Los Elegantes de Las Fierbinți

Publicat în Dilema Veche nr. 784 din 28 februarie – 6 martie 2019
Los Elegantes de Las Fierbinți jpeg

Cînd îți propune Dilema veche să scrii despre eleganță în politica românească și tu accepți, procesul „creativ“ începe cu o acută fază de negare: refuzi să admiți că nu ai despre ce să scrii. Sigur, nu ai asociat niciodată eleganța cu ceva, orice, din politichia carpato-danubiano-pontică, dar asta nu e decît vina ta, ești un cinic, un gropar al cetățenilor cu carnet de partid care au mai avut și ghinionul să capete o demnitate, o dregătorie, o sinecură, un post, un locșor într-un comitet sau comiție. Așa că mai scormonești, mai cercetezi, întorci amintirile pe toate fețele, apelezi la motorul (de căutare al) tuturor lucrurilor, invoci piatra filosofală, zen-ul, străbunii. Memoria îți face, la răstimpuri, cîte o propunere: ba Năstase – eruditul, finul, diplomatul (serios?! ăla cu numărătoarea ouălor? aha, mersi, în vreo 15 ani, din germenii rafinamentului năstasian s-a născut, a crescut și s-a maturizat deplin politica foto-anală a lui Șerban Nicolae), ba Mona Muscă – delicata, echilibrata, culturala (OK, și unde e acum doamna?) ori Patriciu – businessman-ul luminat (right, tipul ăla care, printre accese de grandomanie, reușea să facă și ceva mecenat, dar politică numai din culise și la nivel mic.ro) sau Coposu – „Seniorul“ (în fapt, un martir la umbra bătrîneții căruia nu a crescut, politic, mai nimic, în ciuda – sau poate tocmai din cauza – charismei aproape hipnotice).

Dar eleganța trebuie să fie un model. Dacă nu urmat, măcar admirat pe termen lung. Or, nici unul din cei de mai sus, în pofida bunului-gust pe care-l afișau uneori ca persoane publice, nu a produs nici măcar epigoni. Cel mai de succes discipol al lui Adrian Năstase, de pildă, este Victor Ponta, un obraznic cu patalama de plagiator. Ceva mai discret în insolență, ucenicul Titus Corlățean și-a dat măsura ineleganței în 2014 cînd, ca ministru de Externe al lui Ponta, le-a restrîns dreptul la vot unor sute de mii de români din diaspora. Al treilea apostol al lui Năstase, Bogdan Aurescu, a preferat o carieră de funcționar diplomatic, fără implicare politică.

Cînd vine vorba despre urmașii partidelor istorice, probabil „seniorul“ Coposu se răsucește în mormînt (de fiecare dată cînd exoticul Aurelian Pavelescu mai ștampilează vreun document care poartă antetul PNȚCD). În tandem, poate, cu cel mai distins politician post-comunism, Ion Rațiu. O figură publică ce, la drept vorbind, nu mai avea în comun cu România, în anii ’90, decît numele transilvănean. Un nume cu o istorie de aproape șapte secole, desăvîrșită de o jumătate de veac în Regatul Unit (în ’43, Rațiu absolvea studii de economie la Cambridge). Azi, însă, papionul englezesc al lui Ion Rațiu este o instituție civică considerată cum nu se poate mai desuetă și mai inutilă de către politrucii momentului.

Și atunci am înțeles: lucram cu o definiție complet greșită (depășită?) a eleganței. De fapt, în microcosmul electoral Las Fierbinți de pe insula noastră de latinitate dintr-o mare slavă, modelul eleganței politice nu poate pendula decît între personaje moromețiene și președinți de CAP (iar umbra lui Liviu Dragnea la Palatul Victoria confirmă, fără rest, acest model socio-politic, chiar și la aproape 30 de ani de la dispariția CAP-urilor).

