Mă mir şi mă întreb

Publicat în Dilema Veche nr. 531 din 17-23 aprilie 2014
Mă mir şi mă întreb jpeg

Aşa s-a potrivit, ca în ziua de 1 aprilie, să încep să mă gîndesc la încredere. La români, 1 aprilie e Ziua Nebunilor, la alţii, se confundă cu Ziua Inocenţilor, dar oricum s-ar numi, luna debutează cu un timp al jocului, al păcălelii, e un fragment de lume pe dos, în care lucrurile nu sînt aşa cum par şi în care nu e bine să te superi pe ce ţi se întîmplă, ca să nu se petreacă de-adevăratelea. Aşadar, s-ar părea că înţelepciunea populară recomandă să nu te încrezi în ce ţi se spune sau face şi să nu reacţionezi, dacă vrei ca lucrurile să nu devină realitate, altfel spus, neîncrederea te protejează.

Mă mir, aşa cum de altfel nu încetez să o fac de decenii, de cînd meseria de etnolog mă confruntă cu realităţile contradictorii ale vieţii rurale româneşti. Păi, dacă mentalitatea colectivă tradiţională prescrie neîncrederea, cum se face că în satul vechi relaţiile între oameni se construiau exclusiv pe încredere? Cum de puteai avea încredere în vecin într-atît încît să îl ajuţi cu munca şi cu timpul tău, la nevoie, avînd garanţia (neverbalizată vreodată) că, la prima chemare, ajutorul îţi va fi oricînd întors? Cum se petreceau lucrurile în interiorul familiei extinse, al neamului, în aşa fel încît să poţi fi încredinţat că nici un copil sărman sau orfan nu va rămîne pe drumuri, pentru că întotdeauna li se va fi găsit un cămin într-o gospodărie mai înstărită care să-i înfieze? Cum se legau fraţi sau surori de cruce prietenii între ei, doar printr-un simplu ritual simbolic, cu credinţa că legătura se va prelungi şi dincolo de moarte, în lumea cealaltă, unde se vor întîlni şi se vor sprijini în continuare? Cum de se încheiau afaceri şi înţelegeri importante prin exclusiva pecetluire cu aldămaşul (în treacăt menţionez că, adesea, acest pahar de vin sau ţuică era numit „cinste“ sau „cinstire“)? Şi – dacă tot am ajuns la cuvinte – nu pot să nu amintesc că inelele de logodnă în satul vechi se numeau inele de credinţă. La aromâni, existau cuvinte misterioase, al căror înţeles încă nu a fost unanim decodat de către lingvişti, cum ar fi jurămîntul Besa-besa: în fapt, puteai avea încredere absolută în orice înţelegere care se încheia cu o strîngere de antebraţ şi cu vorbele besa-besa; prin ele, rămîneai sub jurămînt pînă la sfîrşitul vieţii. Toate aceste forme de încredere necondiţionată constituiau norme morale care puteau fi subsumate unui cod sui generis al onoarei, în care vorba, gestul sau obiectul simbolic însemnau mai mult decît un jurămînt sau o semnătură pe un contract. De fapt, cred că cel mai important element în acest joc al încrederii şi al onoarei, în lumea satului vechi, rămîne totuşi grupul social. Înţelegerile de orice fel se pecetluiau sub ochii celorlalţi, întreg satul putea depune mărturie la o adică, dacă contractul nescris nu va fi fost respectat. Mărturia devine astfel garanţia respectării normei. Şi cît de importantă este în acest caz responsabilitatea martorului!

Aşa funcţiona satul vechi. Satul nou în România funcţionează „folcloric“, mai precis – cum consemnează o zicere de pe la noi – „astăzi lumea-i cum o vezi, la nimeni să nu te-ncrezi“. De aceea, printre altele, meşteşugarii ţărani excepţionali nu reuşesc să mai propăşească prin meserie. De curînd, am aflat de ce olarii cunoscuţi dintr-un sat de lîngă Bucureşti nu reuşesc să se unească într-o asociaţie profesională, pentru a profita de posibile contracte de vînzare cu magazine de profil din Capitală: pentru că nu au încredere, nici unii în ceilalţi, nici într-un contract care presupune munca în avans şi apoi primirea banilor exclusiv pe măsura vînzărilor, nici în posibilii cumpărători de la oraş. Şi atunci, preferă să aibă încredere doar în ei înşişi şi în căile bătute; încarcă carul de două ori pe an şi pleacă la drum ca pe vremuri, pe drumul oalelor, un soi de drum al oaselor, către satele fără olari, care au nevoie de vase pentru posturi şi pomeni. Doar că, acolo, oamenii nu se mai încred nici măcar în obiceiurile moştenite şi preferă să cumpere vasele chinezeşti din plastic, colorate, ieftine şi rezistente. „Chinezii sînt de vină“, spun olarii români, iar fiii lor preferă să lucreze cu ziua pe unde apucă.

