Opţiunea zero - politică de partid şi politici locale

Publicat în Dilema Veche nr. 430 din 10-16 mai 2012
Opţiunea zero   politică de partid şi politici locale jpeg

Întrebarea mi-a fost formulată clar: cum sînt influenţate în România politicile publice locale de apartenenţa politică a primarului? Răspunsul este simplu şi intuitiv: nu sînt influenţate în nici un fel, iar dacă totuşi există o influenţă, aceea e dăunătoare. Un asemenea răspuns ar închide discuţia încă înainte să înceapă. Ce-ar mai fi de spus? Sînt, totuşi, dator cu nişte clarificări. 

Trec repede peste maxima cum că la alegerile locale se votează omul, şi nu partidul, pentru a ajunge la partea interesantă. La noi nu prea există politici publice locale sau, cel puţin, rar găsim unele făcute ca la carte, adică bazate pe analize de impact ex-ante, pe prioritizare, pe analiza opţiunilor, pe calcule de tip cost-beneficiu şi cîte şi mai cîte alte instrumente de care dispune managementul public modern.

Întrebîndu-ne dacă politicile publice locale sînt influenţate ideologic de către apartenenţa politică a primarului, nu ne putem reţine un zîmbet. Unul cam amar… Am observat că oamenii la nivel local nu pot gîndi prea mult în termeni ideologici. Nu spun că nu sînt capabili de poziţionare stînga – dreapta, în funcţie de etichetele şi valorile care dau consistenţă ideologiilor; doar că ideologia este rezervată centrului: e apanajul Parlamentului, al Guvernului, al preşedintelui. Politicienii locali se poziţionează ideologic doar cînd este vorba de politică şi mai niciodată cînd este vorba de politici publice. Vă imaginaţi că un primar sau un membru al Consiliului Local stă şi se gîndeşte aşa… „hmmm… noi am avea nevoie de o investiţie majoră pentru drumul de acces în oraş, pentru ca agenţii economici locali să nu-şi mai rupă maşinile şi să piardă timpul în trafic, pentru ca astfel să-i ajutăm să fie niţel mai competitivi. Dar staţi! Noi sîntem partid de stînga, o să punem banii ăştia în şcoală, asistenţă socială şi programe de integrare a minorităţilor!“? Sau viceversa!? Bine ar fi dacă ar gîndi aşa, pentru că înseamnă că oamenii ar avea o viziune de dezvoltare integrată (chiar dacă influenţată ideologic) pe care ar urma-o, şi, pînă la urmă, rezultatele (adică drumul de acces sau şcoala) tot ar apărea, mai devreme sau mai tîrziu, urmate apoi şi de efectele investiţiei sociale (investitori mai mulţi şi mai mulţumiţi, rată de şcolarizare mai bună).

În realitate, lucrurile stau niţel altfel. Politicile locale sînt influenţate (chiar şi de partide) în urma unui calcul raţional, dar nu făcut în folosul comunităţii, ci în interesul primarilor, al apropiaţilor acestora şi al consilierilor locali. Problema noastă în dezvoltarea locală este că la nivel local se strîng cei mai puţin merituoşi dintre noi: cei interesaţi să parvină, să cîştige uşor, să fure şi să înşele aşteptări; cei fără simţul răspunderii; cei care nu doresc să dea ceva comunităţilor lor, ci să le prade. (Există şi excepţii, fireşte, dar acum vorbim de tendinţa generală.) Astfel, politica locală nu va fi influenţată de ceea ce spuneam mai sus, ci direct de tipul de afacere pe care l-au dezvoltat şi îl au la îndemînă conducătorii urbei. Şi aşa se face că se ajunge la ideea că ar fi utilă poate achiziţionarea în exces de mobilier stradal sau amenajarea unor benzi pentru biciclişti sau, de ce nu, montarea unor borduri noi pe te miri unde. Bordurile sînt întotdeauna importante. Ar trebui chiar să le avem în basorelief!

