Pasa ca metaforă a încrederii

Ciprian RUS
Publicat în Dilema Veche nr. 531 din 17-23 aprilie 2014
Pasa ca metaforă a încrederii jpeg

Pare de necrezut, nu găseşti asta decît în istoriile apocrife, dar pasa a fost inventată la cîteva zeci de ani după ce „frumosul sport“ – the beautiful game, cum a fost alintat fotbalul – se desprinsese definitiv de rugby şi îşi cîştigase, la graniţa secolelor XIX şi XX, nu doar identitatea proprie, ci şi popularitatea care a făcut din el fenomenul planetar de azi. Zeci de ani, „foot-ball“-ul a fost ceea ce, generaţie după generaţie, fiecare puştan reinventează şi retrăieşte el însuşi pe maidanul copilăriei sau în curtea şcolii: mai întîi piciorul şi abia apoi mingea. O luptă oarbă într-un meleu, în care procedeul de bază e lovirea balonului prin aşchiere şi, cînd asta nu reuşeşte, şi cel mai adesea nu reuşeşte, raşchetarea, fără discriminare, a tibiilor adversarilor sau ale coechipierilor, cum vine pe voleu. Dacă şi cînd mingea iese, cumva, ca prin minune, din grămada dezordonată, primul care o prinde o zbugheşte, orbeşte, spre poarta adversă, care e formată, după caz, din doi bolovani, doi rucsaci, trei lemne înnodate naiv sau ceva mai modernul bătător de covoare. Iluzia golului şi a gloriei durează, fatalmente, infinitezimal. Mingea dă într-un smoc de iarbă, într-o tufă de trandafiri, într-un adversar sau într-un coleg bezmetic, şi, pînă să pui din nou stăpînire pe ea, grămada e la loc. În curtea şcolii, golul e prima mare necunoscută dinaintea ecuaţiei de gradul I de la matematică. Ţi se întîmplă, uneori, să dai gol, dar habar nu ai cum ai făcut-o. Urmează ora de română şi profesoara, lată cît un zid de fotbal pe marginea careului de „şaişpe“, te întreabă, zîmbind larg: „Ce a vrut să zică autorul?“

Aşa era în copilăria noastră, aşa a fost şi în copilăria fotbalului. Invenţia pasei de către scoţieni a însemnat prima mare revoluţie din istoria fotbalului. Un sport de echipă jucat de egoişti s-a transformat, azi, într-un sport de egoişti jucat în echipă. Poate că invenţia şcolii de fotbal scoţiene ar fi fost azi mai mult o bizarerie, dacă ea nu ar fi dat rezultate. Dar noul sistem, în care coechipierii avansau spre poarta adversă pasîndu-şi mingea, spărgînd blocul advers, cesionîndu-şi, unul celuilalt, responsabilitatea şi rolul de coordonator, s-a dovedit a fi veriga lipsă dintre maidanul prăfuit de odinioară şi dintotdeauna şi stadioanele monumentale de azi.

Pasa inventată de scoţieni a devenit garanţia succesului împotriva „inamicilor“ englezi, înainte de a deveni o metaforă a încrederii în sport. Cînd pasezi, îţi asumi faptul că măcar unul dintre coechipierii tăi poate face mai mult decît tine, în acel moment al jocului. Pasa înseamnă încredere, iar pe această încredere s-au construit mari fenomene fotbalistice precum Ajax-ul anilor ’70, Steaua anilor ’90 sau Barcelona ultimului deceniu, cu această „tiki-taka“ căutînd, mereu, perfecţiunea. Îţi pasez întrucît cred că poţi duce faza de joc mai bine decît mine, îţi pasez pentru că eşti mai bine plasat, îţi pasez pentru că ai un unghi mai bun de şut la poartă, îţi pasez pentru că eu, un fundaş limitat tehnic, nu pot filtra mingea mai departe, aşa cum o poţi face tu, un mijlocaş genial, îţi pasez pentru că eu, mijlocaş genial, nu am nici poziţia şi nici oportunismul tău de atacant. Îţi pasez pentru că sînt între patru adversari, iar tu eşti liber. Îţi pasez pentru că am încredere în tine. Îţi pasez – iar asta o ştie oricine a jucat un pic de fotbal în copilărie – pentru că am încrederea că şi tu mi-ai pasa dacă ai fi în locul meu...

