Nuanțe

Eli BĂDICĂ
Publicat în Dilema Veche nr. 842 din 9 - 15 aprilie 2020
Nuanțe jpeg

Sînt pe lumea asta compromisuri și compromisuri. (Cum ar fi să îți începi un text cu un truism de tipul acesta și să îți pierzi într-o secundă cititorii?) Dacă aș fi întrebată direct dacă sînt o persoană care acceptă compromisuri, probabil că aș răspunde, fără nici o ezitare, ferm, apăsat: „Nu!”. Însă privirea antropologică mă temperează, îmi ia din avîntul inițial, căci adevărul este că totul are nuanțe, sîntem ființe sociale (și poate că abia acum resimțim asta deplin), trăim în niște contexte specifice, iar fiecare dintre noi face ce și cum poate mai bine (pentru sine, pentru drumul profesional, pentru cei din jur, pentru un viitor posibil). Așa că aș fi nevoită să mă întorc la răspunsul meu, să-l revizuiesc: „Da și nu. Depinde foarte tare despre ce fel de compromis discutăm”. Pentru că, reiterez, sînt compromisuri și compromisuri: unele mici, pe care le pot face fără nici o problemă sau, în cel mai rău caz, cu ușoare procese de conștiință ori migrene, altele mari, pe care nu sînt și n-am fost niciodată dispusă să le fac, cele care intră în conflict cu ceea ce sînt (sau îmi imaginez că sînt) ca om, cu valorile și principiile pe care le am, cele pe care nu le (mai) pot înțelege, cărora nu le pot găsi un sens și, firește, cele despre care cred că ar face rău.

Tot gîndindu-mă la tema Dosarului acestuia, mi-am dat seama că o parte copleșitoare din deciziile profesionale pe care le-am luat de-a lungul timpului au depins chiar de acest aspect al compromisului – cuvînt încărcat peiorativ, care întotdeauna mi-a provocat o senzație profundă de disconfort. De pildă, am renunțat să predau în preuniversitar atunci cînd mi s-a sugerat să dau mită pentru a-mi păstra postul. Cînd mi s-a propus să intru într-un partid politic, am zis „nu” tocmai pentru că mă așteptam să fiu nevoită să fac anumite compromisuri. Cînd mi s-a cerut, pe la începuturile mele ca jurnalistă (de investigație, pe vremea studenției), să scriu despre ceva pentru că era un alt soi de interes în spate, o mizerie care trebuia acoperită cumva sau de pe urma căreia avea să beneficieze cineva într-o anumită funcție, am refuzat categoric, ba chiar mi-am și dat demisia. De altfel, acesta a fost unul dintre motivele pentru care am ales, în cele din urmă, să rămîn jurnalistă în domeniul cultural, ca freelancer – mi-am asumat instabilitatea financiară pentru a avea libertate deplină nu numai de mișcare, ci și în a-mi alege subiectele despre care voiam să scriu, interviurile pe care chiar îmi doream să le fac și tot așa (deși, firește, sînt convinsă că existau – și există încă! – și redacții OK, unde aș fi putut învăța multe lucruri). Ca editoare, n-aș putea să public ceva în colecția de literatură română contemporană pe care o coordonez la Nemira din motive extraliterare, oricare ar fi acelea. Și nici nu aș fi dispusă să mă depărtez de direcția editorială și de tot ce presupune această comunitate de (n’)autori pe care am început să o construim de acum doi ani (de la turnee la formatul evenimentelor). Ori să mă comport diferit cu oamenii, în funcție de numele pe care îl poartă și de vizibilitatea pe care o au în spațiul acesta. Altfel spus, am acceptat mereu colaborări sau funcții care nu presupuneau vreun fel de compromis dintr-acesta „vital”.

