Aleşii locali sînt ai noştri

Publicat în Dilema Veche nr. 217 din 13 Apr 2008
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Karl Popper ne învăţa că la întrebarea "cine ar trebui să ne conducă?" nu ar trebui să dăm răspunsuri de genul "liberalii", "socialiştii", "comuniştii", "naţionaliştii" etc. În locul acestor răspunsuri, Popper propunea o altă întrebare care schimbă unghiul de vedere, şi anume, "cum putem crea un sistem prin care cei merituoşi şi integri să ajungă la putere?". Doar dacă aceşti oameni ajung să conducă, doar aşa putem spera la mai bine. Ne aflăm în ajunul campaniei pentru alegerile locale, primele de după aderarea la Uniunea Europeană, şi nu am reuşit să punem la punct un astfel de sistem politic care să aducă în primăriile şi consiliile noastre, locale şi judeţene, oameni capabili să fie forţe dinamice pentru societate, şi nu retrograde. Partidele politice ar trebui să îndeplinească pentru noi (pentru societate) această funcţie, adică să-i recruteze şi să-i pregătească pe cei care trebuie să ne administreze localităţile şi statul. O privire ceva mai pătrunzătoare la cei care ne populează primăriile, consiliile locale şi judeţene, şi este suficient să ne lămurim de ce oraşele noastre arată aşa cum arată şi de ce comunele patriei parcă se descompun. Ceva este putred la nivelul organizaţiilor locale de partid. În toate partidele. "Ieşirile" acestora în termeni de candidaţi la funcţiile de primari (cu excepţia cîtorva oraşe mai mari) şi de consilieri locali sînt jalnice. Găsim cu precădere oameni care au intrat în politică pentru a parveni, prea puţin merituoşi şi prea puţin educaţi pentru a face politică "la centru". Ei sînt împinşi sau se înghesuie singuri pe listele pentru consiliile locale - un fel de bonus pentru că nu au reuşit să ocupe vreo funcţie prin alte instituţii descentralizate (pe care să le poată căpuşa în folosul partidului). Oameni blazaţi, care nu ştiu de ce devin primari sau consilieri şi ce ar vrea să facă în funcţiile respective, fără nici o viziune de dezvoltare pentru comunitatea lor. O cercetare recentă relevă cum, la nivelul Bucureştiului, într-un sector consilierii locali au avut în patru ani 71 de iniţiative pentru comunitatea lor, într-un alt sector au avut o singură iniţiativă, iar în restul sectoarelor nici una! Evident, aceşti oameni, ei înşişi, prin atitudinea lor, desconsideră instituţia Consiliului Local pe care ar trebui să o susţină şi să o promoveze. Dacă în Capitală situaţia arată aşa, ce pretenţii mai putem avea pentru restul ţării? Există o legătură cît se poate de directă între calitatea resurselor umane (furnizate de partide) şi calitatea vieţii cetăţenilor dintr-o urbe. Atraşi de spectacolul televiziunilor care nu arată decît polemica dintre Preşedinte, Guvern şi Parlament, ne lăsăm antrenaţi (sau nu) în dispute sterile şi îndepărtate. Şi aşa se succed mandate întregi fără ca noi să-i cunoaştem măcar pe unul dintre consilierii locali pe care-i alegem cu propria mînă. Şi culmea este că aceştia au sau ar putea avea o influenţă mult mai mai mare asupra vieţii noastre decît oricare alt politician "de la centru". Cineva s-ar putea întreba de ce mizăm aici pe rolul consilierilor locali, şi mai puţin pe primari, eroii mai vizibili ai localităţilor noastre. Simplu, chiar nefuncţionalitatea cronică a consiliilor locale, transformate în maşinării de vot ale primarului, duce la incompetenţă administrativă, indiferent dacă vorbim de întreaga primărie: primar plus consiliu. Un singur om nu le poate şti pe toate şi nu poate avea cele mai grozave idei într-o comunitate. Revenind la cum ar trebui să fie aleşii noştri locali (acum europeni), nu putem să oferim o reţetă infailibilă. Mai mult, aria noastră ca alegători este limitată la ce ne propun partidele, iar viaţa politică la nivelul întregii ţări este diversă. Două calităţi par astăzi determinante şi indispensabile pentru viitoarele politici locale de succes: capacitatea de a derula proiecte majore şi leadership-ul. Copleşitoarea majoritate a localităţilor din România au nevoie de proiecte majore, în special de infrastructură, proiecte care să ridice calitatea vieţii cetăţenilor şi să atragă după sine alte proiecte de dezvoltare: reţeaua de drumuri şi descongestionarea traficului, infrastructura socială (şcoli, spitale), revigorarea culturală. Bani pentru toate acestea sînt şi vor fi: fondurile structurale. Dar pentru a face aceste lucruri aleşii locali trebuie să înţeleagă logica managementului de proiect: orice proiect care are un început are şi un sfîrşit cuantificabil în standardul de viaţă al cetăţenilor din acea localitate. Englezismul de mai sus, leadership-ul, presupune oameni care să-şi poată inspira comunităţile, pentru că un efort de modernizare fără participarea conştientă a majorităţii membrilor unei comunităţi este unul în zadar. Nu e suficient ca primăriile să realizeze cîte ceva, oamenii trebuie să mai facă şi ei: să participe, să se implice şi mai ales să menţină ceea ce s-a făcut!

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Motivul absurd pentru care o vânzătoare a refuzat doi tineri. „Poate credea că îl folosiți la orgii“
Doi tineri, unul de 25, iar celălalt de 21 de ani, susțin că o vânzătoare a refuzat să-i servească și le-a cerut să vină însoțiți de părinți, deși aveau actele și puteau să demonstreze că sunt majori. De fapt, ei nici măcar nu au cerut țigări, alcool sau alte produse destinate exclusiv adulților.
image
Prețul amețitor cu care se vinde un garaj din lemn în Brașov: „E inclusă și mașina în preț?"
Un anunț imobiliar din Brașov pentru vânzarea unui garaj din lemn a stârnit ironii din partea românilor. Garajul de 22 metri pătrați din lemn costă cât o garsonieră.
image
Ianis, sufocat de Hagi: cum un părinte, „orbit“ de subiectivism, a ajuns să facă țăndări imaginea băiatului său
Managerul Farului a mai creat un caz, deranjat că selecționerul nu i-a titularizat băiatul în amicalele cu Irlanda de Nord și Columbia. Episodul lungește lista derapajelor unui părinte care persistă în greșeala de a-și promova agresiv fiul, mărind și mai mult povara numelui pe umerii acestuia.

HIstoria.ro

image
Bătălia codurilor: Cum a fost câștigat al Doilea Război Mondial
Pe 18 ianuarie a.c., Agenția britanică de informații GCHQ (Government Communications Headquarters) a sărbătorit 80 de ani de când Colossus, primul computer din lume, a fost întrebuințat la descifrarea codurilor germane în cel de Al Doilea Război Mondial.
image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.