De la compromis la compromitere

Publicat în Dilema Veche nr. 842 din 9 - 15 aprilie 2020
De la compromis la compromitere jpeg

În spaţiul autohton, compromisul cu diverse regimuri politice făcut de intelectuali proeminenţi în secolul XX a fost explicat şi justificat în principal prin sacrificarea pentru un bine public sau prin necesitatea de a combate un pericol iminent, mai grav decît ameninţarea reprezentată de entitatea în serviciul căreia s-au pus cei în cauză. De fapt, compromisul multor personalităţi emblematice din lumea culturală cu dictatura, cu regimurile ce suprimă libertatea, nu începe la 1945 sau la 1948. Un istoric precum Constantin Daicoviciu a reuşit „performanţa“ de a întreţine relaţii privilegiate cu aproape toate mişcările şi regimurile prototalitare şi dictatoriale în perioada dintre anii 1930 şi 1970.

Mihai Ralea, moralistul fără morală

Ne vom opri în cele ce urmează îndeosebi asupra lui Mihai Ralea – estetician, psiholog, sociolog, eseist, profesor universitar, dar şi politician –, mai ales pentru că în cazul său se vădeşte divorţul cel mai flagrant între ceea ce a susţinut cu argumente solide în mod public ca fiind moral şi dezirabil şi ceea ce a făcut ca atare, odată ajuns în poziţii de putere (ministru al Muncii sub dictatura regală, ministru al Artelor sub guvernul procomunist Petru Groza etc.). Ralea a şi fost numit „moralistul fără morală“, iar compromisul său – manifestat prin adeziunea la regimuri antidemocratice – se poate documenta şi prin recursul la numeroase scrieri moralizatoare publicate înainte de 1938.

Este adevărat că, încă din 1922, Ralea profeţise „agonia“ spiritului logic de tip vest-european; se putea înţelege că şi logica politică democratică, liberală era în discuţie, mai ales că discipolul lui Ibrăileanu credea că el şi contemporanii săi sînt şi martori la declinul individualismului. Rafinatul eseist critica aspru nevoia de logică şi de coerenţă (culturală, ideologică) a Occidentului: „Un om inteligent în sensul occidental neagă cea mai uşoară contradicţie: prin aceasta omoară complexitatea“. Pentru Ralea, omul occidental „nu cunoaşte [nici] cea mai slabă impreciziune: prin aceasta distruge nuanţele“; în plus, vest-europeanul „ignoră cea mai mică şovăială: prin aceasta omoară evoluţia“ (Gîndirea, nr. 19, 1 februarie 1922).

Apărarea principiilor democraţiei liberale

Unii istorici ar putea considera afirmaţiile lui Ralea din 1922 drept indicatori relevanţi pentru traiectoria sa politică şi morală, cu precădere după momentul februarie-martie 1938. În acest punct al instituirii dictaturii regale se găseşte păcatul originar, şi nu doar pentru M. Ralea, ci şi pentru foarte mulţi reputaţi savanţi umanişti, scriitori, profesori universitari (unii dintre ei regăsindu-se după 1945 şi ca „tovarăşi de drum“ ai regimului comunist). Însă în cazul esteticianului subtil de la Viaţa Românească lucrurile sînt mult mai complicate, deoarece – dincolo de critica punctuală făcută omului occidental în Gîndirea (revistă de care se va despărţi foarte repede) – Ralea a fost aproape pe tot parcursul perioadei interbelice un admirabil apărător al sistemului politic democratic, al pluralismului, al libertăţii de exprimare şi, nu în ultimul rînd, al minorităţilor de orice fel (etno-naţionale, religioase, confesionale etc.).

M. Ralea – din 1927 membru important al Partidului Naţional Ţărănesc, deputat PNŢ, director al oficiosului Dreptatea – a crezut cu fervoare în pluripartidism şi a afirmat mereu valorile democraţiei liberale (cel puţin pînă în ianuarie 1938). În plus, a fost un critic consecvent şi virulent al extremei drepte (fascistă, nazistă, legionară, cuzistă), un om politic care s-a delimitat inclusiv de extrema stîngă comunistă (deşi putem observa în scrierile lui şi o anumită naivitate – în sensul că nici URSS, nici comunismul nu i s-au părut lui Ralea pericole iminente).

