În ce fel de oraș vrem să trăim?

Publicat în Dilema Veche nr. 951 din 30 iunie – 6 iulie 2022
image

Dacă ai, să zicem, 100.000 de euro și vrei ca de banii aceștia să îți iei acum și un apartament în centru, și o mașină nemțească de lux, s-ar putea să ai ceva probleme. Ori apartamentul din centru o să fie de 20 mp, categoria a treia și cu baie la comun, și așa poți să îți iei un Audi Q nu-știu-care; ori îți iei un apartament într-o zonă nu foarte departe de centru, lîngă București, cu două sau trei camere, 70 mp, dar trebuie să te rezumi la o mașină mai ieftină, cu motor mic, sau la un hîrb la mîna a paișpea. Totul depinde de stilul de viață pe care vrei să îl ai sau să îl afișezi. Ori așa, ori altminteri. La fel este și cu politicile publice, mai ales cu politica de mobilitate/transport/trafic. Trebuie să faci alegeri. Planifici bugetul și proiectele, în valoare de sute de milioane de euro pentru 1) a pregăti toată infrastructura pentru transportul cu auto individual sau 2) îți propui să schimbi comportamentul de mobilitate al oamenilor investind masiv în transportul comun și alternativ.

Să detaliez... Vorbim despre investiții de sute de milioane, chiar miliarde, care trebuie planificate și executate pe parcursul a 8-10-12 ani de zile. Dacă alegi să optimizezi infrastructura pentru transportul cu autovehiculul personal, adică pentru mașini, prin politici de „fluidizare a traficului”, atunci vei aloca bugetul unor proiecte de lărgire a tramei stradale, pentru a adăuga noi benzi de circulație, vei face parcări multe în Centru și peste tot, pe care nu le vei taxa corespunzător și sistematic, vei face poduri, pasaje, străpungeri, prelungiri și penetrații, semaforizare „inteligentă” etc. Plus că vei impune dezvoltatorilor ca la fiecare nou apartament construit să facă minimum un loc de parcare și încă 20% pentru vizitatori. (Construirea unui loc de parcare în parcările supraetajate costă astăzi între 15.000 și 20.000 de euro, amortizarea unei astfel de investiții publice fiind o inepție din punct de vedere economic.) Reducem spațiul verde pentru a face loc parcărilor de reședință. În fine, chiar vreau să mă repet, proiecte de sute de milioane de euro. Orașul va fi un fel de bulevard Magheru, ca un tunel de tranzit, în care viața urbană, plimbările, micile afaceri de pe stînga/dreapta vor fi omorîte sau sufocate de un aer toxic, zgomot infernal și o agresiune motorizată permanentă. Finalitatea este clară: vom obține, dacă va fi bine executat, un oraș de tip american, de genul Los Angeles sau Dallas. Sau nu, poate greșesc eu, și totul va merge ca pe roate.

Dacă alegi să optimizezi infrastructura pentru pietoni, mutînd accentul de pe autovehiculul individual, atunci vei aloca bugetul unor proiecte prin care crești capacitatea de transport în comun (metrou, dezvolți noi linii de tramvai, cumperi vagoane, troleibuze, autobuze), prioritizezi în trafic transportul în comun (de pildă, prin benzi dedicate), organizezi semaforizarea pentru a prioritiza transportul în comun, transformi piațetele pline de mașini în spații pietonale (inclusiv Calea Victoriei!), crești prețul locurilor publice de parcare, investești în benzi pentru biciclete, investești în parcări la marginea orașului ca puncte intermodale în care aduci transportul public ș.a.m.d.  Pe scurt, asiguri transport în comun rapid, bine interconectat, curat/cu aer condiționat/cu net, suficient, accesibil, predictibil și ieftin pentru utilizatori. Și iarăși vreau să mă repet: proiecte de sute de milioane de euro! Finalitatea predictibilă, dacă se schimbă comportamentul de mobilitate, ar fi un oraș pietonal, cu viață de promenadă, accesibil, poate vibrant în centru și în centrele de cartiere. Un oraș de tip european, de genul Berlin, Oslo, Londra, Copenhaga.

Întrebarea fundamentală este în ce fel de oraș vrem să trăim. Nu se poate să băgăm acele sute de milioane și în proiecte de penetrații, supralărgiri, poduri și pasaje, dar în același timp să construim și puncte intermodale (gări + autobuze + metrou) și să luăm și sute de vagoane și autobuze pe care să le avem mereu întreținute perfect și să mai facem, pe deasupra, sute de benzi pentru biciclete. Nu ne ajung banii, nu ajunge timpul, nu vom obține rezultate concludente, nu vom determina comportamente predictibile de mobilitate, totul va fi în continuare vraiște. Ca acum.

Nu mai intru în multe detalii cu externalitățile negative ale mobilității în orașe mari cu mașina individuală (poluarea aerului, boli cronice, mortalitate, costuri uriașe, haos urbanistic). Au făcut-o alții, extensiv. Vă cer doar să vă răspundeți, măcar pentru un moment, la această întrebare: în ce fel de oraș vreți să trăiți?

