Dilema sistemului nostru de pensii - să economisim împreună sau fiecare după cum se pricepe

Publicat în Dilema Veche nr. 533 din 1-6 mai 2014
Dilema sistemului nostru de pensii   să economisim împreună sau fiecare după cum se pricepe jpeg

Se pare că, pe termen scurt, România a îndepărtat pericolul colapsului sistemului de pensii. Pensionarii de azi pot sta liniştiţi. Pe termen mediu şi lung, sustenabilitatea acestuia este pusă în discuţie, pensionarii de mîine trebuie să fie atenţi. Pe fondul unei rate de ocupare a forţei staţionare, pe fondul îmbătrînirii rapide a populaţiei şi a unei involuţii demografice ce se anunţă dezastruoasă (INS ne spune că populaţia va scădea pînă în anul 2060 cu aproximativ şapte milioane), sistemul de pensii nu va mai reuşi să ofere protecţia socială necesară viitorilor pensionari şi va deveni o piatră de moară de gîtul economiei (afectînd investiţiile în sectoare productive şi crescînd fiscalitatea).

Perspectiva demografică a României este proastă. Pierdem masiv populaţie activă prin migraţie. Din anul 1990, am pierdut aproximativ două milioane de oameni activi. Dacă acest ritm se va menţine, contributorii se vor reduce disproporţionat cu beneficiarii, iar sustenabilitatea va fi afectată. Mecanic (excluzînd migraţia), sistemul de pensii se prefigurează sustenabil pînă la nivelul anului 2030. Una dintre cauze este că speranţa de viaţă în România este încă mică – numărul de ieşiri (decese) este mare. Efectul migrator e greu de estimat pe termen lung/mediu, fiind foarte dependent de factori exogeni: conflicte, calamităţi, tendinţe globale. În orice caz, dacă România se va transforma din ţară de tranzit în ţară de destinaţie (ceea ce pare improbabil, chiar şi pe termen mediu), forţa de muncă va veni, cel mai probabil, din Asia sau din Africa.

Pe piaţa muncii, situaţia este staţionară: de ani buni, rata de ocupare se înscrie în aceiaşi parametri; nu generăm locuri de muncă şi sîntem încă departe de ţintele din strategia UE 2020.

Sistemele de pensii sînt rezultanta tensiunii dintre echitate şi sustenabilitate şi reflectă opţiunile politice ale guvernanţilor. Cînd echitatea socială este favorizată, bugetele statelor sînt afectate (procentul mare de cheltuieli din PIB poate inhiba creşterea economică), iar cînd sustenabilitatea este pusă pe prim-plan, acest fapt poate avea consecinţe sociale grave.

Cu toate acestea, în jurul anului 2030, sistemul de pensii, în forma sa actuală, îşi va atinge limitele şi este posibil ca, în lipsa unor schimbări care să intervină în dinamica demografică şi economică curentă, să nu fie suficient pentru ca statul să poată asigura pensii adecvate aşteptărilor populaţiei. Dacă procentul contribuţiilor va rămîne constant şi piramida demografică – inversată (baza formată din beneficiari fiind sus, iar vîrful reprezentat de contributori fiind în jos), fondul de pensii de tip pay as you go (PAYG – bazat pe solidaritatea între generaţii) va intra automat în deficit.

În acest moment, sistemul de pensii nu se autosusţine complet. Transferăm de la bugetul de stat aproximativ 2,5% din PIB. De curînd, Guvernul Ponta se lăuda că a împrumutat bani cu o dobîndă mică, pentru a acoperi tocmai acest deficit care s-a permanentizat deja. Dacă procentul s-ar ridica spre 3%, pot apărea probleme serioase de echilibru (cu efecte ce vor fi resimţite în economie – creşterea fiscalităţii, reducerea investiţiilor etc.), iar dacă ar ajunge spre 4%, echilibrul ar fi pierdut, iar economia ar imploda.