Acum îmi era cu mult mai clar: în prima decadă de după ’90, sfînta treime a rafinamentului politic pentru alegătorul român a fost compusă din Ion Iliescu, Petre Roman și Corneliu Vadim Tudor. Am asistat, la începutul anilor ’90, la o scenă de delir mistic în grup provocat de președintele Ion Iliescu unei comunități dintr-un mic oraș moldovean în care fostul tovarăș descinsese cu nu știu ce prilej. Celebrul zîmbet îi flutura, agățat de urechi, lui nea Nelu (care, era lege, cînd apărea, soarele răsărea) și declanșa spasme în electoratul feminin de 30-40 de ani, fascinat de promisiunea unui comunism cu față umană, măi, dragă, în care fabricile și uzinele să funcționeze mai departe, dar zahărul și uleiul să nu fie doar pe cartelă, iar căldura și curentul electric să nu se mai „ia“ așa des, și nea Nelu zîmbea laaarg și primea flori și strîngea mîini și mulțumea, și apoi a fost și mai politicos, chiar și cu bărbații, deși ei erau murdari și violenți și aveau bîte și căști, dar el, domnu’ președinte, a văzut ce era mai bun în ei cînd le-a zis așa: „Vă mulţumesc pentru tot ceea ce aţi făcut în aceste zile, în general pentru toată atitudinea dumneavoastră de înaltă conştiinţă civică. Deci, vă mulţumesc încă o dată tuturor pentru ceea ce aţi demonstrat şi în aceste zile: că sînteţi o forţă puternică, cu o înaltă disciplină civică, muncitorească, oameni de nădejde și la bine, dar mai ales la greu. Şi de astă dată aţi demonstrat cît de importantă este solidaritatea muncitorească. Cu un sentiment deosebit de conştiinţă civică, patriotică, aţi simţit momentul dificil şi cu o dăruire exemplară v-aţi arătat gata să fiţi solidari cu puterea nouă. Exemplul dumneavoastră a fost plin de îmbărbătare pentru toţi cei de bine, care doresc progresul societăţii româneşti. Vreau să vă mulţumesc, deci, pentru acest act de înaltă solidaritate pe care l-aţi demonstrat în aceste zile.“

Și Petrică Roman zîmbea la fel de larg în acele zile, un tip de bine și el, ca și nea Nelu. Neconflictual, nu făcea gît (ca alții, de la Penețeu, la care se găsiseră droguri și mașini de scris), poate pentru că nici nu prea avea, dar, ce paradox, puloverul roșu la baza gîtului electriza fetele de la APACA, pe cele care, firește, nu voiau nici lei, nici valută, ci doar Petrică să fie elegant cu ele. Și el chiar era elegant, uneori în mai multe limbi de circulație internațională, chiar dacă de lemn toate.

Tripticul era completat, natural și fericit, de Corneliu Vadim Tudor, un extremist a cărui incontinență verbală prolixă reprezenta o culme a rafinamentului oral pentru anesteziatul și angoasatul alegător de după ’89. În aceeași măsură, poeme șchioape de propagandă (ca următorul, închinat lui Nicolae Ceaușescu: „Acum, la prăznuirea acestei vieţi bogate / În faţa ta, părinte, mă-nfăţişez şi zic / Slăvite-ţi fie fiinţa şi setea de dreptate, / Tu, ce te dărui ţării şi nu îi ceri nimic /Aş fi dorit, fireşte, să laud în tăcere / Făptura ta turnată-n bronz roman şi dac – / Dar epoca e aspră şi cugetul îmi cere / Să ies din contemplare, să ar şi să nu tac“) și odioase insulte cu pretenție de pamflet (ca aceea tipărită în 1993 sub faimoasa semnătură Alcibiade: „Se pare că şerpoaica Doina Cornea a fost posedată sălbatic, sub statuia lui Matei Corvin, de dictatorii Vadim şi Funar“) le apăreau fanilor ca mostre de transfigurare genială a unor sentimente universal valabile în acte de eleganță artistică.

Prin comparație cu marii înaintași nouăzeciști, ultimii doi mari rafinați ai politicii noastre sînt doar demoazele nedemne de atleții eleganței, bieți impostori fără anvergură, niște spectre tolerate în viața publică. Totuși, pentru fanii sub acoperire ai urmașilor politici ai tripletei Iliescu – Roman – Vadim, cei doi s-au dovedit o metisare salvatoare: dețineau obraz suficient de gros încît să fie niște aparatcici de nădejde – pe modelul iliescian patentat, cel al disidentului pragmatic –, dar și un oarecare ștaif, care să-i scoată din zona brutelor disciplinate de partid și să-i transforme în niște individualități răzgîiate. Deloc întîmplător, ambele figuri au făcut alianțe cu socialiștii: mai întîi Crin Antonescu, acest Cicero cu coamă optzecistă al liberalilor, apoi Călin Popescu Tăriceanu, bon viveur-ul care nu a știut ce să colecționeze mai abitir – mașini sau soții? Chiar și azi, există unii care melancolizează după discursurile lui Crin sau încă îl consideră pe Tăriceanu întruparea liberalismului cu etichetă de parcă Brătienii s-ar ocupa, de dincolo, cu metempsihoza și au ales – drept sedii temporare pentru sufletele lor – trupușoarele anterior pomeniților.

