Comentarii la „chestionarul pentru candidați” (I)

Publicat în Dilema Veche nr. 554 din 25 septembrie - 1 octombrie 2014
Comentarii la „chestionarul pentru candidați” (I) jpeg

N. red.: L-am invitat pe Ciprian Ciucu să comenteze „la cald”, special pentru ediția online, răspunsurile date de candidați.

N-aș vrea să fac o observație redundantă, dar nu pot să nu remarc faptul că intervievații au răspuns ei înșiși la întrebări, nu le-au dat pe mîna unui scrib de campanie. Stilul personal transpare, le apreciez tuturor deferența.

 Klaus IOHANNIS

Iohannis cultivă, parcă, echilibrul, este atent să nu pluseze neadecvat, dar spune lucrurilor pe nume, așa cum sînt ele și este atent să nu exagereze sau să braveze fără rost. Nu răspunde direct tuturor întrebărilor, ci folosește spațiul de sub ele, pur și simplu, pentru a-și transmite propriul mesaj. Iar mesajul nu poate face, în acestă campanie, mai mult decît în oricare alta de pînă acum, abstracție de istorie, de românism, de naționalism. La întrebarea referitore la spusele domnului Pleșu, cum că România „n-a avut mare noroc la președinți”, dl Iohannis ne aduce aminte, printre altele, că urmează să sărbătorim, în 2018, o sută de ani de la Marea Unire. Tema „românismului” revine în răspunsurile sale cu toate că nu este provocată – vedeți referința la „Brâncuși [...] geniul românesc”.

Prioritățile sale sînt echilbrate: una, prima, temă specifică „dreptei” – mediul de afaceri; următoarele două, de factură socială – educația și sănătatea. Viziunea sa este simplă, punctuală, dă impresia că nu e nevoie să complicăm lucrurile iar țintele nu sînt imposibile cand discutăm de guvernare. Candidatul Iohannis transmite și aici, la Dilema veche, același mesaj pe care îl repetă disciplinat ocazie de ocazie și din care reiese detașarea de persoana și de tipul de președinte practicat de Traian Băsescu.

Iohannis nu spune nicăieri „sînt un neamț cumpătat, cu capul pe umeri și cu picioarele pe pămînt, măsor de zece ori înainte să tai o dată”, dar răspunsurile sale denotă atitudinea asta implicită, dar neexprimată.

Este convins că el va fi cel din turul II, are un singur competitor în persoana lui Victor Ponta, restul nu există.

 Elena UDREA

Încă de la primul paragraf, doamna Udrea este ușor neadecvată. Sau doar nonșalantă. Neatentă? Temerară? Nu poți să o spui chiar așa pe șleau, de la primele silabe, că „nu sînt de acord cu dl Pleșu”. Și asta nu pentru că toată lumea ar trebui să fie de acord cu dl Pleșu sau că dl Pleșu ar fi deținătorul adevărului ultim și universal valabil, ci pentru că trebuie să intuiești că publicul căruia i te adresezi este, totuși, publicul dilematic, exact publicul domnului Pleșu. Neadecvarea rămîne, iar impresia de nonșalanță se instalează treptat, pe măsură ce-i citim răspunsurile. Ar fi fost alte forme, mai elegante, mai inteligente prin care ar fi putut duce răspunsul acolo unde dorea: elogierea lui Traian Băsescu, singura sursă a legitimității sale, mentor, partener politic, artizan al carierei sale. Persoana actualului președinte revine în text, este tema recurentă, singurul exemplu.

Prioritățile doamnei Udrea, frumusețea/imaginea României în lume, standardul de viață al oamenilor la nivel occidental și eliminarea „faliilor” dintre categoriile sociale sînt de ordin general, nu indică suficient calea prin care să ajungem acolo, dar oferă avantajul că sînt ușor de înțeles. Îmi place în mod deosebit teza raportării la Occident, pentru că acesta ajută la conștientizarea înnapoierii. Iar conștientizarea înnpoierii este primul pas pentru a-ți propune reducerea decalajului de civilizație.

Evident, tema demnității românilor, românismul nu avea cum să-i lipsească nici doamnei Udrea.

