⬆
nu
Fețe ale revoltei
Fiecare epocă a avut momentele ei de ruptură și de revoltă radicală, dar parcă niciodată vehemența contestatară nu a fost atît de ostentativă ca la începutul secolului XX.
România a spus „nu“ comunismului, dar nu și comuniștilor
În 1966, cînd tînărul Teo își susținea lucrarea de diplomă în Drept, Republica Socialistă România era condusă de un an de către tovarășul Nicolae Ceaușescu.
Șapte „Nu“-uri după patru ani
Protestele au fost momentul în care „Nu“ a devenit conceptul unei generații mentale, nu atît biologice.
Cum (ne)sprijină statul dreptul la „Nu“
Să nu uităm: o victimă a violenței domestice este în primul rînd o persoană care are nevoie de ajutor.
Autoritatea, între rigoare și teroare
În loc să ne opunem, am preferat să luăm lucrurile în derîdere; zeflemeaua a fost moneda cu care ne-am plătit supraviețuirea istorică.
Arta de a spune „nu“ - interviu cu Zenobia NICULIȚĂ
Cînd vrei să spui „nu“, dar nu reușești, reacția naturală este una de frustrare. Dacă nu există nici o modalitate de a exprima această frustrare, ea se reprimă, rămîne în noi. Mai devreme sau mai tîrziu, toate negările reprimate ajung, totuși, la un punct de fierbere.
NU! E dezgustător!
Printre posibilele motivații ale unui refuz există un resort radical, care declanșează respingerea fără drept de apel: dezgustul.