Schimbările necesare sînt structurale şi depăşesc instrumentele de gestiune propriu-zisă a unui sistem de pensii: pentru a asigura un sistem de pensii adecvat, pe termen lung, avem nevoie de (1) avansuri în productivitatea muncii, (2) creşterea ratei de ocupare/a populaţiei active, (3) politici de imigraţie atractive (aceasta din urmă nu este o măsură populară, mai ales dacă presupune atragerea unor populaţii cu origini îndepărtate geografic).

Decidenţii şi experţii în sisteme de pensii pariază pe efectul de cohortă: practic, se aşteaptă de la generaţia tînără să fie mai productivă decît cea vîrstnică. Nu neapărat să muncească mai mult, dar să fie mai productivă: cohortele noastre sînt diferite de cohortele părinţilor noştri. În prezent, proactivitatea este mai mare, iar generaţiile active de astăzi sînt nevoite să rămînă în activitate mai mult timp.

Economisirea – economisirea din timp – este o componentă extrem de importantă a sistemelor de pensii, pentru ca acestea să nu devină majoritar dependente de transferuri de la bugetul de stat şi să afecteze, astfel, buna funcţionare a altor sisteme (sănătate, mediul economic etc.). Pe termen mediu, trebuie să facem simulări şi să găsim răspunsuri la următoarele întrebări: Care este limita suportabilităţii transferurilor? Care sînt principalele tendinţe pe piaţa ocupării? Ce putem face pentru a corecta tendinţele demografice dezastruoase? Ce soluţii mai avem la dispoziţie?

Dar cum să economisim? Să avem în continuare încredere în stat (economisire colectivă, forţată) sau să ne luam soarta în propriile mîini? Aici am o mare dilemă: dacă transmitem mesajul că nu trebuie să ne mai punem speranţa în stat (influenţîndu-i pe unii să plătească contribuţii minime sau să se eschiveze de la plăţile către sistemul de pensii), atunci contribuim noi înşine la subminarea sistemului de pensii de stat. Dacă nu-i avertizăm pe oameni din timp că s-ar putea ca pensia să nu le ajungă la bătrîneţe, atunci nu vor căuta soluţii individuale de economisire (investiţii în proprietăţi, sisteme facultative de pensii, conturi bancare proprii etc.) şi e posibil ca generaţia mea, generaţia decreţeilor – cei aflaţi acum în jurul vîrstei de 35-40 de ani – să aibă probleme serioase după anul 2030, cînd vor ieşi la pensie.

Victor Giosan (expert afiliat CRPE), vorbea în studiul publicat anul acesta „Alternative şi compromisuri în sistemul românesc de pensii pentru următorii 20 de ani“ despre un acord implicit de neabuzare şi raţionalitate a sistemului (această abordare este funcţională în sistemele puternic protective, cum sînt cele din ţările nordice): generaţia activă de astăzi este de acord să plătească pentru sistemul de protecţie, în măsura în care generaţia nonactivă de azi nu abuzează de acest fapt, astfel încît să nu se creeze dezechilibre majore care să împiedice generaţia viitoare activă să poată susţine financiar sistemul, şi generaţia activă de astăzi să se trezească în afara consensului social iniţial – cu alte cuvinte, păcălită.

La început, mi s-a părut o abordare prea raţională, crezînd că generaţiile din România sînt incapabile de altruism şi îşi văd doar propriul interes imedit. Am greşit. După ce le-am explicat oamenilor în cadrul unui exerciţiu deliberativ (juriu cetăţenesc, organizat de CeRe), făcut după toate reţetele sociologice de reprezentativitate, am fost uimit să constat că oamenii de toate vîrstele înţeleg constrîngerile de toate felurile (bugetare, demografice etc.), iar recomandările lor se îndreptau către o abordare prudentă, apropiată de cea impusă de guvernele PDL şi continuată de guvernele USL şi USD. (Mai multe detalii despre subiect găsiţi pe http://www.crpe.ro/sistemul-de-pensii-alternative-si-compromisuri.)

Tot ce trebuie să faci este să îţi iei timp şi să le explici, pe înţeles, oamenilor dispuşi să te asculte.

