Granați, rutil, zircoane

Publicat în Dilema Veche nr. 763 din 4-10 octombrie 2018
Granați, rutil, zircoane jpeg

Îl văd prin apă, pe fundul șaitrocului… Strălucește atît de puternic, un galben mai luminos decît orice am văzut vreodată în viața mea. Simt o bucurie extraordinară!! Îmi vine să strig: Aur! Aur! Am găsit aur!

E oare aur? Îmi aduc aminte ce am învățat la facultate – că pirita se numește popular și „aurul prostului“ – pentru că cei care o descoperă o iau drept aur. Așa se întîmplă dacă uiți să verifici să rotești granula descoperită. Dacă își schimbă culoarea, e pirită. Dacă nu – e aur. Verific. E aur curat. Chiar aur… Simt imediat cum mă cuprinde teama. Dacă m-a văzut cineva? Dacă vor dori să mi-l ia? Cum pot face să îl păstrez? Cîți fluturași de aur mai trebuie să găsesc ca să duc o viață lipsită de griji? Oare cîți pot strînge azi? Îmi pun o mie de întrebări, fiecare crucială pentru viitorul meu, în succesiune foarte rapidă. Mă hotărăsc atunci să mă întorc să văd dacă a observat cineva. Mă uit și îmi văd colegii de echipă cum mă urmăresc zîmbitori, amuzîndu-se să îmi studieze reacțiile. Se uitau, de fapt, în șaitrocul meu aproape peste umăr, dar fiind atît de absorbit de descoperirea mea nici nu îi simțisem.

Istvan, cel mai mare dintre ei, îmi spune: „Puiule, te-a lovit și pe tine Duhul Aurului. E ca Necuratul. Și știm cum e, că toți am trecut prin asta. Bagă bine de seamă însă că mai trebuie să prinzi în insectar cam vreo zece mii de fluturași ca ăla ca să strîngi un gram.“

Simt cum mă dezumflu total… Revin cu picioarele pe pămînt. Chiar dacă sînt, de fapt, în apă pînă la genunchi, într-un rîu la sud de Carpații Meridionali.

E vara anului 1989. Am terminat anul I la Facultatea de Geologie din București și, după practica oficială de vară, am fost fericit să accept invitația unui asistent de a merge cu el pe teren.

Sînt cel mai tînăr din echipă. În fiecare zi merg cu colegii mei de echipă pe teren, învăț să citesc hărți și să aleg locuri care par promițătoare. Ei îmi arată cum să înțeleg istoria fiecărui mal, a fiecărei roci aduse de rîu și strînse într-un anumit loc. Încep să învăț că depozitele de sedimente și de roci sînt cărți deschise, care îți vorbesc despre istoria geologică a fiecărui loc. Trebuie doar să înveți să le citești.

La fiecare ieșire pe teren iau probe de aluviuni din maluri sau chiar din albia rîurilor, le spăl cu șaitrocul și încerc să păstrez o probă de concentrat – mai rar aur, mai multe minerale grele. Granați, rutil, zircoane. Sînt, poate, mult mai importante pentru industria electronică. Mie, la 20 de ani, tot aurul mi se pare mult mai interesant. Colegii mei sînt însă blazați și consideră că există specii de granați mult mai interesante din punct de vedere științific. O fi, nu zic nu, dar…

Aici se prăbușește un mit al copilăriei, cînd, avid urmăritor al serialului Toate pînzele sus!, visam să găsesc nisip aurifer. De fapt, datorită greutății sale specifice foarte mari (aurul e cel mai greu element/mineral de pe Terra), aurul se acumulează în depozite de sedimente mult mai mari – mai degrabă pietrișuri. De ce or fi cărat Anton Lupan și compania tot nisipul ăla, ca să aibă ce arunca în mare?

Serile ne întoarcem acasă. Stăm cu toții în casa bătrînească a unor geologi – tot de la Institutul Geologic. Ei (familia Constantinescu – de mult plecați în Canada) sînt pe teren – dar în altă parte a țării. Eu fac parte din echipa botezată „tineret- speranțe“ – patru studenți care ne găsim culcuș în șura de deasupra grajdului. E mult mai bine și mai vesel acolo.

Cînd revenim de pe teren ne împărțim sarcinile. Costin gătește. Nu e doar un prospector și terenist desăvîrșit, ci și bucătar excepțional, ani de zile am dus dorul mîncărurilor făcute de el. Alți colegi îl ajută. Eu, cel mai mic din echipă, am o responsabilitate uriașă. În fiecare seară merg la bufetul din sat (peste un kilometru depărtare) și aduc două găleți cu bere. Zece litri fiecare. Nu mai mult, ca să nu exagerăm. Totul sub coordonarea domnului Gaiță, de ale cărui sfaturi și poante (elegante) nu scapă nimeni.