Pe de altă parte, ca jurnalistă de investigație, am fost de acord, de exemplu, să-mi semnez un articol cu un pseudonim – pentru că am considerat atunci că i-aș expune inutil pe cei apropiați. Pe partea culturală, am scris multe materiale care nu erau chiar în sfera mea de interes, dar nici nu consideram că mă compromiteam scriindu-le (ba dimpotrivă, uneori) – argumentele pentru a o face erau fie că îmi ajutam colegii preluînd un subiect de care nu se puteau ocupa ei, fie că aduceau trafic pe platformă/-e, iar eu îmi exersam scriitura și mai și învățam cîteva lucruri în timp ce mă documentam pentru articolele respective. În legătură cu zona editorială, am fost tot timpul pregătită să discut redactarea cu autorii, pentru că n-am considerat nici o clipă că dețin vreun adevăr absolut, am încercat să ne întîlnim la mijloc, dacă era cazul, să vedem împreună de ce nu funcționează ceva anume etc., ori să trecem prin fiecare aspect al colaborării noastre și să mă adaptez nevoilor și perspectivelor fiecăruia dintre ei. Sau am primit manuscrise recomandate de diferite personalități ale lumii culturale, dar le-am parcurs totdeauna fără să iau în calcul prin ce mijloace au ajuns la mine – toate au un singur folder, fără notații suplimentare. Cumva, pe toate acestea și altele asemenea le văd fie ca pe niște lucruri firești, de bun-simț, fie ca pe mici concesii, dintr-acelea necesare pentru desfășurarea activităților respective.

Una peste alta, ideea este că – recurg la o platitudine, din păcate, pe care sper să o iertați – nu am făcut și nu îmi doresc să fac vreodată un compromis care să mă compromită profesional, într-un fel sau altul. Și sper tare mult ca distopia de astăzi să nu mă determine să o fac pe viitor.

Eli Bădică este editor și jurnalist cultural.

Mîntuirea biogeografică jpeg
Dulciuri, seriale, rugăciuni
În același timp, „discursul consolator” are, pentru omul zilelor noastre, o problemă de plauzibilitate.
p 10 jpg
Vechea artă a consolării
În timpurile moderne, la finalul secolului al XVIII-lea, treptata secularizare a dus la dispariția literaturii consolatorii, dar nevoia de consolare nu a pierit.
index jpeg 2 webp
Cea mai frumoasă consolare din lume
Și atunci, ce îi rămîne jurnalistului ca alinare? Ce îl ține pe el în mișcare? În existența sa profesională?
Saint Ambrose MET DT3022 jpg
Pretenția alinării universale
Există, desigur, unii creștini care, în fața pierderilor suferite, „dansează“ datorită bucuriei învierii.
index jpeg webp
Cînd consolarea are șanse să devină reală
Pentru a ne redobîndi viața, El nu s-a sfiit să urce pe cruce și să-l trimită la noi pe Mîngîietorul, Duhul (Spiritul) Adevărului.
Consolation of Ariadne MET ap18 42 jpg
Cu c de la căldură și nu doar pentru elefanți și delfini
S-ar putea spune că acceptarea suferinței și înțelegerea faptului că orice trăiește moare aduc consolare în cele mai multe situații.
p 13 jpg
Rețelele consolării. Scurtă incursiune în modul de existență în-durere
Acțiunea de a consola nu înseamnă doar a oferi sprijin emoțional, ci și a conlucra în a crea sau re-crea noi legături.
640px Sorrento buidings jpg
Il Grande Premio di Consolamento…
„Gogu a plecat în lume și a luat cu el și salariile voastre pe cinci luni. Doar știți prin ce a trecut, trebuia să se consoleze și el cu ceva”.
Immanuel Kant  Aquatint silhouette  Wellcome V0003180 jpg
Cît de mult ne pot consola filosofii?
Lecția pe care o putem extrage din schimbul de scrisori între Kant și Maria von Herbert este că filosofii ne pot consola în măsura în care nu vor forța aplicarea în practică a adevărurilor existențiale pe care le descoperă.
5832910afis jpg
În plină stradă
Arta publică din România este prea puțin susținută, reglementată sau mediată, fapt ce relevă porozitatea comprehensiunii și receptării conceptului, zdruncinînd atît semnificația, cît și scopurile artei înseși.
Scriitorii, rudele mele maghiare jpeg
Arta ca exagerare
„În artă, cînd nu știm ce vedem, reacționăm prin exagerare”.
p 10 Guerrilla Girls WC jpg
Eco-activismul și arta
Astfel, activiștii speră că dacă ne pasă de artă suficient de mult încît să vrem să protejăm arta, vom găsi modalități pentru a ne salva planeta.
p 11 WC jpg
Palimpseste temporare
La urma urmei, armele artiștilor și ale activiștilor sînt aceleași, iar salvarea se află în mîinile și în conștiința noastră.
Racism is not patriotism sign in Edison, NJ jpg
Rasismul ca reacție a publicului cinefil
Cert este că, în ultimii ani, mainstream-ul hollywoodian traversează o încercare de emancipare, prin care vrea să se dezică de vechile obiceiuri.
index jpeg 2 webp
Curaj
Cum facem asta? Semnăm petiţiile împotriva persecuţiilor, participăm la proteste. Ne exprimăm. Orice fărîmă contează.
p 13 Ashraf Fayadh YouTube jpg
Cuvintele, mai puternice decît dictatorii
Fiindcă adevărul cuvintelor noastre vorbește despre libertate, pe cînd adevărul cuvintelor dictatorilor vorbește despre frică.
p 14 J K  Rowling jpg
Voldemort pe Twitter?
J.K. Rowling nu este „too big to fail”, dar este „too big to cancel”.
E cool să postești jpeg
Lucrurile bune, trecute cu vederea
Potrivit lui Leibniz, răul există în lume, însă doar relativizîndu-l îl putem transforma într-un instrument prin care putem conștientiza și construi binele, care este, de altfel, singura cale pentru progres.
index jpeg webp
Cum și de ce să găsești partea plină a știrii
ar dacă mai devreme vorbeam despre libertatea jurnaliștilor sau a editorilor de a alege ce știri dau mai departe, nu trebuie să uităm că și publicul are libertatea să aleagă. Important e să aibă de unde alege.
Cloud system moving into Chatham Sound png
Depinde doar de noi
Altă veste bună din 2022 vine tot din emisfera sudică. În unele zone din Marea Barieră de Corali din Oceanul Pacific, cercetătorii au observat o însănătoșire și o extindere a recifurilor de aici.
p 11 WC jpg
Liberul-arbitru și paradoxul „poluării bune”
Dar chiar și dacă nu vrem să facem nimic, partea plină a paharului este că noi avem șanse bune să murim de moarte bună, în aproape aceleași condiții climatice în care am trăit.
p 12 Tarkovski, Nostalgia jpg
Pandemie cu final ca-n filme
Am strîns puncte din tot felul de grozăvii ale pandemiei, așteptînd vaccinul, așteptînd remediul, așteptînd vestea eliberatoare. Și, în cele din urmă, am cîștigat, tancul american a apărut.
p 13 M  Chivu jpg
Copilul călare pe porc sau falsul conflict dintre tradiție și modernitate
Generația mea poate a făcut mai multe sau mai puține. Am făcut ce am putut. Însă viitorul este deja aici. Iar cei care pot prelua ștafeta sînt și ei aici.
06F2AB41 2CE7 4E53 9857 4D9205D89939 1 201 a jpeg
2022, cu bune
Gura mea de aer: cu acel zîmbet curat, te privește fix în ochi și, pe un ton apăsat, îți spune: „Tati, te iubesc!”.