Gata, finis coronat opus! Dilema veche, sper că cititorii tăi sînt acum pe deplin epifanizați în chestiunea lui arbiter elegantiarum Dacorum. 

Cătălin Prisacariu este redactor-șef adjunct la Newsweek România.

„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
„Nu ne mai facem bine”
Și eu am propria mea curiozitate, așa că încerc să aflu ce s-a schimbat aici, din perspectiva lor, este una dintre principalele teme de discuție.
p 10 jpg
România era țara mea bună, dar vitregă
Astăzi consider că România e țara în care mă pot întoarce cînd doresc, e „cartierul vecin”.
Palatul Culturii Iasi   Aerial jpg
Iași, mon amour contrarié
Iașiul îmi pare un cameleon. Apar întruna terase noi și e tonifiant. Vara asta am mîncat într-un gastrobar cu specific andaluz, cu o veselă aleasă cu gust, cu prețuri rezonabile și porții mărișoare.
640px Parliament 704254 jpg
Stai, cum adică avem o imagine bunicică la Bruxelles?!
Dar cum adică „nu creăm probleme” la Bruxelles, dacă în România sînt atîtea probleme? E simplu, grijile Bruxelles-ului sînt altele decît ale noastre.
p 12 WC jpg
Cum văd eu România? După 15 ani și de la 3.500 de kilometri distanță?
În cele cîteva limbi de circulație pe care le înțeleg, nu găsesc un sinonim în valoare absolută al cuvîntului „omenie”. Poate în el rezidă, totuși, logica speranței.
Bjc cv cs foto 089 jpg
Secretul stă la primărie
În România, m-am ocupat, vrînd-nevrînd, cu colecționarea de faze și impresii, să le spun ilustrate.
p 13 sus jpg
Cînd trăiești între aici și acolo
Am început, timid, să ies în afara granițelor, întrebîndu-mă deseori cum ar fi viața mea în altă parte, în momentul în care nimic nu mă mai reținea în România.
Page 428 Captured Romanians transported away (12239755986) jpg
Trei neîntoarceri
România are acum un chip ponosit, în tușe de gri și negru. Dar e OK pentru că e o Românie exterioară, din afara ta, e un context din care ai scăpat. High five.
Romania Parliament at night jpg
Sedarea românilor
n reacție, nu puțini români refuză calmarea și emigrează, seduși de melodia sirenelor potrivit cărora „în România, asta e!”, totul a „rămas la fel”.
Scriitorii, rudele mele maghiare jpeg
Tribunalul Poporului
Vedem asta în fiecare zi: nimic din ceea ce se postează nu rămîne necorectat, necontestat, nejudecat, nesancționat. Mai devreme sau mai tîrziu – ca să fac o parafrază – fiecare are parte de cincisprezece minute de judecată publică.
p 10 jpg
Critica publică în online: virtuți și vicii
Am observat, de asemenea, și cum platometre digitale au fost utilizate pentru a instiga la ură, dispreț și sexism, pentru a delegitima această mișcare și a decredibiliza victimele violenței de gen.
p 11 Ostrakon WC jpg
Ostracizarea online ca dilemă liberală
Cu toate acestea, nu trebuie să uităm de pericolul pe care apelul la ostracizarea online îl deschide, ținînd cont de stimulentele pe care viața în mediul online ni le oferă în conjuncție cu impactul pe care emoțiile morale îl au la adresa modului în care interacționăm cu ceilalți
640px The Two Gossips (Les Deux Commères) MET DP808826 jpg
Gura satului global
Gura satului global nu este diferită de gura satului tradițional decît prin instrumentele sale.
640px Cyber bullying 122156 960 720 jpg
Cel fără de păcat – o sursă idiopatică?
Realitatea socială poate fi remarcabilă datorită ansamblului de creiere umane adunate pentru a influența evoluția societății în bine, și aici avem nevoie de etică – în lipsa acesteia, realitatea se poate transforma în factori și actori sociali maligni.
John George Brown The Bully of the Neighborhood jpg
Și cu copiii ce facem? Intruziune, expunere, violență, anulare
Spațiul virtual a căpătat dimensiuni tot mai mari în viața copiilor, marea lor majoritate preferînd o interacțiune mediată de un dispozitiv uneia reale.
p 14 sus jpg
J’accuse! Indignarea morală și ostracizarea digitală
Nu e mare lucru să ne gîndim mai mult înainte de a (re)acționa, cum nu e nici prea mare efortul de a încerca să vedem lucrurile dintr-o perspectivă mai largă, dincolo de interesele noastre imediate.
p 21 jpg
Linșajul contemporan
Strămoșii noștri nu aveau lideri, judecători sau poliție, dar aveau mijloace pentru a răspunde celor care încălcau normele sociale de a respecta autonomia celorlalți sau de a contribui în mod echitabil la bunăstarea socială
Cea mai bună parte din noi jpeg
Ce rol mai au valorile?
Am aflat că valorile sînt cele care ne dau un sens, iar acest lucru ne face să fim perseverenți și să depășim obstacolele.
p 10 sus jpg
Dihotomia fapte/valori a fost greşit înţeleasă
Valorile sînt ingredientele indispensabile ale realităţii sociale.
Elevi jpg
StateLibQld 2 198959 Planting a tree for Arbor Day at Ban Ban Springs State School, 1920 jpg
Tot ceea ce vreau să fiu
„Prietenia înseamnă să împarți punga de chips-uri cu celălalt.”
p 12 sus jpg
Mesajul corect
Într-o clinică de toxicomani e barometrul cel mai fidel al suferinței unei societăți.
640px Islamic   Garden Scene   1987 360 4   Art Institute of Chicago jpg
Valori, virtuți, viață în islam
Societățile musulmane sînt puternic condiționate de tradiții.
Social Media and Technology jpg
Social media și tribalizarea valorică
Viața noastră socială nu arată întotdeauna precum fluxul nostru de pe rețelele sociale.

