Despre birocraţie şi absurdităţi

Publicat în Dilema Veche nr. 531 din 17-23 aprilie 2014
Despre birocraţie şi absurdităţi jpeg

Moto 1: Hîrtiile te bagă în puşcărie, hîrtiile te scot din puşcărie. (fost coleg, mai experimentat) 

Moto 2: Oamenii deştepti au încredere, oamenii foarte deştepţi controlează. (neverificat, i se atribuie lui Stalin) 

Trebuie să mă credeţi pe cuvînt, ceea ce vă povestesc aici sînt lucruri adevărate, le-am întîlnit de cînd lucrez cu administaţia publică din România şi din regiune... să se fi tot adunat 15 ani.

Sîntem o cultură legalistă, cu un sistem public copiat de la francezi. Peste acesta am adăugat şi experienţa birocraţiei statului maximalist comunist, la care s-a adăugat birocraţia europeană, de asemenea de concepţie legalistă, continentală. Birocraţie, peste proceduri, peste reguli, peste legi pentru care avem norme de aplicare. (Ca fapt divers – un minister a scos anul trecut la licitaţie un pachet prin care cerea consultanţă pentru eleborarea a patru ghiduri de proceduri la care se adăuga ceva formare profesională; pentru asta ofereau 800.000 de euro!!! Dacă vi se pare incredibil, pot dovedi, am documentaţia în calculator, e şi pe SEAP.)

La cele de mai sus se mai adaugă un fenomen care ţine de democraţia noastră negativ-selectivă ce promovează cu mare precizie imbecili în fruntea instituţiilor. Da, aţi citit bine, mulţi, prea mulţi sfertodocţi, dar cu mare dorinţă de putere se aventurează în politică, pentru a parveni mai uşor, şi se trezesc pe ditamai funcţiile de miniştri, secretari de stat, feluriţi preşedinţi de autorităţi şi directori de agenţii, servicii, consilii şi birouri. Şi ce întîlneşte un astfel de aventurier şi cei aduşi de el/ea acolo (căci niciodată nu vine singur, are datorii de plătit)? Găseşte alţi oameni, funcţionari publici sau personal public (nu toţi sînt funcţionari publici, aici e o nuanţă pentru cunoscători), destul de diverşi sau uniformi: unii mai bătrîni şi cu experienţă (care au schimbat şi 15 miniştri), alţii mai tineri, dar dornici de afirmare, unii apatici, alţii implicaţi etc. Toţi oamenii aceştia au, de cele mai multe ori, două caracteristici perene: 1. sînt mai bine pregătiţi decît şefii vremelnici şi 2. au învăţat să-şi (scuzaţi expresia) apere fundul.

1. Faptul că sînt mai bine pregătiţi decît politicienii generează frustrări formidabile de ambele părţi. Politicenii se simt nepregătiţi şi simt că le curge puterea printre degete, incapabili să-şi promoveze agenda şi propriile măsuri (de cele mai multe ori populiste, pentru a fi realeaşi, extrem de rar strategice), pentru că altcineva le face temele: instituţiile europene, agenda mai veche a ministerului etc. În această situaţie, se comportă, mai pe faţă sau mai pe ascuns, cu adversitate şi ranchiună cu funcţionarii (publici sau ceilalţi). Îi marginalizează, nu-i ascultă, le trasează măsuri marginale sau absurde. Iar dacă aceştia au avut intrare la fostul şef, le trimite, da, le trimite Corpul de Control pe cap, cu acelaşi scop dintotdeauna, de a le căuta nod în papură. Corpul de Control este o instituţie anacronică, specifică statelor foste comuniste, fără echivalent în administraţiile moderne. Dar după cum se ştie, Corpul de Control este un loc bun de a intra în administraţie şi politică.

2. De aceea, cei mai longevivi, versaţi şi prevăzători funcţionari (publici şi nepublici, dar din sectorul public) au învăţat să-şi apere fundul. Şi de superiori, şi de colegi, pentru că, de cele mai multe ori, cultura organizaţională este la pămînt iar mîncătoria, după părerea mea, este peste cea din multinaţionale sau din televiziuni. Şi se apără cu hîrtii. O fac mecanic, neadaptat, minimalizîndu-şi efortul.

