Singurătatea cercetătorului

7 mai 2020
Singurătatea cercetătorului jpeg

Ai învățat și ai muncit zeci de ani. Te-ai specializat într-un domeniu de vîrf cu multe sacrificii și ai reușit să pătrunzi într-un univers aparte. Un univers fascinant, în care se găsesc răspunsuri la multe probleme... Dar răspunsurile sînt bine ascunse, nu le găsești ușor. Ca să ajungi aici, ai rezistat lipsei de fonduri, ai găsit mereu soluții alternative ca să poți supraviețui. Ai plecat, ai studiat și ai lucrat în alte țări, cu sisteme de cercetare mai bune, dar ai revenit, zicînd că, poate, într-o zi va fi mai bine. Ai auzit mereu că domeniul tău de specializare e mult prea restrîns, care e aplicația practică? De ce să ți se aloce fonduri de cercetare cînd, practic, par bani aruncați? Poate va fi nevoie de cunoștințele tale o dată la o sută de ani. Nu e deloc eficient!

Te-ai ambiționat, însă. Ai cîștigat proiecte – internaționale, că în România nu se mai pierde timpul cu asta –, ai învățat multe. Ai incercat să deschizi poarta universului tău și spre alții, ca să îl studiați împreună. Povestești celor din jur ce faci, cu ce te ocupi, de ce e important ceea ce faci. Nu prea ai reușit să atragi atenția nimănui. Puținii care se apropie consideră că eforturile tale sînt prea mari – și rezultatele prea nesigure. E greu să mergi pe un drum pe care nu a mai fost nimeni, de ce să ne batem capul?

Îți faci, așa cum e normal, griji. Poate că nu știi să spui ce faci ca să priceapă oricine, poate că îi sperii pe oameni, cam pari o piază rea, o ursitoare supărată că nu e băgată în seamă... A trecut vremea în care cercetătorii erau respectați, cînd lumea le cerea sfatul. Ești singur, tu și alți cîțiva ciudați ca tine, care își petrec viața ca șoareci de laborator, neadaptați social, care habar nu au de rezultatele marilor meciuri de fotbal. Poate de aia îți și meriți soarta, nu știi să te pleci în fața noilor zei ai planetei.

Acum, dintr-o dată, lumea a luat foc. Trăim o criză globală. Panică. Nimeni nu înțelege de ce sîntem amenințați. Dar ceva este, o amenințare nevăzută, dar apăsătoare și rea. Și toată lumea se întreabă ce se întîmplă. Cum trebuie să reacționăm? Ce e de făcut?

Te înviorezi. Pentru prima oară de cînd lucrezi simți că lumea are nevoie de tine. De aia ai învățat, de aia te-ai pregătit atîta amar de vreme. Știi că acum poți ajuta concret. Că poți împărtăși tuturor cunoștințele tale. Și speri. Poate că nu e frumos, dar te visezi salvatorul zilei. Uite, ceea ce ai lucrat timp de decenii e chiar important. Ce minune!

Ești chemat ca expert să îți spui opinia, să vii cu soluții și să lucrezi cu oameni pe care îi cunoști doar de la televizor. Cum situația e chiar gravă, nimeni nu are acum timp de socializare – ești prins pînă peste cap, muncești non-stop, dar pe undeva trăiești și satisfacția că ideile tale sînt preluate, că ești ascultat. Ești invitat să dai un interviu. E primul tău interviu și ești emoționat. Te temi să nu te bîlbîi, îți stabilești o ordine a importanței lucrurilor pe care vrei să le prezinți, te pregătești ca pentru examen. S-a terminat! Speri că a ieșit bine, dar emoția te face să uiți ce ai zis, cum ai răspuns întrebărilor. E drept, nu prea ai înțeles sensul și nici importanța multora dintre aceste întrebări. E adevărat, jurnalismul nu e profesia ta. Dar multe dintre întrebările primite nu aveau sens și parcă-parcă au ocolit fix punctele cele mai importante. Vine momentul cînd te și asculți vorbind... ce îngrozitor!! Nu îți recunoști vocea. Mai rău, uite că interviul parcă nici nu mai seamănă cu ceea ce ai vrut tu să zici. E clar, ziaristul nu se pricepe – dar poate că oi fi greșit și tu pe undeva. E doar primul tău interviu. Data viitoare va fi mai bine: vei fi și mai clar în exprimare și te vei controla mai bine.

Și timpul merge înainte... Lucrezi intens, aproape toată ziua. Ești implicat pînă peste cap, simți însă că multe dintre ideile tale nu sînt contrazise pe față, mai degrabă lăsate așa, într-un plan secundar. Ți se zice scurt că or fi ele bune, dar, din multe alte puncte de vedere, nu par prea profitabile. Te-ai săturat și de interviuri. Insiști să explici ce trebuie, dar puțini sînt cei care te ascultă și încearcă să înțeleagă cu adevărat ceea ce zici. Și ai făcut eforturi, ai ajuns să explici cu succes și celor mici ceea ce vrei să spui. Ai fost invitat și la dezbateri. A fost cel puțin ciudat. Erai singurul profesionist, alături de experți în orice altceva în afară de vorbe goale. La început te-ai bucurat, ai zis că le poți explica celor care se pricep la orice, de la politică la fotbal, de la filme la medicină, că de fapt situația e mai complicată decît pare. În fond, este vorba despre un domeniu în care mii de experți din lumea întreagă nu au găsit încă un răspuns clar. Ai încercat să exprimi cît se poate de limpede părerea ta, dar nu ai terminat. Ți-a fost luat cuvîntul, ceilalți participanți la discuție au vorbit peste tine, nu ai mai apucat să zici nimic, iar la concluzii ți-au mai și fost interpretate aiurea cuvintele. Verifici acum pe pielea ta o regulă despre care doar citiseși: cu cît o problemă e mai dificilă pentru experți, cu atît semidocții vor avea soluții mai certe.

