Cîteva ocazii

Publicat în Dilema Veche nr. 986 din 2 martie – 8 martie 2023
© A.Manolescu
© A.Manolescu

Cum ar fi arătat viața mea dacă aș fi rămas în Italia cînd am avut ocazia? Prima oară a fost în 1994, cînd mi-am terminat masterul la Milano, ca bursier ENI (compania italiană de petrol și gaze). Atunci m-a întrebat profesorul Matavelli, un adevărat domn de modă veche, care arăta mai mult a diplomat decît a geolog, dacă nu aș fi vrut să colaborez cu ei. Pe atunci aveau nevoie de geologi pentru lucrările de prospecțiuni de petrol din Angola, țară aflată în plin război civil. Cum abia așteptam să mă întorc în țară, am zis nu, fără multe ezitări. E drept, a fost și momentul în care colegii mei din București m-au declarat oficial idiot. Trecerea anilor m-a făcut să mă gîndesc cum ar fi fost dacă, totuși… Am găsit trei răspunsuri posibile. Primul, cazul în care aș fi lucrat pe uscat, în zonele pline de cîmpuri de mine. Cum au pățit-o mulți, aș fi intrat cu mașina într-o mină terestră și totul s-ar fi sfîrșit. Al doilea caz, în care aș fi lucrat tot pe uscat și simțul de autoconservare ar fi fost extrem de puternic, poate aș fi făcut ca alți (foarte puțini) geologi care stăteau în tabără și puneau șoferii să se învîrtă cu mașina în jurul taberei ca să modifice kilometrajul. Continuarea ar fi fost și aici clară – rușinea publică și excluderea din tagma profesională. În cazul fericit, în care fie aș fi avut noroc pe uscat, fie aș fi ajuns la platformele de foraj din Atlanticul de Sud, probabil că aș fi continuat să lucrez în domeniu, cu pauze mai mari sau mai mici date de fluctuațiile prețului petrolului, cu perioade fericite alternînd cu altele extrem de complicate. Și poate că așa ar fi fost și astăzi.

Cum ar fi arătat viața mea dacă acum aproape douăzeci de ani, în loc să mă întorc acasă din Veneția, după stagiile și contractele mele la Fondazione Mattei sau Institutul de Cercetări Marine, aș fi încercat să rămîn definitiv acolo, ca cercetător? Greu de răspuns, mai ales pentru că multe s-ar fi schimbat. Cu siguranță aș fi intrat în competiție cu mulți colegi și prieteni pentru o poziție permanentă. Iar pozițiile permanente în cercetare erau foarte rare și greu de obținut în acei ani în Italia, unde mulți lucrau pentru perioade lungi de timp dintr-un contract în altul. Sau poate mi-aș fi făcut meseria de sedimentolog costier la una dintre companiile specializate cu sediul în Veneția, dar care au lucrări peste tot în lume. 

Am avut însă mai multe oferte de lucru care m-ar fi dus cu siguranță departe de calea științelor pămîntului și mării. Iar cele mai multe oferte de a-mi schimba radical cariera le-am primit tot în Italia. 

În 1997 eram la Napoli, participam la o conferință, alături de mai mulți colegi. Într-o cafenea, un chelner intră în vorbă cu noi, mă simpatizează, iar după vreo două-trei vizite mă întreabă de ce mă mai întorc eu în România. Dacă vreau, prietenii lui mă pot ajuta, îmi pot face rost de un pașaport Italian. Și cu fizicul meu impunător, cu siguranță că tot prietenii mă vor ajuta să îmi găsesc ceva de lucru. Refuz politicos. E și ultima oară cînd intru în acea cafenea. 

Au fost însă și oferte foarte tentante. Bunul meu prieten Francesco, proprietar al unui bar din Veneția, din Campo dei Miracoli, m-a sfătuit de mai multe ori „să mă las de prostii” și să încep să lucrez la el. Aș fi putut fi ce mi-aș fi ales, de la barman la poziția de concesionar liber să îmi aranjez afacerea cum aș fi vrut. Și trebuie să recunosc că și acum, cînd dorm, văd barul visurilor mele, cu vinuri deosebite, cu cicchetti veneziani, acele aperitive specifice orașului, cu o muzică în surdină care să aducă cele mai frumoase melodii ale ultimelor secole. Sînt sigur că aș fi reușit să pun pe picioare un bar din care să vrei să nu mai pleci niciodată sau să cauți mereu să te întorci. Și trebuie să recunosc că, în multe dintre momentele foarte tensionate prin care am trecut în ultimul deceniu, mi-am regăsit liniștea imaginîndu-mă în acel Bar dei Miracoli. 