Educația, sănătatea, nu lipsesc și sînt puse alături de reforma Constituțională (!) fără a ne preciza sensul acestei forme de reformă majoră pentru care este nevoie de sprijin/putere politică uriașe. Am fost plăcut suprins (iar „surprins” este un cuvînt insuficient) de menționarea „reorganizării administrativ-teritoriale a României”. Nu știu dacă are în vedere imensa problemă a fărîmițării administrative sau alte tipuri de reformă (regionalizare, descentralizare, etc.) și sper să se fi referit exact la comasare, downgrade (scuze, dar nici „retrogradare” și nici „deteriorare” nu exprimă ce vreau să zic) în sensul ca satul să fie sat și nu comună, iar comuna să nu mai fie oraș doar pe hîrtie, în timp ce toți indicatorii sociali, economici, culturali etc. arată că e comună.

Vrea să evite „greşelile care ar putea să-i întoarcă pe români împotriva mea. Cred că un preşedinte trebuie să fie iubit de oameni, să fie cel mai popular.” O declarație mai clară și mai sinceră, mai candidă nu cred că vom găsi în care să ni se spună așa, în fața: da, cred în populism. Eu vreau să fiu iubită! Nu înțeleasă, nu apreciată, nu sprijinită, ci iubită! Adio măsuri curajoase, dure, dar necesare, adio sacrificii specifice guvernării Boc, adio! Președintele trebuie să fie iubit. Ce ar mai fi de spus?

Ca și candidatul Iohannis, Elena Udrea lasă să transpară idei fără a le pronunța efectiv: „am făcut față piedicilor şi atacurilor pe care a trebuit să le înfrunt”, spre deosebire de Ponta și Iohannis. Și asta pentru că sînt femeie, am de surmontat un handicap, e incorect acest tratament. Acest mesaj poate ține dacă este adresat acelora care nu i-au urmărit cariera, dar are picioare scurte: doamna Udrea a ars etape importante, i s-au deschis uși care altora, poate mai pregătiți, le-au rămas închise. Mă opresc aici pentru că trebuie să comentez textul și nu persoana.

 Monica MACOVEI

Antitetică doamnei Udrea, candidata Macovei parcă-și propune să opună sloganului „România frumoasă”, adoptat de dna Udrea, sloganul „România deșteaptă”. Știe cui i se adresează interviul, captează imediat bunăvoința cititorilor spunînd că cel mai bun președinte ar fi dl Pleșu, așa, intelectualicește, pe model Havel. Și pare sinceră pentru că chiar candidata pare a fi ea însăși parte a publicului căruia i se adresează. Totuși, pentru a nu jigni inteligența cititorului, îi dă doar „parțial dreptate” dlui Pleșu. Evidențiază rapid minusurile emblematice ale președinților post-decembriști, se poziționează în raport cu aceștia și, neașteptat, se adresează direct cititorilor și cerîndu-le direct sprijinul „ajutaţi-mă ca acest mesaj să ajungă la toţi românii”.

Prioritățile sale sînt în zona principalelor sale competențe: justiția și lupta anticorupție (inclusiv recuperarea averilor făcute ilegal), văzute ca panaceu pentru dezvoltarea României. Prioritățile ne apar asimetrice, ultima fiind locurile de muncă pentru români în România. (Tema românismului o însoțește inclusiv pe doamna Macovei.)

Mai departe, răspunsurile sînt simple, scurte, mesajul emoțional (apelul la fetița din Lugoj) ne apelează empatic... Pașaportul românesc...

Spre final, doamna Macovei exprimă valori proprii, pe care ni le propune și nouă: credință, gîndirea creativă. Două teme se evidențiază și sînt recurente în rîndurile sale: responsabilitatea, asumarea acesteia și cinstea.

 Kelemen HUNOR

Răspunsurile candidatului UDMR sînt așezate, încearcă să împacheteze temele electoratului său în niște cuvinte care să nu deranjeze majoritarii. Folosește sintagme prestabilite, uzitate, o terminologie ce pare benignă. Vorbind de nenorocul de președinți la români, dl Hunor nu se extrage, nu se separă, ci își asumă președinții României pentru că au beneficiat de „consimțămîntul nostru”.