Ciprian Ciucu este director de programe al Centrului Român de Politici Europene.

Foto: V. Dorolţi

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Parteneri

pensii private
Cum se taxează pensiile private de la 1 august. Exemplu de calcul
O serie de măsuri fiscale intră în vigoare la data de 1 august, printre care și obligativitatea plății contribuțiilor la sănătate de către pensionari, inclusiv cei care obțin venituri din pensiile private obligatorii sau facultative.
Control tragic FB jpg
Regulile noi care te forțează să-ți achiți taxele. La ce să te aștepți dacă rămâi fără permis sau vrei să cumperi o mașină și ești dator la stat
Guvernul va veni cu un proiect de lege pentru colectarea mai bună a impozitelor și taxelor. Anumite servicii publice vor fi condiționate de achitarea datoriilor la stat. Recuperarea permisului suspendat este unul dintre ele.
cia
Ce se va alege de CIA? Agenția secretă americană a crezut mult timp în puterea de a-și cunoaște dușmanul. Dar în aceste zile amenințările vin de sus
Dacă în trecut CIA se temea să-și piardă inamicul, sub administrația Trump s-a confruntat cu un adversar de alt fel: propriul său președinte.
actvist germania masca vladimir putin racheta nucleara in brate foto epa efe jpg
Moscova reaprinde vechile amenințări nucleare și promisiuni false de pace. Scopul: slăbirea NATO și blocarea ajutorului american pentru Ucraina
Rusia reia o retorică periculoasă și cunoscută: amenințări nucleare voalate, acuze îndreptate împotriva Occidentului și apeluri ipocrite la negocieri „de pace”.
Felix Baumgartner și Mihaela Rădulescu jpg
Mihaela Rădulescu, filmată de Felix Baumgartner cu puțin timp înainte ca parașutistul să își piardă viața. Ultimele cuvinte ale celebrului cascador
Cu doar câteva ore înainte ca Felix Baumgartner să moară, campionul și-a filmat iubita în timpul vacanței lor din Italia. Mihaela Rădulescu apare în imagini bronzată și zâmbitoare, îmbrăcată într-o ținută de culoare deschisă, iar pe fundal se aude piesa „Perfect” de la Ed Sheeran.
Russkaya Obshchina jpg
Patrule paralele: cum au ajuns grupările naționaliste să înlocuiască poliția pe străzile Rusiei
Pe fondul unui deficit grav de personal în structurile de ordine publică, grupuri de patrulare naționalistă preiau controlul în tot mai multe orașe rusești, scrie The Wall Street Journal .
Nadia Comaneci 18 iulie 1976 primul 10 FOTO AP
18 iulie: Ziua în care Nadia Comăneci a uimit lumea, după ce a obținut primul 10 perfect din istoria gimnasticii artistice
La 18 iulie 1918 s-a născut Nelson Mandela, primul președinte de culoare al Africii de Sud. Tot într-o zi de 18 iulie au venit pe lume actorul Florin Piersic Jr. și vedeta de televiziune Andreea Raicu.
Felix Baumgartner png FOTO Facebook
Prima imagine de la locul unde Felix Baumgartner și-a piedut viața. Detalii cutremurătoare despre ultimele momente din viața partenerului Mihaelei Rădulescu
O veste tragică a venit joi seară din Italia: Felix Baumgartner, celebrul sportiv austriac cunoscut pentru săritura sa din stratosferă în 2012, a murit la vârsta de 56 de ani, în urma unui accident de paragliding la Porto Sant’Elpidio.
Mihaela Radulescu, foto Instagram jpg
Cine au fost bărbații din viața Mihaelei Rădulescu. Vedeta fost căsătorită de trei ori înainte de relația cu Felix Baumgartner
Viata amoroasă a Mihaelei Rădulescu a fost una plină cu suișuri și coborâșuri până să îl cunoască pe Felix Baumgartner. Vedeta a fost căsătorită de trei ori și a avut mai multe relații celebre, care au ținut primele pagini ale ziarelor.