinspre Asia ori Africa, numeroase specii de păsări au capătul – şi mai apoi începutul – drumurilor lor în Deltă.

Oamenii au urmat şi ei aceleași reguli ale călătoriei pe distanţe lungi de aproape trei milenii. Drumurile corăbiilor care traversau Mediterana, apoi Bosforul ca să intre în Marea Neagră treceau de multe ori prin gurile Dunării, spre inima continentului, de unde se întorceau ca să îşi reia periplurile marine. Delta în sine, cu braţele Dunării, cu canalele, lacurile şi lagunele sale, este un labirint de drumuri pe ape. 

Şi poate nimic nu s-a schimbat mai mult în ultimele decenii ca mijloacele de transport care străbat aceste drumuri ale apelor. La începutul anilor 1990 erau încă predominante lotcile, iar localnicii încă ziceau despre copiii lor că au învăţat întîi să vîslească şi mai apoi să meargă. În zilele în care vîntul era mai puternic, multe lotci îşi înălţau vele şi catarge improvizate, iar drumurile erau parcurse mai iute şi cu mai puţin efort. Pe drumurile Deltei mergeau pontoane-dormitor, trase de şalupe leneşe, echipate cu vechi motoare de tractor. Aceleaşi şalupe trăgeau după ele barje şi bacuri, într-o dinamică în armonie cu lenta curgere a apelor Dunării. Navele de pasageri ale Navrom-ului şi rarele cargouri erau singurele care păreau a se grăbi. Pe lîngă ele, rare bărci de cauciuc ale turiştilor, sau caiace – fie ale unor loturi de sportivi, fie abandonate de pasionaţii care obişnuiseră să vină vîslind din susul Dunării, mai ales din Cehoslovacia sau RDG, pînă la vărsarea în mare. Pe uscat, pe drumurile colbuite, în cel mai bun caz pietruite, treceau rare ARO-uri, dar cel mai des tractoare, cu sau fără remorcă, și camioane sau utilitare. Iar şoferii nu erau în nici un caz printre cei mai pricepuţi. Una dintre legendele Deltei din acea vreme vorbeşte despre accidentul rutier dintr-o localitate în care erau doar două maşini, una a Primăriei şi cealaltă a Salvării. Ca şi acum, şi atunci existau nelipsitele căruţe, de la cele trase de cai la cele mai tradiţionale, cu măgari.

Erau, apoi, improvizaţiile, care combinau mijloacele terestre cu cele acvatice. Acum mai bine de un deceniu am făcut drumul pe plajă de la nord de Sfîntu Gheor­ghe şi apoi pînă în sat într-o barcă pusă pe o sanie şi trasă de un tractor… 

T recerea anilor a schimbat atît drumurile apelor, cît şi mijloacele de transport. Aidoma şoselelor nereparate, numeroase canale şi gîrle au ajuns să fie blocate pentru circulaţie – fie de plauri, fie de colmatări. Pe aceste drumuri acvatice neîngrijite trec însă şalupe care mai de care mai rapide, cu motoare puternice, şi alte ambarcaţiuni care acum două decenii ar fi părut aidoma unor nave extraterestre. Pe braţele Dunării, alături de mai vechile nave de pasageri şi cargouri, trec acum vapoarele de croazieră, dar şi iahturi, iar transportul rapid cu taxiurile de apă nu mai e doar un vis irealizabil. Iar în sate sau în Sulina, alături de nelipsitele căruţe şi tractoare, au apărut taxiuri şi numeroase maşini, de la cele noi la unele foarte vechi. Iar din Sfîntu Gheorghe spre plajă se întrec maşinile de teren cu remorcile lor, urmaşele trocariciului, primul de felul său acum mai bine de un deceniu. 

N u poate fi omisă observaţia că, la fel ca pe şosele, şi în cazul drumurilor pe apă s-a înmulţit considerabil numărul mitocanilor.

Prin urmare, sînt sau nu sînt drumuri în Deltă? Eu cred că da. Drumurile pe ape şi lipsa şoselelor salvează Delta de la distrugerea inerentă care s-ar datora invaziei  turismului de masă. Iar întreţinerea şi impunerea unor reguli de transport pe aceste drumuri de ape ar fi soluţiile cele mai bune pentru un transport eficient. Un coleg şi prieten veneţian se mira că pe Razelm – şi în Deltă, în general – nu a organizat nimeni pînă acum o regată pentru ambarcaţiuni cu vele, de la iahturi la iole, sau pentru bărcile cu vîsle. 

Şosele? Nu cred în drumuri noi pe uscat. Dar refacerea şoselelor care unesc localităţile de la limita Deltei ar deschide oamenilor accesul mai rapid la cetăţile antice din jurul Deltei, de la Tulcea la Dunavăţ, de la Argammum la Enisala şi de acolo la Histria. Şi nimeni nu ne împiedică să facem din comunele şi oraşele de la intrarea în Deltă – de la Isaccea şi pînă la Săcele – puncte de transport multimodal modern, în care localnicii sau turiştii să îşi poată continua drumurile de pe uscat pe apă. Sper ca pînă acolo să nu fie un drum atît de lung.

Adrian Stănică este jurnalist de știință și cercetător la Institutul Național de Geologie și Geoecologie Marină – GeoEcoMar.

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
China trimite Rusiei „ajutor letal” pentru războiul din Ucraina. Ministrul britanic al Apărării: „Avem dovada”
China trimite Rusiei „ajutor letal” pentru războiul din Ucraina, afirmă ministrul britanic al Apărării, Grant Shapps, în timp ce consilierul pentru securitate națională al SUA, Jake Sullivan, spune că nu a existat încă niciun semn de transfer direct de arme, potrivit The Guardian.
image
Viața bate filmul. Dezvăluirile incredibile ale unei foste spioane a Moscovei. Ce spune despre Putin și războiul din Ucraina
Și-a sedus victimele ca o „maestră a manipulării”. Aliia Roza, fost spion, a făcut dezvăluiri despre aventurile sale în materie de sexpionaj în cadrul unui podcast de la Tenderfoot TV, , „To Die For", relatează NY Post.
image
Cum vă poate reduce stilul de condus costurile de combustibil cu 30-40%
Doriți să profitați la maximum de fiecare picătură de combustibil pe care o puneți în rezervor? Atunci urmați aceste sfaturi simple de conducere.

HIstoria.ro

image
Cadoul de nuntă primit de Zoia Ceaușescu de la părinți
Fabricat în Franța, la o comandă specială a familiei Ceaușescu în anul 1983, automobilul Fuego GTS a fost facturat de către Renault (Service des Ventas Speciales Exportation) pe numele Ceaușescu Elena Zoia, unul dintre copiii familiei prezidențiale, care l-a primit cadou de nuntă de la părinți.
image
O tentativă de sinucidere în închisoarea Pitești: Povestea dramatică a lui Nicolae Eșianu
Nicolae Eșianu s-a născut la Cluj în 1923. Tatăl, director la Banca Ardeleană, iar mama, profesoară. Școala primară o face la Sibiu și apoi Liceul Militar la Târgu Mureș. În 1942 își dă bacalaureatul la Liceul Gheorghe Lazăr din Sibiu.
image
Războiul aerian împotriva Germaniei
Pe la mijlocul anului 1943, soarta războiului s-a întors în favoarea Aliaților atât în Europa, cât și în Pacific. Informațiile ULTRA au jucat un rol extrem de important în războiul aerian deasupra Germaniei.