Adevarul.ro

image
Cea mai coruptă țară din UE. România, în top 3
Raportul Transparency International reflectă modul în care este percepută corupția din sectorul public din 180 de state și este făcut prin acordarea de puncte.
image
Un ieşean, obligat să plătească facturile unei case în care nu mai locuieşte de 8 ani
Un bărbat din Iaşi s-a trezit cu o surpriză neplăcută, când a aflat că trebuie să plătească facturile noilor proprietari ai casei în care nu mai locuieşte de opt anI. Acest lucru s-a întâmplat pentru că noii locatari nu au transferaT contractul pe numele lor.
image
Vietnamez filmat la Cluj cum jupoaie un șobolan. „Capturează ilegal și mănâncă tot ce mișcă” VIDEO
Un vietnamez a fost filmat în incinta unei fabrici din Cluj-Napoca pe când jupoaie șobolani. Clujeanul care a făcut publică filmarea susține că acesta face parte dintr-un grup de vietnamezi care vânează și mănâncă tot ce prinde: șobolani, păsări, iepuri.

HIstoria.ro

image
Reglementarea prostituției în București, la sfârșitul secolului al XIX-lea
Către finalul secolului al XIX-lea, toate tentativele întreprinse pentru a diminua efectele prostituției prin regulamente, asistență medicală și prin opere de binefacere nu dădeau rezultatele așteptate, mai ales în ceea ce privește răspândirea bolilor venerice.
image
Caragiale: un client râvnit, dar un cârciumar prost VIDEO
Caragiale: un client râvnit, un cârciumar prost
image
Anul 1942, un moment greu pentru Aeronautica Regală Română
Anul 1942 a însemnat pentru Aeronautica Regală Română, ca de altfel pentru toate forțele Armatei române aflate în zona de operațiuni, un moment deosebit de dificil.