Cătălin PRISACARIU

„Publicul contează, în mod evident, însă publicul poate fi și educat – bineînțeles, nu printr-o formulă-instant.”

Căderea Cortinei de Fier, globalizarea de toate felurile și avansul tehnologic le-au răpit românilor bucuria simplă a chiulului.

Azi, lexical, „sminteala” este exotică. Și rară. Și-o mai asumă doar puțini din cei care scriu, de obicei aceia familiarizați și cu lecturi mai puțin contemporane.

Idolătrăii foarte buni sînt marii cîștigători la bursa escrocheriilor de imagine.

Prostia în guvernarea Convenției Democratice din România a fost stelară.

Cînd există tupeu și interes din plin, „autoritatea” se creează foarte repede.

Care este influența economic-strategică a Chinei în România?

Pentru a compune un articol infodadaist, se procedează cam la fel. Doar că toate operațiunile de cut, copy & paste se fac electronic.

Ca în orice distopie care se respectă, o galerie de personaje apocaliptice au pus stăpînire pe comunicare.

Ce se poate spune, deci, despre ratarea omului politic român? Că nu poți pierde din vedere ținta dacă nu ai una.

În 1966, cînd tînărul Teo își susținea lucrarea de diplomă în Drept, Republica Socialistă România era condusă de un an de către tovarășul Nicolae Ceaușescu.

Mai spectaculos, trebuie spus din capul locului, este mecanismul de răspîndire a mesajelor antieuropene și antiamericane la București (spre deosebire de Sofia, unde piața media este mai degrabă închisă, iar presiunile economice – deși, poate, greu de crezut – mult mai mari decît în România), și la acesta mă voi referi în special.

Propaganda antioccidentală de azi se desparte fundamental de cea de dinainte de Revoluție. Dacă în anii ’80 vedeam, de pildă, la știri, cum în SUA oamenii dorm pe străzi, scopul ideologic era clar: aveam de-a face cu o cortină de fier care separa lu

În viața oricărui textier la gazetă apare inevitabilul moment de panică -stîrnit de evidenta inadecvare la subiectul pe care, cu arogantă inconștiență, a promis că-l acoperă (între noi fie vorba, acel „inevitabil moment“ se strecoară în cronologie mult mai des decît bietul autor și-ar dori – de cele mai multe ori, firește, din pricina obiectului articolului, nicidecum a bravului tastangiu). Vă veți întreba, poate: inadecvarea cui?

Și Petrică Roman zîmbea la fel de larg în acele zile, un tip de bine și el, ca și nea Nelu. Neconflictual, nu făcea gît (ca alții, de la Penețeu, la care se găsiseră droguri și mașini de scris), poate pentru că nici nu prea avea, dar, ce paradox, puloverul roșu la baza gîtului electriza fetele de la APACA, pe cele care, firește, nu voiau nici lei, nici valută, ci doar Petrică să fie elegant cu ele. Și el chiar era elegant, uneori în mai multe limbi de circulație internațională, chiar dacă de lem

Senatorul a intrat, totuși, în pușcărie. Condamnat definitiv. Tînăra fostă deputat lucrează acum pentru Guvernul României. Discret. Limbi străine.

Eu sînt președintele Camerei Deputaților! «Domnule» îmi puteți spune dacă veniți la mine în birou!

Eu am pariat că Iohannis va juca, în cele din urmă, corect și va bloca enormitățile din Parlament.

Dacă Iohannis și Hellvig chiar ar fi vrut să rezolve problema, ar fi apelat la soluția cea mai eficientă: demisia premierului. În acest caz, s-ar declanșa o criză guvernamentală care poate duce la dizolvarea parlamentului de către Iohannis și, apoi, anticipate.

Doamna Firea este un model de urmat: alianța conjugală cu Pandele, de exemplu, a făcut din acest cuplu poate cel mai eficient binom politico-marital din spațiul carpato-danubiano-pontic, chiar mai eficace decît cel constituit din Victor Ponta și Daciana Sârbu (care, ce e drept, nu și-a atins potențialul, după ce Ponta a pierdut prezidențialele).