⬆
compromisuri
Arta compromisului
E foarte posibil ca această pandemie să se termine printr-un nou compromis. Printr-o altfel de înțelegere a identităților personale și comunitare.
Între compromis mass-media și mișmaș-media
Ca în orice distopie care se respectă, o galerie de personaje apocaliptice au pus stăpînire pe comunicare.
Arta compromisului în timpul coronavirusului…
Pînă nu demult, expresia „politica este artă compromisului” era acceptată drept axiomă de către majoritatea politicienilor, chiar dacă nu era îmbrățișată cu același entuziasm în toate culturile și în toate limbile.
Nuanțe
Nu am făcut și nu îmi doresc să fac vreodată un compromis care să mă compromită profesional, într-un fel sau altul. Și sper tare mult ca distopia de astăzi să nu mă determine să o fac pe viitor.
Compromis și discernămînt
„Alegem răul cel mai mic.” Propoziția asta mi s-a părut dintotdeauna expresia a ceva nefiresc, a unei atitudini descurajate.
O radiografie emoțională a imigrării
La început, viața în străinătate e confuză și e o nostalgie, iar cine ești – o narațiune la trecut. Teama de compromis ține de un instinct de supraviețuire identitară.
De la compromis la compromitere
Compromisul cu diverse regimuri politice făcut de intelectuali proeminenţi în secolul XX a fost explicat şi justificat în principal prin sacrificarea pentru un bine public sau prin necesitatea de a combate un pericol iminent, mai grav decît ameninţarea reprezentată de entitatea în serviciul căreia s-au pus cei în cauză.
Suferință sau neant?
Nu este ușor cînd intri într-un carusel al compromisurilor, așa cum a fost drumul textului meu spre scenă. Căci a trebuit să țin mereu în echilibru atît tentația diabolică a „debutului” – pentru că îmi doream enorm ca acest text să fie jucat – cu rațiunea care mă avertiza să nu fac rabat la calitate.
Despre echilibrul compromisului
Compromisul înseamnă acceptarea celui diferit de noi ca fiind diferit și nu confuzia acceptării abuzului ca fiind compromisul ce trebuie făcut într-o relație.