Cîteva ocazii

Publicat în Dilema Veche nr. 986 din 2 martie – 8 martie 2023
© A.Manolescu
© A.Manolescu

Cum ar fi arătat viața mea dacă aș fi rămas în Italia cînd am avut ocazia? Prima oară a fost în 1994, cînd mi-am terminat masterul la Milano, ca bursier ENI (compania italiană de petrol și gaze). Atunci m-a întrebat profesorul Matavelli, un adevărat domn de modă veche, care arăta mai mult a diplomat decît a geolog, dacă nu aș fi vrut să colaborez cu ei. Pe atunci aveau nevoie de geologi pentru lucrările de prospecțiuni de petrol din Angola, țară aflată în plin război civil. Cum abia așteptam să mă întorc în țară, am zis nu, fără multe ezitări. E drept, a fost și momentul în care colegii mei din București m-au declarat oficial idiot. Trecerea anilor m-a făcut să mă gîndesc cum ar fi fost dacă, totuși… Am găsit trei răspunsuri posibile. Primul, cazul în care aș fi lucrat pe uscat, în zonele pline de cîmpuri de mine. Cum au pățit-o mulți, aș fi intrat cu mașina într-o mină terestră și totul s-ar fi sfîrșit. Al doilea caz, în care aș fi lucrat tot pe uscat și simțul de autoconservare ar fi fost extrem de puternic, poate aș fi făcut ca alți (foarte puțini) geologi care stăteau în tabără și puneau șoferii să se învîrtă cu mașina în jurul taberei ca să modifice kilometrajul. Continuarea ar fi fost și aici clară – rușinea publică și excluderea din tagma profesională. În cazul fericit, în care fie aș fi avut noroc pe uscat, fie aș fi ajuns la platformele de foraj din Atlanticul de Sud, probabil că aș fi continuat să lucrez în domeniu, cu pauze mai mari sau mai mici date de fluctuațiile prețului petrolului, cu perioade fericite alternînd cu altele extrem de complicate. Și poate că așa ar fi fost și astăzi.

Cum ar fi arătat viața mea dacă acum aproape douăzeci de ani, în loc să mă întorc acasă din Veneția, după stagiile și contractele mele la Fondazione Mattei sau Institutul de Cercetări Marine, aș fi încercat să rămîn definitiv acolo, ca cercetător? Greu de răspuns, mai ales pentru că multe s-ar fi schimbat. Cu siguranță aș fi intrat în competiție cu mulți colegi și prieteni pentru o poziție permanentă. Iar pozițiile permanente în cercetare erau foarte rare și greu de obținut în acei ani în Italia, unde mulți lucrau pentru perioade lungi de timp dintr-un contract în altul. Sau poate mi-aș fi făcut meseria de sedimentolog costier la una dintre companiile specializate cu sediul în Veneția, dar care au lucrări peste tot în lume. 

Am avut însă mai multe oferte de lucru care m-ar fi dus cu siguranță departe de calea științelor pămîntului și mării. Iar cele mai multe oferte de a-mi schimba radical cariera le-am primit tot în Italia. 

În 1997 eram la Napoli, participam la o conferință, alături de mai mulți colegi. Într-o cafenea, un chelner intră în vorbă cu noi, mă simpatizează, iar după vreo două-trei vizite mă întreabă de ce mă mai întorc eu în România. Dacă vreau, prietenii lui mă pot ajuta, îmi pot face rost de un pașaport Italian. Și cu fizicul meu impunător, cu siguranță că tot prietenii mă vor ajuta să îmi găsesc ceva de lucru. Refuz politicos. E și ultima oară cînd intru în acea cafenea. 

Au fost însă și oferte foarte tentante. Bunul meu prieten Francesco, proprietar al unui bar din Veneția, din Campo dei Miracoli, m-a sfătuit de mai multe ori „să mă las de prostii” și să încep să lucrez la el. Aș fi putut fi ce mi-aș fi ales, de la barman la poziția de concesionar liber să îmi aranjez afacerea cum aș fi vrut. Și trebuie să recunosc că și acum, cînd dorm, văd barul visurilor mele, cu vinuri deosebite, cu cicchetti veneziani, acele aperitive specifice orașului, cu o muzică în surdină care să aducă cele mai frumoase melodii ale ultimelor secole. Sînt sigur că aș fi reușit să pun pe picioare un bar din care să vrei să nu mai pleci niciodată sau să cauți mereu să te întorci. Și trebuie să recunosc că, în multe dintre momentele foarte tensionate prin care am trecut în ultimul deceniu, mi-am regăsit liniștea imaginîndu-mă în acel Bar dei Miracoli. 