Mii de cazuri-problemă

Primarii deştepţi, cei care ajung să fie realeşi, sînt cei care îmbină abil interesele proprii cu interesele comunităţii. Aşa poate se mai construieşte o hală, se mai amenajează o piaţă, se mai reasfaltează (fără a fi nevoie de un drum principal). Impresia pe care o lasă este că investiţia trebuia făcută (şi chiar trebuia!), dar nu o face oricine, în urma unor proceduri de achiziţii corecte, ci aceia care trebuie. Aşa se explică proasta calitate a lucrărilor de la noi: mai toate (scuzaţi generalizarea, dar se bazează pe frustrări vechi) par făcute de mîntuială. Cel care ia şpagă nu poate solicita standarde de calitate furnizorului său de lucrări, servicii etc. pentru că este complice la furt. Furnizorul i-ar bate obrazul: „Haide, mă, că şi tu ţi-ai luat partea ta, nu-i aşa?“.

Cei mai odioşi sînt însă cei care, pentru a fi aleşi, se împrumută enorm, pînă peste puterile comunităţii pe care o au la dispoziţie. Şi după aceea pun bannere imense pe blocurile pe care le „anvelopează“, cu mesaje de genul „din grija primarului“, pe investiţii pe care tot prostimea le suportă. Nu zic că asemenea acţiuni n-ar fi necesare, dar făcute în disperare după voturi, investiţia devine iraţională şi poate arunca o comunitate în faliment.

Agenţia Naţională de Integritate (ANI) a făcut un studiu la nivel naţional şi a identificat mii de cazuri-problemă în care protagonişti sînt consilieri judeţeni şi locali (la nivel de Consilii Judeţene şi Consilii Locale). După cum a spus răspicat Horia Georgescu, preşedintele ANI: „Au firme, ei, soţiile sau copiii acestora, care, prin procedee de licitaţii aparent legale, drenează banii publici în buzunarul propriu. Mai precis, se votează un buget, iar banii ajung la firmele consilierilor locali sau judeţeni. Foarte mulţi fac asta, sînt mii de consilieri. O cifră estimată este undeva la 25% dintre ei, din ce am reuşit să identificăm pînă acum. Dar cifrele pot creşte“.

Un cerc vicios

Situaţia are implicaţiile unui cerc vicios: dacă tu, om cinstit, vrei să faci politică la nivel local şi te înscrii într-un partid, nu poţi face politică decît dacă intri în horă. Iar cei care vor să doarmă noaptea, cei merituoşi şi integri stau departe de politică şi, implicit, de politicile publice locale.

Întrebarea de la început are şi mai multă relevanţă astăzi, în plină campanie electorală, cînd primarii, în căutare de protecţie de la centru, schimbă partidele ca pe şosete! Executivul alocă fondurile discreţionar, alocînd banii acelor oameni de la nivel local care fac parte din partidul de la putere. Aceştia au bani mai mulţi pentru investiţii locale decît primarii din partidele opoziţiei. Aşa apar investiţii neprogramate suficient, neintegrate, fără cap şi coadă şi fără durabilitate în timp, care să îmbunătăţească viaţa oamenilor pe perioade lungi.

Concluzia este că, da, partidele politice influenţează politicile publice locale. Le influenţează în moduri neaşteptate, le influenţează în sensul opus intereselor comunităţilor locale şi ale oamenilor, le influenţează în rău. Pentru că este ştiut printre cei care-şi bat capul cu politicile publice că pînă şi a nu face nimic este o opţiune de politică publică (unii îi spun opţiunea zero). Problema este că partidele noastre prioritizează prost (oferă politici publice irelevante, ineficace şi fără impact real asupra îmbunătăţirii vieţii oamenilor), iar atunci cînd prioritizează bine, aleg opţiuni (căi de urmat) care le convin mai mult tot lor.