La oraş, promisiunea şi cuvîntul de onoare mai funcţionau încă pe la începutul secolului trecut, ca garanţie a sincerităţii sau a respectării unei înţelegeri. Ba chiar şi aldămaşul, sau jurămîntul la icoană. Astăzi, în schimb, spre deosebire de uzanţele actuale din ţările vecine, la noi nu sînt suficiente semnăturile olografe la încheierea unui contract, e nevoie musai şi de o ştampilă oficială. Adaug că, din cîte ştiu, ştampila unei instituţii poate fi comandată de oricine, la orice atelier de profil şi în oricîte exemplare… Zilnic aflăm de pe toate canalele de comunicare că a scăzut nivelul de încredere în ceva, în politicienii români şi în soluţiile lor, în bănci, în şcoala şi medicina din România, în UE şi în viitorul ţării. Şi ca să închei fără să mă mai mir şi fără să mă supăr, citez dintr-o inscripţie descoperită de curînd pe uşa unui birou de contabilitate (in good English, of course) „In God we trust. All others must pay cash.“ 

Ioana Popescu este etnolog.

Foto: V. Dorolţi

Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Libertățile lui Niță
Dosarul de față marchează un secol de la acea Constituție și o privește cu luciditate.
constitutia din 1923 2 jpg
Triumful efemer al brătianismului – Constituția de la 1923
Constituția de la 1923 este, în termeni politici, juridici şi simbolici, apoteoza lui Ioan I.C.Brătianu
img jpg
De la formă la forță: starea de asediu
O altă Constituție urma să fie proclamată la sfîrșitul lui februarie 1938, instaurînd formal autoritarismul carlist.
p 11 Carol al II lea WC jpg
Între bovarism și realitate tradiții constituționale la centenar
Constituția din 1923 e mai mult un abandon al constituționalizării și, în felul ei, un pas precar spre maturizare.
p 12 Juliu Maniu WC jpg
p 13 Statuia lui Ion I C  Bratianu WC jpg
Cît de liberală putea fi Constituția din 29 martie 1923?
Din punct de vedere politic, adoptarea Constituției României Mari reprezintă un considerabil succes al PNL.
culisele promulgarii constitutiei din 1923 bataie ca in filme in jpg
A fost suficient să vi se prezinte chestiunea femeilor...
Dl. V. Pella: Ce legătură are igiena cu drepturile politice ale femeilor?
Mîntuirea biogeografică jpeg
Azi, cu gîndul la mîine
Preocuparea pentru sustenabilitate are, în tot cazul, o natură problematizantă, interogativă, deschisă, care nu poate decît să placă „omului cu dileme”.
Green office space jpg
Despre sustenabilitate, azi
Consumul sustenabil nu presupune, implicit, o renunțare la consum, ci presupune, mai degrabă, o schimbare a comportamentului consumatorilor
p 14 Uzina electrica Filaret WC jpg
Electrificarea Bucureștiului
Orașul București a fost iluminat succesiv cu: lumînări de seu, păcură, uleiuri grele, petrol și electricitate.
Construction workers raising power lines   DPLA   fd565d9aa7d12ccb81f4f2000982d48a jpg
Uzina de Lumină – o istorie de peste un secol
Drept urmare, Uzina de Lumină a continuat să funcționeze doar ocazional, în caz de avarii în sistem, pînă în 1973, cînd, după 74 ani, și-a încheiat definitiv funcționarea.
p 10 jpg
În numele generațiilor viitoare
Cum privim spre generațiile viitoare?
p 12 WC jpg
Monahismul. Sustenabilitatea perenă
Tensiunile legate de ceea ce numim acum sustenabilitate și reziliență au existat dintotdeauna, fără îndoială.
p 11 BW jpg
Sfîrșitul războiului cu natura
Tăiem păduri în timp ce aducem în țară și îngropăm sau ardem mii și mii de tone de deșeuri.
marius jpg
Ecranul vieții noastre
Era anul 1923 cînd un imigrant rus, pe nume Vladimir K. Zworykin (1888-1982), angajat al unui centru de cercetare american din Pittsburg, a patentat iconoscopul, prima cameră de televiziune electronică.
p 10 Truta WC jpg
Mica/marea istorie a TVR
Un tezaur fabulos, aș zice, o adevărată mină de aur pentru cineva care s-ar încumeta să scrie o istorie extinsă a televiziunii din România.
p 11 Preutu jpg
„Televiziunea nu trebuie concurată, trebuie folosită”
Cultul personalității liderului se resimțea și în cele două ore de program TV difuzate zilnic.
Family watching television 1958 cropped2 jpg
p 13 Negrici jpg
Ecranism și ecranoză
Din nou, patologia ecranozei. Se întrevede oare vreun leac pentru această psihoză de masă?
p 14 Ofrim jpg
Cutia cu spirite
La începuturile cinematografiei, spectatorii nu suportau să vadă prim-planuri cu fețe de oameni, cu mîini sau picioare.
p 15 Wikimedia Commons jpg
Artă cu telecomandă sau jocurile imaginii
Arta strînge în jurul ei, dar o face pe teritoriul ei, în condițiile ei. Pentru lucrarea de artă fundalul e muzeul, galeria, biserica, cerul liber; pentru televizor, e propria ta amprentă, intimă și unică.
E cool să postești jpeg
O oglindă, niște cioburi
Pe de altă parte, blamînd lipsa de valori și societatea pervertită, nu vorbim și despre o comoditate a pesimismului?
p 10 WC jpg
Pe vremea mea, valoarea n-avea număr!
Valoarea mea s-a redus deodată la impactul asupra „bateriei“ corpului unui om.
p 11 jpg
„Privatizarea” valorilor: o narațiune despre falșii campioni ai bunului-simț
Mulți cred că generația mea e anomică. Nu e adevărat, și pe noi ne ajută istoria, în felul nostru.