Cei din sistemul public au ajuns deja la o maturitate profesională, dar pe care, din păcate, nu şi-o pot folosi în beneficiul lor şi al nostru. Au avut parte de multe programe de formare, schimburi de experienţă, vizite de studiu plătite de UE, au dezvoltat şi implementat proiecte care să-i ajute să ofere date şi evidenţe liderilor politici, pentru ca aceştia să-şi poată fundamenta deciziile. Dar ei preferă în continuare să decidă ad-hoc, după ureche sau după urechea plecată la gurile finanţatorilor lor sau ale altor potentaţi. Ceilalţi vin cu experinţa lor de la partid sau de pe te miri unde.

Ei, politicienii, nu au voie să participe la cursuri plătite de UE, Comisia nu crede că e bine, căci ei sînt politicieni. Nici parlamentarii, nici fundaţiile partidelor, nici măcar ăia mici de la tineret nu sînt eligibili pentru a participa la cursuri de planificare strategică şi bugetară, politici publice, guvernare comparată şi cîte şi mai cîte, care costă, dar care sînt foarte utile. Iar ei, dacă au bani, îi bagă în campanii sau în altceva, nu în educaţia lor sau a tinerilor, pentru momentul în care vor ajunge la butoane. Am ajuns în poziţia în care să pot face recomandări scrise Comisiei Europene pentru ca şi aceste categorii de decidenţi să poată participa ca beneficiari ai proiectelor finanţate de UE... dar slabe speranţe (nu ei să implementeze proiecte, ci doar să beneficieze de cursuri sau de alte forme moderne de educaţie). Nu, nu se poate: ei sînt politicieni, să se formeze singuri. Sperăm ca măcar cabinetele demnitarilor (alea nepopulate cu amante şi rude de la ţară) să poată participa la astfel de programe, căci cabinetele au – sau măcar în teorie ar trebui să aibă – un rol crucial în fundamentarea deciziei.

Şi închei cu o absurditate de anul trecut, un design defectuos rezultat din neîncrederea UE în România, neîncrederea instituţiilor statului în alte instituţii, neîncrederea instituţiilor statului în partenerii ale căror proiecte le susţin din fonduri europene. Într-un astfel de proiect am fost pus de ei să cumpăr un banner de promovare a proiectului. Am dat vreo 200 de lei pe el. La evaluarea proiectului, mi s-a cerut şi am prezentat nota de comandă(!?), factura, documentul de efecturare a plăţii (ordinul bancar), extrasul de cont şi să arăt poze cu bannerul pus pe la evenimente. Nu a fost suficient: nu exista procesul-verbal de predare-primire a bannerului, deci bannerul ar fi putut să nu existe şi eu să-l fi cumpărat fictiv. Fatalitate! Căsuţa de pe foaia funcţionarului nu putea fi bifată, deci cheltuiala nu putea fi decontată, pentru că hîrtia aia, procesul-verbal, nu era acolo! Dilema funcţionarului era maximă: se holba la bannerul atîrnat deasupra capului său, dar eu nu respectasem manualul de proceduri. Iar dînsul, chiar dacă avea raţiunea la purtător, nu dorea să-şi asume nici o responsabilitate. De ce ar fi făcut-o? La un supracontrol ce putea pica de oriunde (corp de control, autoritate de audit etc.) i s-ar fi putut imputa nesemnarea neregularităţii (că aşa se numeşte nerespectarea procedurii).

Ciprian Ciucu este director de programe la Centrul Român de Politici Europene.