Suprimarea egoismului şi încrederea în celălalt au schimbat fundamental fotbalul. Nebunia aceasta de a da mai departe, altuia, mingea, pe care abia ai recuperat-o, a rescris istoria sistemelor tactice de joc, a făcut din fotbal – din ceea ce, maliţios, unii definesc şi azi ca fiind o alergătură fără sens a 22 de bărbaţi în jurul unei mingi – un sport al minţii. „Clasicul“ şi rizibilul sistem 1-10 al copilăriei fotbalului (un portar şi zece atacanţi!) a devenit, cu timpul, 1-7-2-1 (un portar, şapte jucători defensivi şi trei oameni în atac), celebrul „lacăt italian“, pînă să se ajungă la sistemele moderne, binecunoscutul 1-4-4-2 (un portar, patru apărători, patru mijlocaşi şi doi atacanţi) sau mai sofisticatul 1-4-3-3. Pasa a dat şarm şi profunzime fotbalului. Pare complicat, dar e atît de simplu: e vorba despre încredere. Eşti capabil să delegi responsabilitatea, sau mergi bezmetic, de unul singur, înainte? Prin strategii şi artiştii săi, fotbalul şi-a pus, acum 100 de ani, problemele managementului corporatist din ziua de azi.

***

Umbla o vorbă pe vremea Generaţiei de Aur a fotbalului nostru – o recunosc toţi cei care au făcut parte din ea. „De fiecare dată cînd intram în criză de idei, cînd tactica stabilită cu antrenorii înainte de meci era infirmată de condiţiile de joc şi de replica adversarilor, cînd chiar nu mai ştiam ce să facem cu mingea, atunci, fiecare dintre noi, îl căuta pe Gică Hagi. Îi pasam lui, aveam încredere că el va găsi cea mai bună soluţie…“ Gică Hagi, golgheterul furibund din anii tinereţii, omul cu explozie, cu tehnică, viziune şi şut, omul capabil să rezolve de unul singur cele mai complicate faze de meci, a ajuns cu adevărat mare abia cînd s-a încoronat ca maestru al pasei, cînd a învăţat să renunţe la orgoliul de golgheter, pentru a se pune în serviciul echipei. Va fi sacrificat, poate, multe goluri din palmaresul personal, dar a cîştigat încrederea unei întregi generaţii, coechipierii săi şi noi, suporterii Naţionalei, deopotrivă.

Ciprian Rus este jurnalist, scrie despre leadership pe www.manager.ro şi este autorul cărţii de publicistică sportivă Vestiarul campionilor.