Educația, cultura, comunitățile etc., mesajul tipic al UDMR se regăsește și în aceste răspunsuri. Frapează însă faptul că tema românismului e diluată, ce-i drept, dar apare și la dl Hunor: România trebuie să aibă în exterior aprecierea pe care o merită! Dar surprinderea este doar aparentă pentru că tema românismului este supralicitată de toți candidații, după ce tonul a fost dat de candidatul Ponta și de PSD. De fapt, Kelemen Hunor știe că este în competiție pentru președinția României și în acest context mesajul său este doar unul normal, adresat românilor, de care nu poate face abstracție. Este un gest de politețe, sau poate doar de captatio benevolentiae.

Ciprian Ciucu este director de programe la Centrul Român pentru Politici Europene (www.crpe.ro).

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Parteneri

tarani romani
Ce părere aveau americanii despre români acum un secol jumătate. „Moldo-vlahii au fost poporul cel mai rău guvernat din lume”
În secolul al XIX-lea apare la New York prima carte din istorie scrisă de un american despre români. Chirurgul James Noyes, angajat în conflictele din zona balcanică, a vizitat Principatele, stând o perioadă la București. Aceste teritorii de la porțile Orientului i s-au părut newyorkezului exotice.
Ayatollahul Ali Khamenei a promis că va răzbuna moartea generalului Soleimani jpeg
Liderul suprem Iranian Ali Khamenei s-a ascuns cu familia într-un buncăr din nordul Teheranului
Liderul suprem iranian, ayatollahul Ali Khamenei, s-a refugiat în adăpostul său subteran. Surse spun că Israelul l-ar fi putut elimina, dar i-a oferit o ultimă șansă.
Ayatollahul Ali Khamenei FOTO Profimedia jpg
Opțiunile liderului suprem iranian, tot mai restrânse după atacul devastator al Israelului
Atacul devastator al Israelului asupra Iranului pune Republica Islamică în fața unui pericol existențial, după ce a expus vulnerabilități profunde ale serviciilor de informații care l-au menținut la putere pe liderul suprem Ayatollah Ali Khamenei timp de aproape patru decenii.
Emmanuel Macron FOTO Profimedia
Emmanuel Macron nu vede Rusia ca un potențial mediator între Israel și Iran
Președintele Franței, Emmanuel Macron, a respins categoric ideea ca liderul de la Kremlin, Vladimir Putin, să joace rolul de mediator în conflictul dintre Israel și Iran, așa cum a sugerat recent Donald Trump.
padel1 jpg
Orașul Sumî atac cu rachete FOTO EPA EFE jpg
De la zonă-tampon la un nou front: Rusia avansează în regiunea Sumî
Pe parcursul lunii iunie, progresele rusești în regiunea de graniță Sumî s-au accelerat semnificativ, forțele rusești cucerind mai multe sate și apropiindu-se la mai puțin de 20 de kilometri de capitala regională Sumî.
populatie umana misterioasa William Usaquen Universidad Nacional de Colombia Universitat Tubingen descopera jpg
Povestea unei civilizații uitate. Cine a fost și de ce a dispărut populația umană misterioasă din Africa de Sud
O populație umană necunoscută până acum pare să fi pășit pentru prima dată în America de Sud în urmă cu aproximativ 6.000 de ani — și a dispărut complet, fără să lase urme în ADN-ul populațiilor actuale.
trump elon musk gettyimages jpg
Trump vs. Musk: Disputa care influențează bursele. Mai e posibilă o colaborare?
Elon Musk este cunoscut pentru riscurile uriașe pe care si le-a asumat, cel mai mare „pariu” fiind susținerea masivă a campaniei electorale pentru Donald Trump, însă schimbul de replici dintre șeful Tesla și președintele SUA nu a fost lipsit de efecte pe piața bursieră.
femeie pe scari talpa shutterstock 753613000 jpg
Exercițiul de 5 minute mai eficient decât mersul pe jos sau înotul. Îți dă forță și echilibru, la orice vârstă
Descoperă cum urcatul scărilor poate să-ți crească forța, echilibrul și sănătatea inimii — o metodă simplă, accesibilă și perfectă inclusiv pentru cei trecuți de vârsta a doua. Începe azi să te miști mai bine!