Ai obosit. Din fericire, greul a trecut, acum situația generală e mult mai bună. Au fost săptămîni intense, în care ai muncit non-stop, dar știi că ai fost util cu adevărat. În momentele critice ai fost, totuși, persoana de bază. E adevărat, nu ți-au aplicat toate ideile, dar bine că a ieșit cum trebuie. Și acum speri că se vor ține de cuvînt, că vor fi bani mai mulți pentru știință. Asta dacă nu se uită. Din nou.

Dar cel mai mult te-a obosit contactul cu presa. Puțini au fost ziariștii care au ascultat ce ai zis, care au încercat să înțeleagă, să întrebe ceva cu adevărat util. Cu cei mai mulți ai trăit experiențe similare cu ale celor care studiază universurile paralele și intersecția spațiilor cu prea multe dimensiuni. Tu ai încercat mereu să explici ceva, iar cei din jurul tău fie vorbeau despre orice altceva în afară de tema zilei, ori erau fiecare pe cont propriu, într-un soi de Speakers’ corner de mahala.

Ce bine e să mai fii și singur cîteodată…

Adrian Stănică este cercetător științific la Institutul Național de Geologie Marină – GeoEcoMar.

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Parteneri

Nicusor Dan sedinta Consiliul Primariei  Foto Inquam Photos george Calin (3) jpg
Primul reproș la adresa lui Nicușor Dan în coaliție. „În loc să-l desemneze pe Bolojan premier, a întărit PSD” SURSE
Președintele Nicușor Dan a stârnit nemulțumire în coaliția de guvernare prin decizia de a amâna desemnarea unui prim-ministru.
Lacul Sfânta Ana, un important obiectiv turistic din Harghita jpeg
Legenda neștiută a Lacului Sfânta Ana. De ce se spune că a fost format din lacrimi și ce iubire neîmplinită ascunde
Lacul Sfânta Ana, ascuns în inima munților Harghitei, este unul dintre cele mai spectaculoase și misterioase lacuri din România. Unic în Europa Centrală, este singurul lac vulcanic intact din regiune și singurul de acest tip din România.
Recep Erdogan FOTO Profimedia (2) jpg
Erdogan face apel la „acţiuni urgente” pentru a preveni o conflagraţie regională. Ce i-a spus lui Trump despre „spirala de violenţă declanşată de atacurile Israelului”
Preşedintele Turciei, Recep Tayyip Erdogan, a cerut duminică, în timpul unei convorbiri telefonice cu liderul Statelor Unite, Donald Trump, „acţiuni urgente” pentru a preveni transformarea conflictului fără precedent dintre Israel şi Iran într-unul regional.
volan webp
Spune-ne cum conduci, ca să-ți spunem cine ești! Poziția mâinilor de pe volan îți dă de gol personalitatea
Ai putea crede că modul în care îți ții mâinile pe volan este pur și simplu o chestiune de confort sau un obicei format în timp. Dar psihologii susțin că acest detaliu aparent banal spune multe despre cine ești cu adevărat.
macron trump jpg
Liderii europeni îl vor presa pe Trump cu privire la strategia Israel-Iran la reuniunea G7
Liderii care se reunesc pentru summitul din Canada intenționează să îl constrângă pe președintele american cu privire la întreaga sa strategie privind Iranul.
image png
O nouă seară cu explozii deasupra orașelor Tel Aviv și Ierusalim. Iranul îi avertizează pe israelieni să părăsească zonele vitale
Duminică seara se auzeau explozii deasupra Tel Aviv și Ierusalimului. Toate zborurile sunt suspendate.
Soldați cu măști de gaze  Sursa ilustrate Ebay  com (2) jpg
Operațiunea secretă a CIA în România: Școala militară pentru război neconvențional
După Al Doilea Război Mondial, un loc interzis de la poalele Munților Făgăraș a devenit un centru de antrenament pentru trupele instruite în știința războiului neconvențional și în folosirea armelor chimice și biologice, arată rapoartele desecretizate ale spionajului american.
bayern fb jpg
Atacuri Israel în Iran FOTO EPA 13126601 jpg
Atacurile israeliene asupra Iranului au ucis cel puțin 406 persoane și au rănit 654. Ce spune o organizație pentru drepturile omului
Loviturile israeliene asupra Iranului au ucis cel puțin 406 persoane și au rănit alte 654, relatează Associated Press, citând Human Rights Activists, cu sediul la Washington.