Poate știți, în ultimii ani de cînd nu prea am mai publicat în Dilema veche, am devenit politician. Și sînt asumat: nu vă întreb în ce fel de oraș vreți să trăiți ca la un sondaj de opinie pentru ca apoi să execut (și să susțin) ce rezultă din opțiunile dumneavoastră, făcînd ce îmi cere publicul, doar așa, ca să fiu încă un populist. Pentru că eu, unul, deja am făcut alegerea și știu în ce fel de oraș vreau să trăiesc cu familia mea. Și știu că deja îi reprezint pe mulți dintre dumneavoastră. Vreau să trăim într-un oraș european. Opțiunea mea este clară și asumată: vreau să ne petrecem existența într-un oraș pentru oameni, accesibil pietonilor, un oraș vibrant, cu o mobilitate excelentă bazată pe transportul în comun și alternativ.

Ciprian Ciucu este primarul sectorului 6 al Municipiului București (PNL).

Foto: wikimedia commons

Viețile netrăite jpeg
Păsările par că știu mereu unde să se ducă
Păsările par că știu mereu unde să se ducă. Nu e nimic neclar în zborul lor. E o limpezime care mă emoționează.
p 10 jpg
Muze. Gemüse*
La sat e important ce ai, unde ai, cît ai, de unde ai. Prezența ta este vizibilă celorlalți, iar întrebări care sînt mai mult decît evitate la oraș devin aici punctele principale în funcție de care ești privit.
foto  Daniel Mihăilescu jpg
„O grădină cu deschidere la mare și ocean” – interviu cu scriitoarea Simona POPESCU
Grădina de la țară a bunicilor Ana și Nicolae, magică. Era, mai departe, via, cu strugurii grei, parfumați, după care urmau lanurile de porumb, un labirint verde.
p 12 sus jpg
„Începutul a fost nevoia de evadare în afara cotidianului urban” – interviu cu Mona PETRE, autoarea proiectului „Ierburi uitate”
„Ierburi uitate. Noua bucătărie veche”, apărută toamna trecută la Editura Nemira, este o încununare, după o decadă, a muncii mele de cercetare și experimentări culinare, una dintre manifestările fizice ale acestui efort lung de peste zece ani.
p 13 jpg
O grădină ca o viață. De la ghivecele studențești cu violete de Parma și cactuși la grădina apocalipsei și cea a degetelor verzi
Așa că Grădina Apocalipsei, a cărei creștere am început-o în mod simbolic odată cu intrarea în lockdown-ul din 15 martie 2020, întotdeauna va avea o legătură ascunsă cu o grădină în care am așteptat toată copilăria mea să intru, giardino meraviglioso, grădina misterelor, grădina Bomarzo.
Chantal jpg
„Să nu uităm că toate formele sînt în natură” – interviu cu artista vizuală Chantal QUÉHEN
Grădina face parte dintr-o construcție, o compoziție ca un tablou. Monet a excelat în asta la Giverny. Poate că asta m-a adus la peisaj, dar imaginația mea a dat totul peste cap.
p 14 jpg
Fascinația lucrurilor mici
Într-o notă similară, îmi place să folosesc fotografia de aproape a naturii pentru a urmări viața dincolo de ceea ce vedem în grabă.
Rustic fence (Unsplash) jpg
Trăim într-un multivers aici, pe Pămînt
Bunica mea vorbea cu animalele, iar eu o priveam fascinată, ca pe o mare vrăjitoare, și eram convinsă că și ele o înțelegeau.
p 21 jpg
„Sălbăticia devine un vis de intimitate, siguranță, control și libertate” interviu cu Oana Paula POPA, cercetătoare la Muzeul Național de Istorie Naturală „Grigore Antipa“
Micuții care astăzi stau să ne asculte poveștile cu animale sperăm să se transforme în adulți responsabili, în sufletele cărora au fost sădite, de la vîrste fragede, semințe din care vor rodi respect și dragoste pentru natură.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Omul sfințește locul?
Un loc banal, dar cu oameni calzi, primitori, devine în memorie un loc minunat, la fel cum un loc unde am avut experiențe proaste legate de oamenii de acolo se poate transforma într-un loc detestabil. Totuși, ce înseamnă pînă la urmă spiritul locului?
p 10 sus Martin Heidegger jpg
Locul mîndru, locul relevat, locul primit de la primărie
În arhitectură locul construirii este parte în diferite ecuații de ordine; de la căsuța din Pădurea Neagră la templu, de pildă, la Martin Heidegger, considerat inspiratorul unei întregi direcții din arhitectura contemporană.
p 11 Casa lui Marguerite Duras la Neauphle jpg
Turism ficțional
Oamenii dragi care nu mai sînt devin și ei niște personaje ficționale, ca și locurile în care i-am însoțit.
Oprirea, s  Mandrestii Noi, r n Sangerei, Republica Moldova Bus stop, Mandrestii Noi Village, Sangerei District, Republic of Moldova (50098746828) jpg
O capsulă a viitorului
Dar dacă nu am apucat să cunosc o altă Moldovă decît pe cea din copilăria mea și dacă Moldova copilăriei mele e dată uitării, nu e cumva Moldova din mine un fel de capsulă a timpului?
p 12 sus jpg
Pe teren
Așadar, uneori, locul despre care scrii e vedeta, dar – de cele mai multe ori – locul nu poate fi separat de oameni, de poveștile lor, de viața lor. Se influențează reciproc.
p 13 jpg
Tango
Tangoul a fost și opera exilaților. Iar eu de oamenii aceia mă simt legat mai mult decît de oricare alții, chiar dacă nu am fost niciodată nici în Argentina, nici în Uruguay și încă îmi caut curajul să-mi împlinesc destinul de a merge acolo chiar la căderea cortinei.
Sozopol view jpg
Cum ne-am petrecut vacanța de vară – fragmente de jurnal –
Pînă la Histria nu sîntem cruțați aproape deloc, drumul e dur, pietre mici și ascuțite supun pneurile unui atac permanent, dar, cum-necum, reușim să ajungem.
p 14 jpg
Ghid practic: cum să ajungi acasă
Pariul scrisului a apărut de-abia cînd mi-am zis că e cazul să mă implic cu orașul în care m-am născut.
Scriitorii, rudele mele maghiare jpeg
Nu mai citiți nimic!
Noua lege a Educației face cititul opțional, un prim pas înainte de a scoate cu totul educația din școală. În locul reformei, s-a ales abandonul.
3251104421 3a5f60ad8c k jpg
„Porții mici și gustoase”
Oamenii vor continua să citească, dar acea lume veche a dispărut. Hîrtia – dispare. Știrile – dispar.
CeMaFac ro, #TuCeFaciAcum?, taxiuri gratuite jpeg
Ce citesc tinerii adulți între BookTok și wattpad
Știm ce se citește, ce se caută, ce așteptări au și ne-am însușit și un limbaj specific.
p 1 jpg
Liste alternative
Mulți citesc literatura străină în original, în special în limba engleză, chiar și atunci cînd au la dispoziție traducerile românești.
p 12 jpg
Alfabetul imaginilor pentru cultura din spatele blocului
Sînt picături într-un ocean, sticle cu răvașe aruncate-n mare.
p 13 jpg
Gîndirea critică morală și alte fantezii de deșteptat copiii
Cum educăm, cum ne autoeducăm și cum ne lăsăm astăzi educați pentru a ne forma abilitățile morale de mîine?
p 14 jpg
Lecturi alternative din romanul românesc modern
Care ar trebui să fie scopul acestor lecturi formatoare? Să creeze oameni care să funcționeze moral?