Veneția mi-a oferit și alte locuri de muncă după abilitățile mele fizice. În 2010 așteptam, împreună cu un prieten din România, un vapor ca să mergem la muncă. Lîngă noi, un bătrîn spre 80 de ani, mic și firav, se opintea să treacă un cărucior cu mărfuri peste unul dintre sutele de podețe din oraș. Ne uităm unul la celălalt, ne apropiem de bătrîn, îi luăm pe sus căruțul și îl trecem pe partea cealaltă a podului. Bătrînul, mirat, se oprește să își tragă sufletul, ne mulțumește frumos și ne roagă să îl mai ajutăm cu alte două traversări. Mai are puțin pînă acasă, dar recunoaște că nu mai poate. Evident, nu îl putem refuza. Ajunși în fața casei, bătrînul venețian se uită la noi (amîndoi înalți și zdraveni), ne întreabă de unde sîntem. Îi spunem că venim din România. Omul se luminează, laudă românii care domină piața de pește, dar și sectorul construcțiilor din oraș și ne propune o afacere: cum noi sîntem puternici și buni de muncă, am putea face o avere ajutînd oamenii locului să își care mărfurile. Și are mulți prieteni, ne poate recomanda, ne poate ajuta și cu o chirie bună. Ne laudă, ne zice că simte că sîntem oameni buni și că Veneția are nevoie de așa ceva. Eu și cu Gigi, prietenul meu, ne privim în ochi. Eu ajunsesem de curînd director științific al institutului la care lucrez, Gigi era prodecan la Geologie, Universitatea din București. Nu vrem să îi stricăm omului bucuria. Îi mulțumim frumos, îi zicem că sîntem grăbiți, dar că ne vom mai gîndi. Plecăm, lăsîndu-l cu ochii plini de speranță. Ne zice unde îl putem găsi cînd ne vom întoarce. Vom veni negreșit.  

Oi fi ratat astfel ultima șansă să primesc o ofertă de „muncă cinstită”?

Adrian Stănică este cercetător științific la Institutul Național pentru Geologie Marină – GeoEcoMar, profesor onorific la Universitatea din Stirling, Marea Britanie.