P.S. Mereu am mers la vot. Nu îmi amintesc ca, de cînd am împlinit 18 ani, să fi ratat vreun tur de scrutin. Anul acesta, oferta la locale în sectorul în care stau eu este atît de proastă, încît nu pot identifica răul cel mai mic. Nu pot vota bişniţari, mafioţi, impostori… 

Ciprian Ciucu este director de programe la Centrul Român de Politici Europene (www.crpe.ro).

Foto: L. Muntean

Viețile netrăite jpeg
Păsările par că știu mereu unde să se ducă
Păsările par că știu mereu unde să se ducă. Nu e nimic neclar în zborul lor. E o limpezime care mă emoționează.
p 10 jpg
Muze. Gemüse*
La sat e important ce ai, unde ai, cît ai, de unde ai. Prezența ta este vizibilă celorlalți, iar întrebări care sînt mai mult decît evitate la oraș devin aici punctele principale în funcție de care ești privit.
foto  Daniel Mihăilescu jpg
„O grădină cu deschidere la mare și ocean” – interviu cu scriitoarea Simona POPESCU
Grădina de la țară a bunicilor Ana și Nicolae, magică. Era, mai departe, via, cu strugurii grei, parfumați, după care urmau lanurile de porumb, un labirint verde.
p 12 sus jpg
„Începutul a fost nevoia de evadare în afara cotidianului urban” – interviu cu Mona PETRE, autoarea proiectului „Ierburi uitate”
„Ierburi uitate. Noua bucătărie veche”, apărută toamna trecută la Editura Nemira, este o încununare, după o decadă, a muncii mele de cercetare și experimentări culinare, una dintre manifestările fizice ale acestui efort lung de peste zece ani.
p 13 jpg
O grădină ca o viață. De la ghivecele studențești cu violete de Parma și cactuși la grădina apocalipsei și cea a degetelor verzi
Așa că Grădina Apocalipsei, a cărei creștere am început-o în mod simbolic odată cu intrarea în lockdown-ul din 15 martie 2020, întotdeauna va avea o legătură ascunsă cu o grădină în care am așteptat toată copilăria mea să intru, giardino meraviglioso, grădina misterelor, grădina Bomarzo.
Dmitri Nabokov's garden in Montreux jpg
„Să nu uităm că toate formele sînt în natură” – interviu cu artista vizuală Chantal QUÉHEN
Grădina face parte dintr-o construcție, o compoziție ca un tablou. Monet a excelat în asta la Giverny. Poate că asta m-a adus la peisaj, dar imaginația mea a dat totul peste cap.
p 14 jpg
Fascinația lucrurilor mici
Într-o notă similară, îmi place să folosesc fotografia de aproape a naturii pentru a urmări viața dincolo de ceea ce vedem în grabă.
Rustic fence (Unsplash) jpg
Trăim într-un multivers aici, pe Pămînt
Bunica mea vorbea cu animalele, iar eu o priveam fascinată, ca pe o mare vrăjitoare, și eram convinsă că și ele o înțelegeau.
p 21 jpg
„Sălbăticia devine un vis de intimitate, siguranță, control și libertate” interviu cu Oana Paula POPA, cercetătoare la Muzeul Național de Istorie Naturală „Grigore Antipa“
Micuții care astăzi stau să ne asculte poveștile cu animale sperăm să se transforme în adulți responsabili, în sufletele cărora au fost sădite, de la vîrste fragede, semințe din care vor rodi respect și dragoste pentru natură.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Omul sfințește locul?
Un loc banal, dar cu oameni calzi, primitori, devine în memorie un loc minunat, la fel cum un loc unde am avut experiențe proaste legate de oamenii de acolo se poate transforma într-un loc detestabil. Totuși, ce înseamnă pînă la urmă spiritul locului?
p 10 sus Martin Heidegger jpg
Locul mîndru, locul relevat, locul primit de la primărie
