Cum aș drege Bucureștiul cu 9 miliarde de euro

Publicat în Dilema Veche nr. 791 din 18-24 aprilie 2019
Cum aș drege Bucureștiul cu 9 miliarde de euro jpeg

1.200.000.000 de euro. Acesta este bugetul Primăriei Capitalei pentru un an de zile. Dacă adunăm încă 1.000.000.000 de euro, grosso modo, bugetul cumulat al celor șase sectoare, în București, primăriile au la dispoziție cca. 2.200.000.000 de euro. Deci, la un calcul rudimentar, pentru patru ani, perioada unui mandat, bucureștenii ar trebui să primească servicii publice și investiții de cca. 9.000.000.000 de euro.

Nouă miliarde de euro. O sumă fabuloasă! Cine nu lucrează zi de zi cu numere mari, sau chiar și aceia, nu înțeleg / nu cuprind cu mintea asemenea valori. Cei mai mulți oameni nu fac diferența între nouă sute de mii, nouă milioane și nouă miliarde. Este normal, în evoluția speciei noaste nu am avut nevoie să operăm cu numere atît de mari: dacă tribul a vînat 30 de animale, acestea erau ușor de împărțit. Nu era nevoie să numeri pînă la un miliard. De exemplu, cu un miliard de euro, ai putea cumpăra 5000 de mașini sau ai putea face încă două magistrale de metrou precum cea din Drumul Taberei.

Ei bine, pe asta se bazează cei care parazitează de ani și ani bugetul Bucureștiului: au de unde, oamenii nu înțeleg. La atîția bani, calitatea vieții din București ar trebui să fie mai bună decît calitatea vieții din Budapesta, să tindă undeva spre nivelul Pragăi. Nu exagerez.

În capitalism, bugetul este principalul instrument de dezvoltare și pentru a asigura servicii publice la standarde occidentale. Bugetul și piața. Dar pentru asta este nevoie de nițică viziune, cunoștințe de planificare strategică (a investițiilor) și de planificare bugetară. Există două modalități de a cheltui un buget: 1) simplu și ușor sau 2) complicat și greu pe de o parte și 3) cu aparatul propriu (etatism) sau 4) folosind resursele de piață, pe de altă parte.

1) Simplu și ușor. Adică fix așa cum ne toacă banii administrația Firea și PSD: pe vouchere, pomeni electorale, gratuități, spectacole foarte scumpe, statui la suprapreț, sume enorme direcționate către Catedrală ș.a.m.d. Așa poate cheltui banii oricine: și un copil de clasa a VIII a, și o primăriță, și un lăutar.

2) Complicat și greu. Pentru asta este nevoie să gîndești în termeni de indicatori de calitate a vieții și legături cauzale între investițiile pe care le planifici și rezultatele pe care vrei să le obții. Adică ai nevoie de economiști care să gîndească investițiile, de manageri care să le planifice și să le execute, de ingineri care să le deseneze și de armate de funcționari și muncitori care să le execute. Cu alte cuvinte, trebuie să fii în stare să dezvolți o viziune (unde vrei să ajungi) și să poți gestiona complexitatea (chiar să știi cum să ajungi acolo).

De exemplu, dacă vrei aer curat, trebuie să pui bani deoparte și să reorientezi mobilitatea oamenilor spre transport în comun (nou, curat, la timp/predictibil, bine interconectat, de preferință în subteran/metrou), trebuie să faci piste de biciclete și să găsești soluții pentru mobilitatea periurbană – soluții de ultim-kilometru – de la transportul în comun pînă acasă, să faci parcări pe inelul median, pe centură și pe centura exterioară (care acum nu există), apoi să vii cu măsuri restrictive pentru autovehicule individuale, după ce ai oferit alternative de nerefuzat. Și așa elimini doar o sursă de poluare, dar rămîn altele, cum ar fi șantierele care nu respectă norme, gropile de gunoi gestionate aiurea, spațiul verde neîngrijit etc. Complicat? Da, este. Se numește guvernare locală și management urban modern. Și în acest caz voiam să îmbunătățim valorile unui singur indicator, poluarea aerului, dar ar trebui să avem zeci și sute de astfel de indicatori în vedere. Prin urmare, nu oricine poate fi primar, experiența în administrație și management sînt esențiale.

3) Companii de stat (etatism). Faci, ca PSD, multe companii municipale pe care le populezi cu rude și aparținători de clan din regiune, le parazitezi pînă la loc comanda, contracte dedicate etc. Faci multe, vreo 22, nu doar două-trei, ca să fie greu de urmărit de către Opoziție, presă și de cui i-o mai trece prin cap așa ceva. Le adaugi peste zecile de alte administrații existente, pe care le populezi tot cu membri ai clanului. Apoi angajezi mii de oameni pe care îi folosești în campania electorală. Oamenii aceștia încep și ei să șutească cîte o piuliță, apoi combustibil, apoi un transformator, că, deh, lucrează la stat. Fac și ei ce fac șefii lor, dar la un alt nivel. Iar serviciile publice vor fi și mai proaste, și mai scumpe.

