⬆
era mai bine înainte?
Pe vremea mea
Orice formă de inteligență artificială nu va face decît niște impresionante tabele de date, în lipsa unui ochi atent format, fără flerul omului apropiat de natură, citit și experimentat.
O contradicție
Între degradarea fiecărui individ și îmbunătățirea condițiilor umanității în ansamblu apare o contradicție.
Cum știe creierul tău dacă era mai bine înainte?
Memoria autobiografică nu este nici pe departe o bancă de amintiri înregistrate fidel, care pot fi reproduse și aduse în atenție drept dovezi de necontestat.
Vechile vremuri bune, viziunea lui Ludwig von Mises
Oamenii oftează după o lume în care banul nu era rege și simt apăsarea folosinței banului în lumea contemporană, dinamică și mercantilă.
Care înainte?
Pentru mine era cel mai bine cînd trăiau părinţii mei. De la ei am învăţat complicata şi subtila lecţie despre libertate.
Strălucirea modei (înainte de „unisex”)
Moda unisex nu mai e de mult o bizarerie (chiar dacă uneori o mai cîrcotim), căci nu a apărut de ieri, de azi, ci are în spate o istorie de mai bine de 50 de ani.
Presa a omorît curiozitatea reporterului
Cred că trăim o vreme a presei în care știrile mor foarte repede.
Profesorul în vremea pandemiei. Nostalgia are chipul tău
Mi-a lipsit mimica elevilor. Feedback-ul nonverbal. Masca proteja, dar ascundea expresia feței.
La Belle Époque – „Labele-poc”
Nostalgia se naște ușor în acel tip de vremuri care se reașază, se tot reașază și nu mai termină de reașezat, iar oamenii prinși între faliile lungii reașezări își pierd pur și simplu simțul direcției.