Adevarul.ro

image
Femeia fatală a anilor '70: „M-am săturat să mă culc în fiecare seară cu alt bărbat!“ VIDEO
Talentată și frumoasă, Vasilica Tastaman, femeia fatală a anilor '70, a atras cu mare ușurință spectatorii în sălile de spectacole și bărbații în viața ei. Este una dintre marile actrițe pe care le-a avut România. Astăzi se împlinesc 20 de ani de la decesul artistei.
image
Céline Dion la 55 de ani. Ce i-ar fi declanșat boala nemiloasă: „I-au dispărut cei doi stâlpi și s-a prăbușit“
Cântăreaţa de origine canadiană, Céline Dion, este una dintre cele mai de succes interprete din istoria muzicii pop. În cei peste 35 de ani de carieră a vândut peste 250 de milioane de albume. S-a căsătorit cu impresarul ei cu care are trei copii și alături de care a rămas până finalul vieții lui.
image
Alimentul care ar răspândi cancerul în tot corpul: „Are ceva în el care îl face un catalizator puternic“
Autorii studiului sunt de părere că acest lucru ar putea fi combătut prin medicamente sau diete speciale. Însă, pentru asta studiile clinice ar trebui să treacă la subiecți umani.

HIstoria.ro

image
Statul sovietic paralel în România. Rețeaua colonelului Zudov
Prin sintagma „stat sovietic paralel” înțelegem mecanismul clandestin prin care Uniunea Sovietică a instituit controlul total asupra suveranității statului român.
image
Povestea marilor cutremure ce au zguduit spațiul românesc
La mijlocul lunii februarie a acestui an, orașul Târgu Jiu și localitățile învecinate au fost afectate de o serie de cutremure care, deși nu au produs pierderi de vieți omenești sau pagube materiale majore, au stârnit panică în rândul populației.
image
Irina Bossy-Ghica: „Îmi consacru toate eforturile pentru a reconstrui ceea ce înaintașii mei au clădit”
Stră-strănepoata lui Ion Ghica și a lui Gheorghe Grigore Cantacuzino a plecat din România în liceu, în 1973, și s-a reîntors prima oară 17 ani mai târziu, după „Revoluția” pe care ține s-o scrie cu ghilimele.