Zenobia NICULIŢĂ

Reacția la trauma sexuală este una socială, cu rădăcini și ramificații profunde.

În repertoriul oricărui om există trei răspunsuri posibile la orice emoție, deci și la frică: fuga, lupta și înghețul.

Feminitatea nu are o definiție, ci o colecție imensă de povești și experiențe de viață.

Menținerea rutinelor și obiceiurilor de viață sănătoase e unul dintre cele mai bune instrumente în a face față anxietății.

Războiul din Ucraina ne-a învățat că sîntem cu toții interconectați. Vom plăti cu toții un preț pentru ceea ce ce se întîmplă.

Teama de un „dușman” invizibil, imprevizibil, fără chip, fără intenție sau logică devine imposibil de suportat.

Memoria autobiografică nu este nici pe departe o bancă de amintiri înregistrate fidel, care pot fi reproduse și aduse în atenție drept dovezi de necontestat.

Cînd imaginea poleită se prăbușește ca o statuie cu cap de aur și picioare de lut, ne este știrbită nu doar speranța naivă, ci și imaginea lumii întregi.

Efortul mental de a trăi cu incertitudinea medicală, economică, relațională și socială devine, în timp, epuizant.

Adulții care au fost abuzați în copilărie continuă într-o formă sau alta un soi de autoabuz.

Întreținem inconștient iluzia superiorității noastre morale.

În acest mecanism hipercomplex tulburat de pandemie, ajungem să trăim reactiv.

Cel mai important aspect nu este legat de ceea ce s-a întîmplat ca să eșuăm, ci de tot ce a urmat după aceea.

Cînd vrei să spui „nu“, dar nu reușești, reacția naturală este una de frustrare. Dacă nu există nici o modalitate de a exprima această frustrare, ea se reprimă, rămîne în noi. Mai devreme sau mai tîrziu, toate negările reprimate ajung, totuși, la un punct de fierbere.

Dacă vorbim despre individ, unul dintre marile pericole ale neîncrederii este acela că ea devine predicție care se autoîmplinește. N-am încredere în tine, mă comport ca atare, te resping și îți reproșez multe, iar tu, reacționînd la atitudinea m

Frivolitatea nu e un concept psihologic, ci mai degrabă unul de natură socială și etică. Numim frivolă o persoană superficială, care caută plăceri ușoare și nu e preocupată de ideile și rațiunile profunde ale vieții. Ca formă de manifestare, frivolitatea se recunoaște în imaginea omului în continuă căutare de amuzament, care are nevoie de o audiență pe care să o întrețină sau să o șocheze, libertin cu privire la normele sociale, abonat la petreceri și alte evenimente sociale, unde caută să fie î

Nu sîntem atît de singuri precum am crezut.

Mindfulness-ul este un concept care își are rădăcinile cele mai importante în filozofia orientală, în budism și hinduism. În context filozofic și religios, termenul este strîns legat de meditație și alte practici precum yoga. În lumea vestică, mindfu

În termeni biologici, meteo-dependența are de a face cu bioritmurile, care sînt legate și de mediul înconjurător, de alternanța zi-noapte, de felul cum creierul nostru reacționează, funcționează și se activează la lumină și la întuneric. Nopțile prelungite

Ce să cumpăr, oare o să-i placă, oare am bani suficienți? – aceasta transformă Sărbătorile într-o reală misiune, un chin care poate accentua o anxietate socială deja existentă: dacă nu cum

Un adolescent se apucă de fumat pentru a face o declarație de statut social, de autonomie. Dobîndirea unui control într-o luptă de putere între el și părinte. Uneori, unii părinți, care sînt mai intuitivi, anulează această luptă – dacă fumezi doar c

Dacă eu am un succes, acesta se datorează cauzelor interioare: am reușit pentru că sînt deștept, am standarde, m-am zbătut. Dacă celălalt are succes, acesta revine cauzelor externe: a avut pile, a avut noroc, s-a „descurcat”.

Mentalitatea de victimă care caută să fie îndreptățită se transformă treptat în anticipația că ceilalți ne vor face rău. Societatea românească suferă masiv de ceea ce putem numi „atribuțiuni ostile”. Înțelepciunea populară ne spune că „oamenii sînt răi, vor să te înșele, așa că trebuie să ai grijă”. Pornind de la premisa că celălalt e rău intenționat e foarte greu să te îndrepți spre zona de empatie și înțelegere.

Nu toate conversațiile sînt monologuri paralele, dar fenomenul este mai frecvent decît am fi dispuși să recunoaștem. Cred că suferim în egală măsură de lipsa de resurse pentru a-l auzi, dar și pentru a-l vedea pe celălalt, fiind atît de acaparați de propriul film, încît, pur și simplu, nu mai avem „lungime de bandă” pentru cel de lîngă noi.

Limitele pot însemna și: poți explora ce vrei, dar cînd mergem în casa altcuiva trebuie să ceri voie. Poți să-mi spui că ești supărat, poți să țipi, dar cînd îți lovești fratele din cauză că ești furios, devine inacceptabil. Granițele sînt multe, variate,

Ne implicăm din convingeri personale. Metodele de influență constructivă sînt de lungă durată și non-invazive, adică prin educație și prin puterea exemplului. Pentru asta e nevoie de timp și de efort susținut. Implicarea civică presupune un efort susținut de-a lungul mai multor generații.

Iniţial, ideea de unicitate oferă identitate și avînt persoanei care crede din tot sufletul că este singura capabilă să schimbe lucrurile.

Cînd recunosc și mi asum un sentiment de inferioritate, cer ajutorul. Mă poziționez sănătos față de mine și cei din jur, stabilesc relații și îmi mențin o zonă de sănătate mentală și rațională. Cînd însă mă consider superior celorlalți, am impresia că nu mă confrunt, de fapt, cu o problemă, căci am alt nivel. Și așa mă sustrag relațiilor sociale care pot genera o eventuală confruntare cu mine însumi. Iar pierderile sînt imense.

„Fii sincer și spune-mi adevărul în față.” De cîte ori nu ne-am bucurat la gîndul că putem spune liber ceea ce gîndim, pentru ca la scurt timp după aceea să descoperim că tocmai prietenul, colegul sau șeful care ne-a invitat să le spunem adevărul fără menajamente sînt extrem de deranjați de ceea ce am spus și ne reproșează totul și chiar mai mult?

Oare oamenii care petrec atît de mult timp online ajung să fie deprimați, triști, însingurați, sau mai degrabă cei care sînt deja triști și însingurați sînt mai dispuși să petreacă mai mult timp pe site-urile de socializare? Cine a fost mai întîi? Oul sau găina virtuală?