După masă încep poveștile… alături de noi vin și localnici, cu care colegii mei s-au împrietenit. Subiectul? Legendele despre aur. Așa aflu și eu despre cei care caută, și acum, comori legendare. Costin povestește cum a cunoscut, pe cînd lucra în Gorj, oameni care săpau întruna după comoara lui Tudor Vladimirescu. Și cum aceștia îl urmăreau mereu prin păduri, cînd mergea pe teren, să vadă dacă nu cumva va fi el fericitul descoperitor. Aflu că sînt și alte legende – de la comoara lui Iancu Jianu (zapciu sau haiduc – dar bogat) la alte bogății strînse de diverși boieri sau domnitori. Și că sînt mulți visători care încearcă să le găsească. Unul dintre localnici vorbește însă despre alegerea pe care trebuie să o faci dacă găsești o comoară. O declari sau nu? Ne povestește despre un șofer de camion care a găsit o comoară ascunsă într-o scorbură și care a fost bătut de Securitate ca să spună unde a ascuns restul. Iar bietul de el ar fi predat-o pe toată de la bun început. Concluzia lui este evidentă. Decît bătut, mai bine bogat. Odată cu focul se sting și poveștile, prin crăpăturile din șură pătrunde strălucirea lunii. O fi luna strălucitoare, dar parcă tot aurul…

Ce se mai întîmplă cu aurul și mineralele grele din aluviuni? Nu știu dacă din instalațiile construite acum zeci de ani a mai rămas ceva – sau dacă cineva se mai ocupă cu studierea și/sau cartarea și extragerea acestora în mod sistematic. Aurul rămîne însă acolo unde l-au adus apele, poate în așteptarea unor perioade mai înțelepte.

Pentru mine însă, acea experiență a fost cu adevărat de aur. Așa mi-am cunoscut viitorii colegi de serviciu, oameni speciali, din păcate plecați prea devreme dintre noi. Așa am învățat nu doar să recunosc depozitele în care poate fi găsit aurul, dar și regulile de bază ale vechilor geologi de teren. Iar acestea au devenit în timp, pentru mine, mult mai importante decît descoperirea unor fluturași de aur… 

Adrian Stănică este cercetător științific la Institutul Național de Geologie Marină – GeoEcoMar, și jurnalist științific.

Foto: Rosemarie Vitgli, flickr

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Parteneri

Costel Busuioc la „Generaţia cu cheia de gât“
Zidarul care a devenit un tenor celebru la nivel internațional. Cum arată și cu ce se ocupă acum „Pavarotti din Carpați”
Supranumit „Pavarotti din Carpați”, Costel Busuioc a devenit celebru la nivel internațional în anul 2008, după ce, fără studii de specialitate, a reușit să câștige marele premiu la un concurs de talente din Spania. Din păcate, în loc să aibă o carieră înfloritoare și să facă o avere din muzică, a di
fabrica de ceasuri jpg
Fabrica importantă din România care a devenit o amintire. Aici lucrau peste 1300 de oameni în 1989 și anual se produceau un milion de unități ce erau exportate în aproape 30 țări
Cândva, această fabrică era una dintre cele mai cunoscute din Arad, însă astăzi, este o amintire pe care tot mai puțini români și-o amintesc. Este vorba despre „Victoria”, fabrica de ceasuri unde se produceau chiar și un milion de exemplare pe an.
girl 6824548 1280 jpg
Șic. Șui. Umor și puțină obrăznicie, în stil Baroque Books&Arts. Cărțile care oferă bucurii oneste și eliberează mintea
De 13 ani, Baroque Books&Arts oferă cititorilor o altfel de carte și o experiență nouă de lectură. Iată povestea editurii care crede în alb, șic&șui.
razboi libertatea ucraina rusia shutterstock 2122214573 jpg
Cum ar putea arăta Ucraina după încheierea unui acord de pace
În ultima vreme, se discută tot mai des despre posibilitatea încheierii unui acord de pace între Rusia și Ucraina. La Conferința de Securitate de la Munchen, viitorul Ucrainei a fost unul dintre subiectele principale de discuție.
accident Piteşti, captura video jpg
Tragedie pe Autostrada București-Pitești. Două persoane au fost găsite carbonizate într-o mașină
Sfârșit tragic pentru un bărbat şi o femeie, sâmbătă la prânz. Autoturismul în care se aflau a părăsit partea carosabilă şi a luat foc. Accidentul a avut loc la una dintre ieşirile de pe autostrada A1 către municipiul Piteşti, mai exact în zona intersecţiei de la Podul Viilor.
accident Piteşti, captura video jpg
Accident cumplit în Piteşti. Două persoane au murit carbonizate după ce maşina lor s-a răsturnat şi a luat foc
Un accident cumplit a avut loc sâmbătă la prânz în Piteşti, unde o femeie şi un bărbat au murit carbonizaţi după ce maşina lor a ieşit în decor, s-a răsturnat şi a luat foc.
netflix pexels jpg
Numărul 1 pe Netflix. Serialul care i-a cucerit pe români are o poveste captivantă ce te va ține lipit de ecran. A fost lansat pe 6 februarie, dar e un succes total
Lansat pe 6 februarie 2025, acest serial este în prezent numărul 1 pe Netflix în topul celor mai vizionate producții de pe platforma de streaming. Thrillerul științifico-fantastic german are o poveste ce te va ține lipit de micul ecran.
pampuste gogosi moldovenesti
Trucul folosit de gospodinele din Ardeal pentru a face gogoși delicioase! Un ingredient simplu pe care îl adaugă în aluat schimbă complet rețeta
Gogoșile sunt un desert îndrăgit în toată țara, iar dacă vrem să îl pregătim în propria noastră bucătărie, trebuie să folosim acest truc al gospodinelor din Ardeal! Cu ajutorul unui ingredient simplu, ele oferă acestui preparat un gust și o textură de vis!
Cătălin Predoiu Foto: Facebook
Predoiu răspunde criticilor lui JD Vance cu privire la anularea alegerilor: „Statul român trebuie să facă mai mult pentru a explica ceea ce s-a întâmplat”
Ministrul Afacerilor Interne, Cătălin Predoiu, consideră că statul român trebuie să facă mai multe eforturi pentru a explica ceea ce s-a întâmplat la alegerile prezidențiale de anul trecut, în contextul în care vicepreședintele SUA, JD Vance, a criticat anularea alegerilor din noiembrie.