Veneția mi-a oferit și alte locuri de muncă după abilitățile mele fizice. În 2010 așteptam, împreună cu un prieten din România, un vapor ca să mergem la muncă. Lîngă noi, un bătrîn spre 80 de ani, mic și firav, se opintea să treacă un cărucior cu mărfuri peste unul dintre sutele de podețe din oraș. Ne uităm unul la celălalt, ne apropiem de bătrîn, îi luăm pe sus căruțul și îl trecem pe partea cealaltă a podului. Bătrînul, mirat, se oprește să își tragă sufletul, ne mulțumește frumos și ne roagă să îl mai ajutăm cu alte două traversări. Mai are puțin pînă acasă, dar recunoaște că nu mai poate. Evident, nu îl putem refuza. Ajunși în fața casei, bătrînul venețian se uită la noi (amîndoi înalți și zdraveni), ne întreabă de unde sîntem. Îi spunem că venim din România. Omul se luminează, laudă românii care domină piața de pește, dar și sectorul construcțiilor din oraș și ne propune o afacere: cum noi sîntem puternici și buni de muncă, am putea face o avere ajutînd oamenii locului să își care mărfurile. Și are mulți prieteni, ne poate recomanda, ne poate ajuta și cu o chirie bună. Ne laudă, ne zice că simte că sîntem oameni buni și că Veneția are nevoie de așa ceva. Eu și cu Gigi, prietenul meu, ne privim în ochi. Eu ajunsesem de curînd director științific al institutului la care lucrez, Gigi era prodecan la Geologie, Universitatea din București. Nu vrem să îi stricăm omului bucuria. Îi mulțumim frumos, îi zicem că sîntem grăbiți, dar că ne vom mai gîndi. Plecăm, lăsîndu-l cu ochii plini de speranță. Ne zice unde îl putem găsi cînd ne vom întoarce. Vom veni negreșit.  

Oi fi ratat astfel ultima șansă să primesc o ofertă de „muncă cinstită”?

Adrian Stănică este cercetător științific la Institutul Național pentru Geologie Marină – GeoEcoMar, profesor onorific la Universitatea din Stirling, Marea Britanie.

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Parteneri

alibec bataie kosovo jpg
Ne trec fiori înainte de preliminariile CM 2026. Depunctarea, următoarea măsură a UEFA împotriva României
Tricolorii vor debuta în calificările Cupei Mondiale în luna martie.
husky harghita jpg
Locul superb din România care rivalizează cu Laponia! Aici te poți plimba cu sania trasă de husky și poți admira peisaje de poveste
Laponia este una dintre cele mai spectaculoase destinații din lume, faimoasă pentru peisajele sale înghețate, aurora boreală și săniile trase de husky. Însă, o vacanță în această zonă magică poate costa câteva mii de euro, un buget care depășește posibilitățile multora dintre noi.
MONICA POLI jpg
I se spune „Femeia Batman” și a devenit cel mai cunoscut personaj din Veneția în toată lumea. A salvat mii de turiști
De mai bine de un an, de frumoasa Veneție se asociază un nume care nu face parte din trecutul fabulos al orașului lacustru, cel mai frumos din lume. Milioane de turiști din întreaga lume au auzit de acest personaj, zeci de mii au și văzut-o pe femeia de 58 de ani
Razboi in Ucraina Soldati ucraineni in Donetk FOTO Profimedia jpg
Armata rusă avansează pe frontul de est al Ucrainei. Rusia a ocupat mai multe sate în zone strategice
Rusia a afirmat că a cucerit alte sate în două sectoare strategice de pe frontul de est din Ucraina, apropiindu-se de Pokrovsk, oraş important pentru logistica armatei ucrainene.
VOT SEARA 06 INQUAM Photos Octav Ganea 1620x1080 jpg
Profesorul Daniel David – un lider pro-european care înțelege România și românii. Cinci argumente pentru o discuție urgentă și necesară
Într-o perioadă în care România are nevoie mai mult ca niciodată de stabilitate, viziune și de o orientare clară către valorile euroatlantice, de care doar comunismul ne-a ținut departe (!), eu cred că discuția despre viitorul președinte al țării este una esențială.
Banner Andrei Aradits
Jamie Foxx Foto profimedia 0791236353 jpg
Jamie Foxx a fost rănit după ce a fost lovit în față cu un pahar. Incidentul a avut loc de ziua lui
Actorul american Jamie Foxx a fost rănit după ce a fost lovit în gură cu un pahar la un restaurant din Beverly Hills. Incidentul ar fi avut loc în timpul unei încăierări care a avut loc chiar de ziua de naștere a actorului.
Pârtiile de schi omologate în România Foto Ministerul Economiei, Antreprenoriatului şi Turismului jpg
Lista completă a pârtiilor de schi omologate în România. Sunt răspândite în 22 de județe
România are mai multe pârtii omologate, cu diferite grade de dificultate, potrivite atât pentru cei care abia încep să se îndrăgostească de sporturile de iarnă, dar și pentru cei mai experimentați. Acestea sunt amplasate în 22 de județe din țară.
dacii  jpg
Care era, de fapt, originea dacilor. În școală am învățat cu toții total altceva despre ei
Originea etnică a dacilor rămâne și astăzi o enigmă. De-a lungul timpului, istorici și arheologi au oferit multiple ipoteze, dar un consens clar asupra acestui subiect nu există.