Foto: wikimedia commons

Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Libertățile lui Niță
Dosarul de față marchează un secol de la acea Constituție și o privește cu luciditate.
constitutia din 1923 2 jpg
Triumful efemer al brătianismului – Constituția de la 1923
Constituția de la 1923 este, în termeni politici, juridici şi simbolici, apoteoza lui Ioan I.C.Brătianu
img jpg
De la formă la forță: starea de asediu
O altă Constituție urma să fie proclamată la sfîrșitul lui februarie 1938, instaurînd formal autoritarismul carlist.
p 11 Carol al II lea WC jpg
Între bovarism și realitate tradiții constituționale la centenar
Constituția din 1923 e mai mult un abandon al constituționalizării și, în felul ei, un pas precar spre maturizare.
p 12 Juliu Maniu WC jpg
p 13 Statuia lui Ion I C  Bratianu WC jpg
Cît de liberală putea fi Constituția din 29 martie 1923?
Din punct de vedere politic, adoptarea Constituției României Mari reprezintă un considerabil succes al PNL.
culisele promulgarii constitutiei din 1923 bataie ca in filme in jpg
A fost suficient să vi se prezinte chestiunea femeilor...
Dl. V. Pella: Ce legătură are igiena cu drepturile politice ale femeilor?
Mîntuirea biogeografică jpeg
Azi, cu gîndul la mîine
Preocuparea pentru sustenabilitate are, în tot cazul, o natură problematizantă, interogativă, deschisă, care nu poate decît să placă „omului cu dileme”.
Green office space jpg
Despre sustenabilitate, azi
Consumul sustenabil nu presupune, implicit, o renunțare la consum, ci presupune, mai degrabă, o schimbare a comportamentului consumatorilor
p 14 Uzina electrica Filaret WC jpg
Electrificarea Bucureștiului
Orașul București a fost iluminat succesiv cu: lumînări de seu, păcură, uleiuri grele, petrol și electricitate.
Construction workers raising power lines   DPLA   fd565d9aa7d12ccb81f4f2000982d48a jpg
Uzina de Lumină – o istorie de peste un secol
Drept urmare, Uzina de Lumină a continuat să funcționeze doar ocazional, în caz de avarii în sistem, pînă în 1973, cînd, după 74 ani, și-a încheiat definitiv funcționarea.
p 10 jpg
În numele generațiilor viitoare
Cum privim spre generațiile viitoare?
p 12 WC jpg
Monahismul. Sustenabilitatea perenă
Tensiunile legate de ceea ce numim acum sustenabilitate și reziliență au existat dintotdeauna, fără îndoială.
p 11 BW jpg
Sfîrșitul războiului cu natura
Tăiem păduri în timp ce aducem în țară și îngropăm sau ardem mii și mii de tone de deșeuri.
marius jpg
Ecranul vieții noastre
Era anul 1923 cînd un imigrant rus, pe nume Vladimir K. Zworykin (1888-1982), angajat al unui centru de cercetare american din Pittsburg, a patentat iconoscopul, prima cameră de televiziune electronică.
p 10 Truta WC jpg
Mica/marea istorie a TVR
Un tezaur fabulos, aș zice, o adevărată mină de aur pentru cineva care s-ar încumeta să scrie o istorie extinsă a televiziunii din România.
p 11 Preutu jpg
„Televiziunea nu trebuie concurată, trebuie folosită”
Cultul personalității liderului se resimțea și în cele două ore de program TV difuzate zilnic.
Family watching television 1958 cropped2 jpg
p 13 Negrici jpg
Ecranism și ecranoză
Din nou, patologia ecranozei. Se întrevede oare vreun leac pentru această psihoză de masă?
p 14 Ofrim jpg
Cutia cu spirite
La începuturile cinematografiei, spectatorii nu suportau să vadă prim-planuri cu fețe de oameni, cu mîini sau picioare.
p 15 Wikimedia Commons jpg
Artă cu telecomandă sau jocurile imaginii
Arta strînge în jurul ei, dar o face pe teritoriul ei, în condițiile ei. Pentru lucrarea de artă fundalul e muzeul, galeria, biserica, cerul liber; pentru televizor, e propria ta amprentă, intimă și unică.
E cool să postești jpeg
O oglindă, niște cioburi
Pe de altă parte, blamînd lipsa de valori și societatea pervertită, nu vorbim și despre o comoditate a pesimismului?
p 10 WC jpg
Pe vremea mea, valoarea n-avea număr!
Valoarea mea s-a redus deodată la impactul asupra „bateriei“ corpului unui om.
p 11 jpg
„Privatizarea” valorilor: o narațiune despre falșii campioni ai bunului-simț
Mulți cred că generația mea e anomică. Nu e adevărat, și pe noi ne ajută istoria, în felul nostru.

Adevarul.ro

image
Femeia fatală a anilor '70: „M-am săturat să mă culc în fiecare seară cu alt bărbat!“ VIDEO
Talentată și frumoasă, Vasilica Tastaman, femeia fatală a anilor '70, a atras cu mare ușurință spectatorii în sălile de spectacole și bărbații în viața ei. Este una dintre marile actrițe pe care le-a avut România. Astăzi se împlinesc 20 de ani de la decesul artistei.
image
Céline Dion la 55 de ani. Ce i-ar fi declanșat boala nemiloasă: „I-au dispărut cei doi stâlpi și s-a prăbușit“
Cântăreaţa de origine canadiană, Céline Dion, este una dintre cele mai de succes interprete din istoria muzicii pop. În cei peste 35 de ani de carieră a vândut peste 250 de milioane de albume. S-a căsătorit cu impresarul ei cu care are trei copii și alături de care a rămas până finalul vieții lui.
image
Rusoaică voluntar în Ucraina, dezvăluiri șocante. Femeile din unitatea sa, folosite ca sclave sexuale
Un militar rus detașat în Ucraina a declarat că ofițeri de rang înalt au folosit femeile medic din propria armată ca sclave sexuale și le-au pedepsit pe cele care nu cooperau.

HIstoria.ro

image
Statul sovietic paralel în România. Rețeaua colonelului Zudov
Prin sintagma „stat sovietic paralel” înțelegem mecanismul clandestin prin care Uniunea Sovietică a instituit controlul total asupra suveranității statului român.
image
Povestea marilor cutremure ce au zguduit spațiul românesc
La mijlocul lunii februarie a acestui an, orașul Târgu Jiu și localitățile învecinate au fost afectate de o serie de cutremure care, deși nu au produs pierderi de vieți omenești sau pagube materiale majore, au stârnit panică în rândul populației.
image
Irina Bossy-Ghica: „Îmi consacru toate eforturile pentru a reconstrui ceea ce înaintașii mei au clădit”
Stră-strănepoata lui Ion Ghica și a lui Gheorghe Grigore Cantacuzino a plecat din România în liceu, în 1973, și s-a reîntors prima oară 17 ani mai târziu, după „Revoluția” pe care ține s-o scrie cu ghilimele.