În arhitectură locul construirii este parte în diferite ecuații de ordine; de la căsuța din Pădurea Neagră la templu, de pildă, la Martin Heidegger, considerat inspiratorul unei întregi direcții din arhitectura contemporană.
p 11 Casa lui Marguerite Duras la Neauphle jpg
Turism ficțional
Oamenii dragi care nu mai sînt devin și ei niște personaje ficționale, ca și locurile în care i-am însoțit.
Oprirea, s  Mandrestii Noi, r n Sangerei, Republica Moldova Bus stop, Mandrestii Noi Village, Sangerei District, Republic of Moldova (50098746828) jpg
O capsulă a viitorului
Dar dacă nu am apucat să cunosc o altă Moldovă decît pe cea din copilăria mea și dacă Moldova copilăriei mele e dată uitării, nu e cumva Moldova din mine un fel de capsulă a timpului?
p 12 sus jpg
Pe teren
Așadar, uneori, locul despre care scrii e vedeta, dar – de cele mai multe ori – locul nu poate fi separat de oameni, de poveștile lor, de viața lor. Se influențează reciproc.
p 13 jpg
Tango
Tangoul a fost și opera exilaților. Iar eu de oamenii aceia mă simt legat mai mult decît de oricare alții, chiar dacă nu am fost niciodată nici în Argentina, nici în Uruguay și încă îmi caut curajul să-mi împlinesc destinul de a merge acolo chiar la căderea cortinei.
Sozopol view jpg
Cum ne-am petrecut vacanța de vară – fragmente de jurnal –
Pînă la Histria nu sîntem cruțați aproape deloc, drumul e dur, pietre mici și ascuțite supun pneurile unui atac permanent, dar, cum-necum, reușim să ajungem.
p 14 jpg
Ghid practic: cum să ajungi acasă
Pariul scrisului a apărut de-abia cînd mi-am zis că e cazul să mă implic cu orașul în care m-am născut.
Scriitorii, rudele mele maghiare jpeg
Nu mai citiți nimic!
Noua lege a Educației face cititul opțional, un prim pas înainte de a scoate cu totul educația din școală. În locul reformei, s-a ales abandonul.
3251104421 3a5f60ad8c k jpg
„Porții mici și gustoase”
Oamenii vor continua să citească, dar acea lume veche a dispărut. Hîrtia – dispare. Știrile – dispar.
CeMaFac ro, #TuCeFaciAcum?, taxiuri gratuite jpeg
Ce citesc tinerii adulți între BookTok și wattpad
Știm ce se citește, ce se caută, ce așteptări au și ne-am însușit și un limbaj specific.
p 1 jpg
Liste alternative
Mulți citesc literatura străină în original, în special în limba engleză, chiar și atunci cînd au la dispoziție traducerile românești.
p 12 jpg
Alfabetul imaginilor pentru cultura din spatele blocului
Sînt picături într-un ocean, sticle cu răvașe aruncate-n mare.
p 13 jpg
Gîndirea critică morală și alte fantezii de deșteptat copiii
Cum educăm, cum ne autoeducăm și cum ne lăsăm astăzi educați pentru a ne forma abilitățile morale de mîine?
p 14 jpg
Lecturi alternative din romanul românesc modern
Care ar trebui să fie scopul acestor lecturi formatoare? Să creeze oameni care să funcționeze moral?

HIstoria.ro

image
Prea multe crize pentru o singură planetă
Luna în care vin scadenţele nu e niciodată plăcută, dar, când toate notele de plată se strâng în aceeași zi, ea este greu de depășit. Și ziua aceea pare să fi sosit, la nivel mondial.
image
Una dintre cele mai mari bătălii de tancuri din istorie, în Historia de august
Născut în vara anului 1943, mitul despre bătălia de la Prohorovka a rezistat timp de mai multe decenii, deoarece sovieticii au avut toate motivele să preamărească și să se laude cu victoriile obţinute.
image
Cum a ajuns Vlad Țepeș ostatic la Înalta Poartă
Pacea semnată în 1444 între unguri și turci îl prevedea și pe Vlad al II-lea Dracul.