⬆
neîncrederea
Ce pierdem
Lipsa de încredere nu este doar ceva de ordin imaterial, spiritual. Lipsa de încredere poate fi echivalentă cu lipsa de credite (deci, direct cu lipsa de bani disponibili), cu lipsa de investiţii, cu lipsa unui sistem bun de asigurări, cu lipsa unui comerţ plăcut, ba chiar şi cu lipsa unor echipe de fotbal bune.
Nebuneasca exuberanţă
Moneda din hîrtie a permis expansiunea economică de azi, de cele mai multe ori banii mergînd înaintea lumii mărfurilor. Expansiunea monetară a determinat, în anumite condiţii, expansiunea economiei reale. Care sînt aceste condiţii?
Mă mir şi mă întreb
La români, 1 aprilie e Ziua Nebunilor, la alţii, se confundă cu Ziua Inocenţilor, dar oricum s-ar numi, luna debutează cu un timp al jocului, al păcălelii, e un fragment de lume pe dos, în care lucrurile nu sînt aşa cum par şi în care nu e bine să te superi pe ce ţi se întîmplă, ca să nu se petreacă de-adevăratelea.
Despre birocraţie şi absurdităţi
Sîntem o cultură legalistă, cu un sistem public copiat de la francezi. Peste acesta am adăugat şi experienţa birocraţiei statului maximalist comunist, la care s-a adăugat birocraţia europeană. Birocraţie, peste proceduri, peste reguli, peste legi pentru care avem norme de aplicare.
Asigurările şi lipsa încrederii
Încrederea stă la baza funcţionării multor instituţii fundamentale ale societăţii noastre. Una dintre acestea este (ar trebui să fie) cea a asigurărilor. De fapt, „a asigura“ înseamnă, între altele, „a încredinţa“. Principiul societăţii de asigurare este cel al împărţirii riscului.
Încrederea este pentru cei săraci
Încrederea este moneda de schimb pentru speranţa românului de rînd. O dată la patru ani, cursul acesteia creşte vertiginos, înainte de scrutinul electoral, şi scade abrupt, odată cu îndepărtarea de momentul desemnării guvernului. Din perspectiva evoluţiei încrederii, Guvernul Ponta face excepţie de la regulă.
Cine mai are încredere în ştiinţă?
După părerea mea, românii au cea mai puţină încredere în profesionişti. Nu, nu în acei aşa-zişi experţi care apar zilnic la televizor şi se pricep la orice, de la situaţia în Asia de Sud-Est la preţul ridichilor de lună. Este vorba despre adevăraţii profesionişti, care şi-au dedicat viaţa studierii unor probleme deosebit de complexe.
Ochii Londrei
Mă văd obligat de împrejurări să scriu din nou despre atentate. Dacă prima serie a făcut victime la propriu, cea de-a doua, nereuşită fizic, a avut un efect psihologic mai mare. „Sîntem încă aici, poliţia voastră nu e în stare de nimic, avem situaţia sub control şi putem oricînd să mai punem bombe cînd şi unde nici nu vă aşteptaţi.
Pasa ca metaforă a încrederii
Pare de necrezut, dar pasa a fost inventată la cîteva zeci de ani după ce „frumosul sport“ – the beautiful game, cum a fost alintat fotbalul – se desprinsese definitiv de rugby şi îşi cîştigase, la graniţa secolelor XIX şi XX, nu doar identitatea proprie, ci şi popularitatea care a făcut din el fenomenul planetar de azi.