Foto: V. Dorolţi

Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Creșteri și descreșteri
Noi, românii, avem vorba aceasta despre noi înșine, „Ce-am fost și ce-am ajuns”.
Sever jpg
Cazaban jpg
„Adame, unde ești?“ Imagini și simboluri ale căderii omului
Semnificativ foarte este faptul că Adam și Eva nu au rămas cu rezultatul artizanatului lor grăbit și ipocrit, legat de conștiința propriei vini.
Stoica jpg
Ungureanu jpg
Bătaia cea ruptă din rai
Toată această conştiinţă a violenței creează o imagine a societății românești
Popa jpg
Mărire și decădere în istoria contemporană a Rusiei
Sigur, Putin încearcă să justifice ideologic acest război, însă justificările sale sînt străvezii, inconsistente, necredibile.
Mîntuirea biogeografică jpeg
Aurul pur, urina sinceră
Amprenta creatorului va dispărea, opera de artă va arăta impecabil, dar autenticitatea ei va fi o iluzie.
p 10 WC jpg
Eul adevărat, eul autentic, eul perfect, eul dizolvat
David Le Breton evoca tentația „evadării din sine” ca „soluție la epuizarea resimțită în urma faptului de a trebui să fii în mod constant tu însuți”.
p 11 WC jpg
Autenticitate „Made in China”
Aceste grifonări rapide pe marginea conceperii autenticității în China sînt menite să arate că aceasta depășește antiteza paradigmatică dintre original și fals.
p 12 1 jpg
Autenticitatea românească între războaie: (dez)iluzii
Ce rămîne din subcultura românească interbelică a autenticității?
p 13 jpg
Biografiile culturale ale unui tricou
Un tricou alb de bumbac este la fel de banal, la o adică, și dacă are, și dacă nu are marca Kenvelo inscripționată pe față.
Bran Castle View of Countryside (28536914551) jpg
Pledoarie pentru metisaj
Scuze, dar nimeni sau nimic nu s-a născut dintr-unul…
640px Copyright (Simple English) Wikibook header png
Lista de supraveghere a raportului 301
Grație eforturilor noastre conjugate, România a reușit, după 25 de ani, să nu mai apară pe această „listă a rușinii”.
p 13 sus M  Chivu jpg
Două mesaje de la Greenpeace România
Oare cîți dintre noi nu s-au entuziasmat în fața unei oferte de 9 euro pentru un bilet de avion?
index jpeg 5 webp
„Turiști funerari”
Oare să rămînem acasă este cel mai cuminte lucru pe care l-am putea face spre binele planetei, adică al nostru?
p 10 M  Chivu jpg
Spovedania unui globe-trotter
Dar toate aceasta înseamnă că turismul de masă nu mai poate continua ca pînă acum, ci trebuie reinventat cu inteligență și sensibilitate.
997 t foto AN Stermin jpg
p 12 adevarul ro jpg
„Turiști mai puțini, impact economic mai mare” interviu cu Andrei BLUMER
Să caute destinații mai puțin populare și cu o ofertă bogată de experiențe în natură.
997 t foto Cosman jpeg
„One dollar” și o sticlă de apă
„One dollar”, atît este prețul unei sticle de apă de 0,5 litri în Cambodgia.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
p 10 jpg
Surpriza Bizanțului vesel
Nu s-a vorbit niciodată despre sexul îngerilor, în timpul asediului de la 1453 chiar nu avea nimeni timp de așa ceva.
p 13 jpg
„Cred că Cehov e mulțumit de spectacolul nostru“
Cehov este generos, are multe fațete și poți să-i montezi spectacolele în modalităţi stilistice foarte diferite.
p 14 jpg
E cool să postești jpeg
Să-ți asculți sau nu instinctul?
Totuși, urmînd ispita de a gîndi rapid, nu cădem oare în păcatul gîndirii pripite, în fapt un antonim pentru gîndire?

Adevarul.ro

image
Cum afli când te poți pensiona: ce documente trebuie depuse. CALCULATOR pensie anticipată
Creșterea vârstei de pensionare este luată în calcul în toate statele lumii în care natalitatea a scăzut, iar îmbătrânirea populației accelerează, punând în dificultate sistemele publice de pensii.
image
Povestea dramatică a celei mai de succes dresoare de lei și tigri din România. Final tragic de carieră
Cea mai renumită dresoare de lei și tigri din România a fost brașoveanca Lidia Jiga. Ea a murit în arenă, sfâșiată de tigrul pe care-l plimba cu decapotabila prin București în anii 1960
image
Misterul morții spionilor înecați în Lacul Maggiore din Alpii Elvețieni: „A venit apocalipsa peste noi“ VIDEO
Patru persoane au murit după ce o navă care transporta 21 de pasageri, toți în legătură cu serviciile secrete italiene și israeliene, s-a răsturnat, iar speculațiile privind natura călătoriei sunt din ce în ce mai multe.

HIstoria.ro

image
Tancurile în timpul Războiului Rece
Conflictul ideologic izbucnit între Uniunea Sovietică și aliații occidentali a dus la acumularea unor cantități enorme de material militar și la dezvoltarea inevitabilă a armei tancuri.
image
Ultimele zile din viața lui Adolf Hitler
Rar s-a mai întâmplat în istoria omenirii ca moartea unui om care a influențat decisiv nu doar secolul al XX-lea, dar și felul în care a evoluat omenirea până în ziua de azi să dea naștere la atât de multe minciuni, legende și adevăruri spuse pe jumătate. Autoritățile sovietice, singurele în măsură să afle adevărul, au făcut tot posibilul să încurce și mai mult lucrurile. Pentru Stalin, care gândea în termenii Războiului Rece încă din 1945, un Hitler probabil viu și nevătămat era mult mai folosi
image
George Gershwin și visul american
George Gershwin (1898-1937) a marcat scena americană la începutul secolului XX.