4) Folosind corect piața. Acolo unde ai nevoie de servicii publice și ai operatori economici, într-o piață cît de cît funcțională, scoți corect la licitație, din timp, super-transparent, serviciul public pe care vrei să îl oferi cetățenilor. La investiții, la fel: nu te apuci să faci ca Păcală o firmă de construcții de poduri de la zero, pe care o capitalizezi cu bani mulți (ilegal, căci denaturezi competiția), în care angajezi ingineri și sute de oameni, și nu te apuci să cumperi tu macarale, materiale de construcție etc. E mai simplu să scoți construcția podului aceluia la licitație (proceduri transparente de achiziție), la care să participe firme din toată lumea, care-o vrea și o putea duce contractul. Și, oricum, în 99,999% din cazuri va fi și mai bun, și mai ieftin. Asta dacă nu iei șpagă, iar recepția se face conform specificațiilor tehnice.

Acesta din urmă se cheamă capitalism și nu e perfect. E doar cel mai bun, fără a fi perfect. Acolo unde piața eșuează, în ultimă instanță, dacă chiar trebuie să livrezi acel serviciu populației și nu avem o piață la care să apelăm, putem să facem o excepție și să organizăm capacități proprii, o firmă municipală, după ce un studiu serios ne va demonstra că nu există piața și cum ar trebui să facem acea firmă. 

Ciprian Ciucu este expert în administrație publică. Consilier general al Municipiului București (PNL). A fost director de programe în cadrul Centrului Român pentru Politici Europene (CRPE).

Foto: Ema Cojocaru, strada Sfinților

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Parteneri

ianis hagi profimedia1 webp
Victor Ponta. FOTO MEDIAFAX FOTO / Alexandra Pandrea
Victor Ponta, ultimul candidat care a mers la vot. Politicianul a votat spontan, în drum spre Capitală
Candidatul independent la alegerile prezidențiale Victor Ponta a decis să voteze spontan, în timp ce se afla în drum spre Capitală.
Imagine din apartamentul lui Putin
Putin spune că speră armele nucleare nu vor fi necesare pentru încheierea operațiunii din Ucraina
Preşedintele Vladimir Putin a declarat, în comentarii publicate duminică, că Rusia are capacitatea să încheie războiul din Ucraina. El a menționat că nu a fost nevoie până acum ca Rusia să apeleze la arme nucleare și speră că această necesitate nu va apărea, potrivit Reuters.
atac cibernetic Foto Primaria Timisoara jpg
O grupare de hackeri ruși a revendicat atacul asupra site-urilor din România. „Nu stăm departe de alegeri”
Gruparea de hackeri ruși NoName057 a revendicat atacul cibernetic asupra unor site-uri oficiale ale instituțiilor din România, în ziua alegerilor prezidențiale.
Tânără punând buetinul de vot în urnă   INQUAM Photos George Calin jpg
Prezența mare la vot în prima parte a zilei, dezbătută de români: „suveraniștii, aparatul de partid sau oamenii speriați?”
Cum se explică prezența foarte mare la vot în primele ore ale zilei în care românii își aleg presedintele: suveraniștii, aparatul de partid sau oamenii speriați de perspectiva unui președinte izolaționist? Ce spun românii în cadrul unei dezbateri interesante pe reddit.
cosmin contra sportpictures jpeg
nijinski 3 1024x683 jpg
Între iubire și rătăcire. Nijinski – agonie și extaz
Evoluând pe poante, un lucru rar pentru dansatorii bărbați, Mazilu-Nikjinski transformă bara de studiu în sprijin pentru mișcare, pentru descătușare, pentru o minte pierzându-și echilibrul.
sebastian popescu2 jpg
Un candidat reclamă că nu a fost lăsat să voteze: „Am sunat la BEC. Dacă nu rezolvă, mă duc peste ei”
Candidatul Partidului Noua Românie la alegerile prezidențiale Sebastian Constantin Popescu susține că s-a prezentat la o secție de votare organizată la Rectoratul Universității Tehnice de Construcții București, însă nu i s-a permis să voteze.
camera video  jpg
Mai mult control în școli! Unde vor fi montate camere audio-video
Toate unitățile de învățământ, din România, vor fi dotate cu sisteme de supraveghere audio-video. Măsura, justificată de autorități prin nevoia de siguranță și prevenirea violenței, stârnește un val de controverse în rândul elevilor și cadrelor didactice.