Ochii Londrei

Publicat în Dilema Veche nr. 531 din 17-23 aprilie 2014
Ochii Londrei jpeg

Am scris textul de mai jos în 2005, pe cînd mă aflam la Londra, la cîteva săptămîni după atentatele asupra mijloacelor de transport în comun care au avut loc în capitala Marii Britanii. Mai precis, după cea de-a doua serie de atentate, inspirată de prima. Această a doua serie nu a reuşit, bombele nu au explodat şi atentatorii au fost prinşi, dar efectul psihologic asupra londonezilor, care abia începuseră să se mai liniştească după prima serie, a fost foarte puternic. Actele teroriste au reuşit să submineze brusc toată încrederea pe care locuitorii Londrei (vestiţi pentru calmul lor) o aveau în siguranţa şi în felul lor de viaţă. Pe moment, liantul comunitar s-a spulberat lăsînd locul groazei că oricînd, de oriunde şi din partea oricui poate veni ceva neobişnuit de rău.  

Mă văd obligat de împrejurări să scriu din nou despre atentate. Dacă prima serie a făcut victime la propriu, cea de-a doua, nereuşită fizic, a avut, mi se pare, un efect psihologic mai mare. „Sîntem încă aici, poliţia voastră nu e în stare de nimic, avem situaţia sub control şi putem oricînd să mai punem bombe cînd şi unde nici nu vă aşteptaţi. Primele atentate nu au fost un caz izolat ca-n Spania sau Statele Unite, teroarea abia acum se instaurează“, a părut să fie mesajul acestei a doua serii. Şi, în consecinţă, Londra a devenit numai ochi. Ochii celor care merg cu metroul sau autobuzul şi aruncă priviri îngrijorate, pe sub sprîncene sau pe deasupra ochelarilor, celor cu pielea mai închisă la culoare şi mai tineri (care sînt peste tot în Londra). Dacă se întîmplă să mai aibă şi un rucsac (şi se întîmplă, cam cîte unul în fiecare vagon de metrou), privirile sînt însoţite de cîte o pauză de respiraţie. Apoi ochii se îndreaptă scurt către alţi ochi care par la fel de neliniştiţi, pentru confirmare: „Ai văzut şi tu? Crezi că e OK?“ „Am văzut, nu ştiu ce să cred“ poate fi răspunsul celeilalte priviri. La urcarea în metrou oamenii au început să facă manevre ciudate. Nu se mai urcă pe uşa cea mai apropiată. Intră în vagon numai după o scurtă evaluare de ansamblu a situaţiei. Sînt persoane care par brusc să prefere o uşă mai îndepărtată. În autobuze lumea se înghesuie la parter şi cît mai aproape de uşă. Uneori nici intervenţia şoferului, care le spune că sînt locuri la etaj, nu-i convinge să se mişte de acolo. După cele două experienţe anterioare, se crede că locurile de sus sînt cele preferate de plasatorii de bombe. Ochi neliniştiţi sînt şi prin magazine: cei ai oamenilor de pază, din privirea cărora a dispărut orice urmă de plictiseală. Studiază clienţii discret, dar atent. La fel şi poliţiştii de pe stradă, care-şi scrutează sectorul. A apărut şi o formulă pe care ţi-o adresează vînzătorii sau chelnerii cînd ieşi din magazin sau din restaurant şi care cred că e foarte nouă: take care (aveţi grijă). Copiii se joacă, bineînţeles, de-a bombele. Regina a spus că atentatele au întărit comunitatea. Au mărit solidaritatea dintre locuitorii Londrei, dar i-au umplut în acelaşi timp de suspiciune. Atît de tare, încît poliţia a început, cum am văzut, să împuşte oameni nevinovaţi. Se vorbeşte despre introducerea unor aparate care să controleze bagajele tuturor celor care se urcă în metrouri sau autobuze. Tehnologii sofisticate, bani mulţi. Să nu uităm însă că în ultimul atentat din Egipt au fost folosite maşini capcană. Nu poţi păzi o ţară întreagă, mai ales cînd ai de-a face cu sinucigaşi. Pe ăştia nu poţi decît să-i descoperi din timp. Lumea spune că pe lîngă descreieraţii de acum, teroriştii de la IRA păreau nişte gentlemeni. Oamenii se uitau atunci după genţi lăsate fără stăpîn, acum se uită după indivizi suspecţi. Diavolul are o caracteristică: tocmai atunci cînd crezi că l-ai învins sau măcar l-ai descoperit, el ia un alt chip. Trebuie să-l cauţi mereu în altă parte. Şi ochii londonezilor îl caută neîncetat. El pare a fi însă acum chiar dirijorul acestui joc de priviri.  