Adevarul.ro

vreme rece de toamna
Prognoză meteo pentru luna octombrie. Temperaturi și de 38 de grade Celsius
Octombrie este cea mai stabilă lună de toamnă, vremea menţinându-se însorită pe parcursul a mai multor zile, chiar dacă nopţile vor deveni tot mai reci şi în majoritatea zonelor ţării va apărea fenomenul de brumă, se arată în caracterizarea climatică a lunii în curs.
Proteste în Marea Britanie faţă de creşterea costului vieţii FOTO Profimedia
Mii de britanici au protestat faţă de creşterea costului vieţii
Mii de britanici au ieşit sâmbătă în stradă pentru a protesta împotriva creşterii costului vieţii, în timp ce guvernul se luptă cu politica fiscală după o săptămână de haos pe pieţele financiare.
Emi si Cuza Te cunosc de undeva Foto Antena 1 jpg
„Te cunosc de undeva!“: Emi și Cuza au câștigat a patra gală. „Cea mai bună transformare din acest sezon“ VIDEO
Noi transformări spectaculoase au avut loc pe scena show-ului de la Antena 1, dar Emi și Cuza au fost câștigătorii acestei ediții.

HIstoria.ro

image
Bălcescu, iacobinul român despre care nimeni nu mai vorbește
Prima jumătate a veacului al XIX-lea a reprezentat pentru Ţările Române un timp al recuperării. Al recuperării parţiale – ideologice şi naţionale, cel puţin – a decalajului ce le despărţea de Occidentul european. Europa însăşi este într-o profundă efervescenţă după Revoluţia de la 1789, după epopeea napoleoniană, Restauraţie, revoluţiile din Grecia (1821), din Belgia şi Polonia anului 1830, mişcarea carbonarilor din Italia, toată acea fierbere socială şi naţională, rod al procesului de industria
image
„Historia Special”: 100 de ani de la încoronarea regilor României Mari
„Historia Special”: 100 de ani de la Încoronarea de la Alba Iulia
image
Victor Babeș, cel mai elegant savant român
Victor Babeș a fost savant, profesor universitar, unul dintre cei mai renumiți oameni de știință, cunoscut și recunoscut în toată lumea. Când apărea profesorul Babeș la catedră, sau cu alte ocazii, acesta era îmbrăcat impecabil, foarte elegant, având o ținută exemplară.