Ciprian CIUCU

Dacă alegi să optimizezi infrastructura pentru pietoni, mutînd accentul de pe autovehiculul individual, atunci vei aloca bugetul unor proiecte prin care crești capacitatea de transport în comun.

Folosind corect piața. Acolo unde ai nevoie de servicii publice și ai operatori economici, într-o piață cît de cît funcțională, scoți corect la licitație, din timp, super-transparent, serviciul public pe care vrei să îl oferi cetățenilor. La investiții, la fel: nu t

Nu, acum şi aici nu avem politicieni care să aibă harul de a ne inspira. Nu e nici unul / nici una care să aibă o viziune clară şi idilică despre cum să arate lumea noastră, să ne-o împărtăşească, iar noi să-l/o urmăm cu inima deschisă. Cel puţin eu nu ştiu pe nimeni de acest fel.

Astăzi, rolul programelor de guvernare este din ce în ce mai secundar. Mulţi le încropesc doar ca să nu le poată reproşa nimeni că nu au un program. Sau vor să demonstreze că au capacitatea de a veni cu un program, lucru care nu-i chiar uşor.

L-am invitat pe Ciprian Ciucu să comenteze „la cald”, special pentru ediția online, răspunsurile date de candidați.

Perspectiva demografică a României este proastă. Pierdem masiv populaţie activă prin migraţie. Din anul 1990, am pierdut aproximativ două milioane de oameni activi. Dacă acest ritm se va menţine, contributorii se vor reduce disproporţionat cu beneficiarii, iar sustenabilitatea va fi afectată.

Sîntem o cultură legalistă, cu un sistem public copiat de la francezi. Peste acesta am adăugat şi experienţa birocraţiei statului maximalist comunist, la care s-a adăugat birocraţia europeană. Birocraţie, peste proceduri, peste reguli, peste legi pentru care avem norme de aplicare.

În contextul în care bugetul naţional nu se va mai putea baza pe ce trimit românii din afară, pe investiţii străine sau pe creşterea conjuncturală a pieţei imobiliare, fondurile europene reprezintă o potenţială sursă de venituri de care Guvernul USL este practic dependent.

După incredibila vară politică la care am asistat stupefiat, discuția despre o nouă Constituție mi se pare ușor prematură. Nu pentru că nu ar fi necesară, ci pentru că un nou proiect constituțional nu pare realizabil în contextul în care prima grijă a principalelor forțe politice este să-și desființeze adversarii.

În ceea ce mă priveşte, românii, ca restul cetăţenilor Uniunii Europene, sînt printre cei mai liberi oameni din lume. Citiţi Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene – este în limba română pe Internet şi conţine o mulţime de lucruri frumoase. Probabil că cei mai mulţi dintre români nu simt asta, deşi aşa este.

De ce birocraţii de la Bruxelles îşi bagă nasul în treburile noastre? Dar chiar aşa, de ce? Ce treabă au ei, începînd cu preşedintele Comisiei Europene, comisarul european pe Justiţie, preşedintele Parlamentului European, preşedintele Consiliului European şi tot felul de preşedinţi şi de comisari din aceştia, să ne spună nouă ce să facem?

Întrebarea mi-a fost formulată clar: cum sînt influenţate în România politicile publice locale de apartenenţa politică a primarului? Răspunsul este simplu şi intuitiv: nu sînt influenţate în nici un fel, iar dacă totuşi există o influenţă, aceea e dăunătoare. Un asemenea răspuns ar închide discuţia încă înainte să înceapă.

În noiembrie anul trecut am fost invitat să particip la primul forum al tinerilor lideri arabi şi europeni organizat de Ministerul de Externe al Austriei şi susţinut financiar de Fundaţia BMW. A fost o experienţă de învăţare serioasă pentru mine. Erau acolo tineri activi şi educaţi din toată lumea arabă, din Maroc şi Libia pînă în Bahrein, din calmul pe atunci Egipt, instabilele Irak şi Palestina şi tot Golful cel bogat.

Ce s-a întîmplat important în ultimii 10 de ani în educaţie? Mai nimic, poate răspunde cineva. Şi l-am numi pe acel om cîrcotaş, fără să o merite. Cum nu s-a întîmplat nimic!? N-am avut o mulţime de miniştri, fiecare cu reforma lui? N-am scos notele din ciclul primar şi le-am înlocuit cu calificative? Nu dăm astăzi teste naţionale? Nu publicăm o sută de subiecte pentru bacalaureat?

Pe la începutul crizei economice, la sfîrşitul anului 2008, mă găseam trimis de statul român să ajut organizaţiile românilor înmugurite în Spania. Ideea era să îi ajutăm să se dezvolte instituţional, să primească fonduri de la comunităţile locale şi UE, să comunice mai bine cu alte ONG-uri spaniole şi să înveţe şi de la acestea.

Oricine vrea să poarte o discuţie despre clasa de mijloc simte nevoia ca mai întîi să o definească, să se ştie despre ce vorbeşte....

În dezbaterea despre status-ul cadrelor didactice şi în mai noua polemică privind legea unică de salarizare a bugetarilor (se vorbeşte zilele acestea despre echivalarea funcţiei de general de armată c...

Nu m-aş putea raporta la acest subiect altfel decît personal şi de la bun început vă voi povesti o experienţă proprie....

Se pune de ani buni problema corelării ofertei educaţionale universitare cu cerinţele pieţei muncii....

Karl Popper ne învăţa că la întrebarea "cine ar trebui să ne conducă?" nu ar trebui să dăm răspunsuri de genul "liberalii", "socialiştii", "comuniştii", "naţionaliştii" etc....

Printre noi mai sînt unii care folosesc televizorul sau ziarul nu pentru a se distra sau pentru a-şi omorî timpul....

Deşi unora nu le sună bine, la început, atunci în 1990, societatea civilă din România s-a organizat cu ajutorul banilor multimiliardarului american George Soros....

Măsura unui sistem de educaţie al unei ţări este absolventul. Orice altă discuţie despre ce califică o şcoală să fie considerată şcoală bună, nu poate fi decît marginală....