Adevarul.ro

image
Preţurile petrolului continuă să crească. La cât ar putea ajunge până la sfârşitul anului şi cu cât au scăzut stocurile
Preţurile petrolului au crescut joi cu aproximativ 4%, deoarece datele solide privind consumul de combustibil din SUA şi aşteptările de scădere a livrărilor ruseşti au compensat temerile că încetinirea creşterii economice ar putea submina cererea, transmite Reuters.
image
NBC News: Rusia i-ar fi instruit pe angajaţii centralei nucleare Zaporojie să nu meargă la serviciu vineri, pe fondul îngrijorărilor cu privire la un incident planificat
Rusia i-ar fi instruit pe angajaţii centralei nucleare Zaporojie să nu se prezinte vineri la lucru, au confirmat în exclusivitate serviciile secrete militare ucrainene pentru NBC News.
image
De ce folosesc românii voucherele sociale pentru alcool şi ţigări. Ce spun sociologii şi psihologii
Ministrul Proiectelor Europene a anunţat că voucherele sociale blocate pentru că beneficiarii au cumpărat cu ele tutun şi alcool vor rămâne aşa până la următoarea tranşă de bani pe care statul o va livra. Experţii atrag însă atenţia că din coşul de c...

HIstoria.ro

image
Prea multe crize pentru o singură planetă
Luna în care vin scadenţele nu e niciodată plăcută, dar, când toate notele de plată se strâng în aceeași zi, ea este greu de depășit. Și ziua aceea pare să fi sosit, la nivel mondial.
image
Una dintre cele mai mari bătălii de tancuri din istorie, în Historia de august
Născut în vara anului 1943, mitul despre bătălia de la Prohorovka a rezistat timp de mai multe decenii, deoarece sovieticii au avut toate motivele să preamărească și să se laude cu victoriile obţinute.
image
Cum a ajuns Vlad Țepeș ostatic la Înalta Poartă
Pacea semnată în 1444 între unguri și turci îl prevedea și pe Vlad al II-lea Dracul.