Foto: wikimedia commons

„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Liceul – o instituție
A devenit cumva liceul o instituție care să-i pregătească pe adolescenții de acum în mod real pentru viață?
p 10 jpg
Greva din învățămînt cîteva gînduri despre solidaritate
Mie, ca părinte și om care nu plănuiește să părăsească în curînd România, greva din aceste zile îmi dă un soi speranță.
p 11 jpg
image png
Foști copii, viitori adulți
Elevii de azi, mai ales cei din mediul urban, văd traseul școlar orientat către o țintă prestabilită: facultatea.
image png
„Părinții tăi știu ce vrei să faci?”
Din adolescență îmi aduc aminte mai degrabă de cărți și de personaje decît de oameni și întîmplări.
image png
Liceenii și liceenii
Atunci, de ce ne purtăm acum ca și cum am fi fost? Și, mai mult, ca și cum ne e dor să fim ceea ce n-am fost?
p 13 jpg
După douăzeci de ani
La finalul anului şcolar e întotdeauna linişte.
image png
Concert pentru o școală bună
ntîmplarea asta m-a lovit, ca sabia colonelului Lawrence din proza lui Eliade, drept în creștet.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Creșteri și descreșteri
Noi, românii, avem vorba aceasta despre noi înșine, „Ce-am fost și ce-am ajuns”.
Sever jpg
Cazaban jpg
„Adame, unde ești?“ Imagini și simboluri ale căderii omului
Semnificativ foarte este faptul că Adam și Eva nu au rămas cu rezultatul artizanatului lor grăbit și ipocrit, legat de conștiința propriei vini.
Stoica jpg
Ungureanu jpg
Bătaia cea ruptă din rai
Toată această conştiinţă a violenței creează o imagine a societății românești
Popa jpg
Mărire și decădere în istoria contemporană a Rusiei
Sigur, Putin încearcă să justifice ideologic acest război, însă justificările sale sînt străvezii, inconsistente, necredibile.
Mîntuirea biogeografică jpeg
Aurul pur, urina sinceră
Amprenta creatorului va dispărea, opera de artă va arăta impecabil, dar autenticitatea ei va fi o iluzie.
p 10 WC jpg
Eul adevărat, eul autentic, eul perfect, eul dizolvat
David Le Breton evoca tentația „evadării din sine” ca „soluție la epuizarea resimțită în urma faptului de a trebui să fii în mod constant tu însuți”.
p 11 WC jpg
Autenticitate „Made in China”
Aceste grifonări rapide pe marginea conceperii autenticității în China sînt menite să arate că aceasta depășește antiteza paradigmatică dintre original și fals.
p 12 1 jpg
Autenticitatea românească între războaie: (dez)iluzii
Ce rămîne din subcultura românească interbelică a autenticității?
p 13 jpg
Biografiile culturale ale unui tricou
Un tricou alb de bumbac este la fel de banal, la o adică, și dacă are, și dacă nu are marca Kenvelo inscripționată pe față.
Bran Castle View of Countryside (28536914551) jpg
Pledoarie pentru metisaj
Scuze, dar nimeni sau nimic nu s-a născut dintr-unul…
640px Copyright (Simple English) Wikibook header png
Lista de supraveghere a raportului 301
Grație eforturilor noastre conjugate, România a reușit, după 25 de ani, să nu mai apară pe această „listă a rușinii”.
p 13 sus M  Chivu jpg
Două mesaje de la Greenpeace România
Oare cîți dintre noi nu s-au entuziasmat în fața unei oferte de 9 euro pentru un bilet de avion?
index jpeg 5 webp
„Turiști funerari”
Oare să rămînem acasă este cel mai cuminte lucru pe care l-am putea face spre binele planetei, adică al nostru?
p 10 M  Chivu jpg
Spovedania unui globe-trotter
Dar toate aceasta înseamnă că turismul de masă nu mai poate continua ca pînă acum, ci trebuie reinventat cu inteligență și sensibilitate.

Adevarul.ro

image
Românul care a descoperit secretul câștigului la loterie. Din cauza lui s-au schimbat legile în SUA și Canada
Un matematician român a descoperit secretului câștigului la loterie. Ştefan Mandel a reușit printr-o formulă personală să ia de 14 ori premiul cel mare. Norocosul a fost însă urmărit de ghinion, fiind anchetat de CIA și FBI.
image
Cum să pari mai deștept când porți o conversație banală. Ce spun cercetătorii de la Harvard
Dacă până acum ai crezut că menționarea funcției sau a studiilor te va „ridica“ în ochii partenerului de conversație, ar fi bine să te mai gândești o dată.
image
Presa britanică despre vizita Regelui Charles în țara noastră: „Are România în sânge“ VIDEO
Publicația britanică Daily Mail a publicat un amplu fotoreportaj dedicat vizitei de cinci zile a Regelui Charles al III-lea în țara noastră. Jurnaliștii au constatat că monarhul „are România în sânge“.

HIstoria.ro

image
Cine au fost cele trei soții ale lui Ștefan cel Mare? Familia și copiii domnului Moldovei
Ștefan cel Mare al Moldovei a fost căsătorit de trei ori, de fiecare dată luându-și de soţie o reprezentantă a unei mari familii aristocrate, de confesiune ortodoxă. Mai întâi, Ștefan s-a căsătorit, în vara anului 1463, într-un context în care plănuia organizarea unei cruciade ortodoxe împotriva Imperiului Otoman, cu Evdochia, care descindea după tată din neamul marilor duci ai Lituaniei. Tatăl ei, Alexandru al Kievului, era văr primar cu Cazimir al IV- lea, regele Poloniei și marele duce al Lit
image
Drumul României către Tratatul de la Trianon
Nimeni nu s-ar fi putut gândi la începutul anului 1918 la o schimbare totală în doar câteva luni a condițiilor dramatice în care se găsea România.
image
Tancurile în timpul Războiului Rece
Conflictul ideologic izbucnit între Uniunea Sovietică și aliații occidentali a dus la acumularea unor cantități enorme de material militar și la dezvoltarea inevitabilă a armei tancuri.