Mîntuirea biogeografică jpeg
Aurul pur, urina sinceră
Amprenta creatorului va dispărea, opera de artă va arăta impecabil, dar autenticitatea ei va fi o iluzie.
p 10 WC jpg
Eul adevărat, eul autentic, eul perfect, eul dizolvat
David Le Breton evoca tentația „evadării din sine” ca „soluție la epuizarea resimțită în urma faptului de a trebui să fii în mod constant tu însuți”.
p 11 WC jpg
Autenticitate „Made in China”
Aceste grifonări rapide pe marginea conceperii autenticității în China sînt menite să arate că aceasta depășește antiteza paradigmatică dintre original și fals.
p 12 1 jpg
Autenticitatea românească între războaie: (dez)iluzii
Ce rămîne din subcultura românească interbelică a autenticității?
p 13 jpg
Biografiile culturale ale unui tricou
Un tricou alb de bumbac este la fel de banal, la o adică, și dacă are, și dacă nu are marca Kenvelo inscripționată pe față.
Bran Castle View of Countryside (28536914551) jpg
Pledoarie pentru metisaj
Scuze, dar nimeni sau nimic nu s-a născut dintr-unul…
640px Copyright (Simple English) Wikibook header png
Lista de supraveghere a raportului 301
Grație eforturilor noastre conjugate, România a reușit, după 25 de ani, să nu mai apară pe această „listă a rușinii”.
p 13 sus M  Chivu jpg
Două mesaje de la Greenpeace România
Oare cîți dintre noi nu s-au entuziasmat în fața unei oferte de 9 euro pentru un bilet de avion?
index jpeg 5 webp
„Turiști funerari”
Oare să rămînem acasă este cel mai cuminte lucru pe care l-am putea face spre binele planetei, adică al nostru?
p 10 M  Chivu jpg
Spovedania unui globe-trotter
Dar toate aceasta înseamnă că turismul de masă nu mai poate continua ca pînă acum, ci trebuie reinventat cu inteligență și sensibilitate.
997 t foto AN Stermin jpg
p 12 adevarul ro jpg
„Turiști mai puțini, impact economic mai mare” interviu cu Andrei BLUMER
Să caute destinații mai puțin populare și cu o ofertă bogată de experiențe în natură.
997 t foto Cosman jpeg
„One dollar” și o sticlă de apă
„One dollar”, atît este prețul unei sticle de apă de 0,5 litri în Cambodgia.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
p 10 jpg
Surpriza Bizanțului vesel
Nu s-a vorbit niciodată despre sexul îngerilor, în timpul asediului de la 1453 chiar nu avea nimeni timp de așa ceva.
p 13 jpg
„Cred că Cehov e mulțumit de spectacolul nostru“
Cehov este generos, are multe fațete și poți să-i montezi spectacolele în modalităţi stilistice foarte diferite.
p 14 jpg
E cool să postești jpeg
Să-ți asculți sau nu instinctul?
Totuși, urmînd ispita de a gîndi rapid, nu cădem oare în păcatul gîndirii pripite, în fapt un antonim pentru gîndire?
p 10 jpg
Gîndirea artificială pripită: cu ChatGPT la taclale
Gîndirea pripită este un termen folosit pentru a descrie procesul de luare a deciziilor sau de trage concluzii în modul rapid și fără o analiză sau o examinare adecvată.
p 11 Petre Gheorghiu in rolul lui Zaharia Trahanache jpg
Pentru o istorie a „puținticăi (ne)răbdări”
Carol al II-lea: mare pripit, dacă ne luăm după renunțările la renunțările la Tron.
p 12 jpg
Altul mai bun nu avem
Observ că ne trăim viețile de cîtva timp ca într-un proces penal.
p 13 jpg
Judecata pripită, gîndirea automată
Permanent ni se cere acţiune rapidă, reacţie promptă. Şi cînd ne mai gîndim?
p 14 sus jpg
Antidotul judecății pripite
Judecata pripită, aș mai remarca, e nu doar extrem-subiectivă, ci și rareori inocentă, dar ăsta e un subiect pe care o să-l eludez de data asta.
640px Three Democratic bosses of Maryland seated and drinking from mugs   L  to R   George(?) N  Lewis, John S  Kelly, John J  Mahon LCCN2006683418 jpg
O lume a incluziunii e ca un sat mai mare
O lume inclusivă e poate ca un sat mai mare, care se construiește împreună, nu prin demonizare și nu pe Internet.

Adevarul.ro

image
Preotul care a jignit iubitorii de animale primește replica unui călugăr: „Ele nu l-au izgonit pe Iisus“
Mesajele publicate de preotul Matei Vulcănescu despre iubitorii de animale au stârnit controverse. Un călugăr de la Schitul Straja din Hunedoara arată de ce animalele trebuie iubite și nu disprețuite.
image
Fetiță lăsată de părinți în apă fierbinte, moartă în chinuri. Soții criminali au contestat arestarea
Doi soți din Călărași au fost trimiși în judecată pentru omor calificat, pentru că și-au lăsat fiica de 2 ani și 10 luni să moară în chinuri. În rechizitoriul procurorilor se menționează că fetița s-a aflat în agonie timp de mai multe ore.
image
Cum sunt relațiile în care femeia e mai în vârstă decât bărbatul
Într-o lume încărcată de prejudecăţi, rolul bărbatului într-o relație de cuplu este văzut ca fiind acela de a oferi protecție și stabilitate familiei și partenerei.

HIstoria.ro

image
De ce se urau de moarte Ştefan cel Mare şi Vlad Ţepeş. Duşmănia lor apare într-un document de la Vatican!
Vlad Ţepeş, domn al Munteniei în trei rânduri, şi Ştefan cel Mare, voievodul care a condus Moldova timp de aproape jumătate de secol, au avut relaţii sinuoase, în funcţie de conjunctura politică a vremii şi de interesele administrative.
image
Château La Coste, în Provence: ce descoperire!
Ce e, până la urmă, Château La Coste? Un spaţiu magic, construit în jurul unei îndeletniciri cu tradiţie: facerea vinului.
image
Crucificarea lui Hristos i-a apărut în vis lui Salvador Dalí
Dalí a precizat că a avut un vis în care i-a fost dezvăluită importanța înfățișării lui Hristos astfel.