Compromisul şi trădarea de sine

A rămîne fidel ideilor sale democratice şi sistemului pluripartidist şi a nu se alătura intenţiilor dictatoriale ale regelui Carol al II-lea în februarie-martie 1938 ar fi fost o dovadă de moralitate şi coerenţă cu sine pentru Ralea; numai că fostul fruntaş naţional-ţărănist şi-a explicat compromisul faţă de contemporani sugerînd că la acel moment istoric era nevoie ca pericolul legionar să fie anihilat şi ca societatea românească să meargă spre salvare naţională şi progres în orice condiţii, chiar cu preţul suprimării partidelor politice, a presei independente şi a libertăţii de exprimare – măsuri adoptate de regele dictator prin intermediul guvernului condus de patriarhul Miron Cristea, cabinet în care omul forte era un alt fost membru important al PNŢ, ministrul de Interne Armand Călinescu. Numai că regimul carlist – în cadrul căruia Ralea a fost un reprezentant de vază, inclusiv ca fruntaş al Frontului Renaşterii Naţionale (FRN, partidul unic al dictaturii regale) – a ajuns să combată ameninţarea extremei drepte atît printr-o alunecare spre dreapta radicală, spre ultranaţionalism şi imitarea regimului fascist italian (v. organizaţii precum „Straja Ţării“, „Muncă şi Voe Bună“ etc.), cît şi prin continuarea aplicării unei legislaţii cu iz xenofob asumată anterior (între decembrie 1937 şi februarie 1938) de către guvernarea antisemită Goga-Cuza.

Ca ministru al Muncii şi oficial al FRN, Mihai Ralea însuşi – altădată un adversar statornic al dictaturii hitleriste şi al apropierii de nazişti – a ajuns să aibă întrevederi cu înalţi oficiali germani vizînd (re)concilierea cu statul care urmărea sistematic distrugerea sistemului politic versaillez. Practic, în intervalul în care a fost ministru al Muncii (între 30 martie 1938 şi 3 iulie 1940), Mihai Ralea a abdicat aproape de la toate principiile sale morale şi de la idei generoase formulate anterior: de la accentuarea democratizării regimului politic, descentralizare, pacifism, libertate etc. pînă la protejarea drepturilor minorităţilor naţionale, îndeosebi ale comunităţii evreieşti. În fine, putem releva şi un alt aspect vădind inconsecvenţa, ceva mai tolerat în spaţiul românesc: Ralea a acceptat să lucreze din martie 1938 alături de personaje pe care le criticase sistematic înainte, precum Gheorghe Tătărescu, IPS Miron Cristea, Armand Călinescu, Victor Iamandi, Istrate Micescu, cu toţii deveniţi colegi de guvernare şi aflaţi în serviciul FRN, partidul unic, totalitar. Ba chiar, spre finele regimului carlist, Ralea a ajuns să fie, indirect, partener la guvernare cu reprezentanţi ai Mişcării Legionare, cooptaţi de regele Carol al II-lea din motive „tactice“.

Compromisul primejdios

Orice justificare morală legată de susţinerea dictaturii carliste dispăruse. Intrat într-un guvern care a suprimat sistemul democratic interbelic (cu toate păcatele lui), cu motivaţia că încerca să salveze patria de pericolul extremist (legionar) şi să contribuie la apărarea integrităţii sale teritoriale în faţa ameninţărilor expansioniste ale Germaniei şi URSS, Ralea s-a regăsit într-o guvernare alături de legionari care, în plus, accepta cedarea fără luptă a Basarabiei către sovietici.

Dacă ar fi fost numai acest episod de colaborare cu un regim dictatorial şi de trădare a principiilor şi a colegilor din PNŢ (unii dintre ei hărţuiţi şi persecutaţi de autorităţile carliste), poate că Ralea nu ar fi devenit un caz emblematic al compromisului politic care ajunge să însemne compromitere iremediabilă. Numai că Ralea – după paranteza reprezentată de dictatura antonesciană – a continuat să acţioneze în răspăr cu standardele morale rezonabile pe care chiar el le enunţase, asociindu-se din 1944 cu extrema stîngă comunistă. Ca ministru al Artelor, în anii 1945-1946, a preconizat inclusiv schimbarea tipului de societate şi asumarea unei culturi socialiste, cu integrarea actorilor sociali prin conformism. Astfel, versatilul intelectual şi om politic a ajuns să întruchipeze compromisul periculos, toxic. Ralea pare că se potriveşte exemplului dat de Alin Fumurescu: compromisul devine primejdios atunci cînd se transformă în principiu şi cînd îşi depăşeşte sfera de acţiune, care e eminamente politică (Compromisul. O istorie politică şi filosofică, Humanitas, 2019, p. 19). Şi totuşi, e probabil că Ralea a avut anumite remuşcări sau cel puţin a încercat să salveze – moral – ce se mai putea salva, măcar la nivel de aparenţe. Ca ministru al României în SUA, el i-a declarat în ianuarie 1947 secretarului de stat al SUA, James Byrnes: „Nu ne lăsaţi dincolo de Cortina de Fier!“. S-a întors însă în România deja comunizată în 1948 şi a continuat pe linia exersată imediat după 23 august 1944.

Cristian Vasile este cercetător ştiinţific la Institutul de Istorie „N. Iorga“ şi coeditor al revistei online Lapunkt.ro. Ultima carte publicată: Viaţa intelectuală şi artistică în primul deceniu al regimului Ceauşescu, 1965-1974 (Humanitas, 2014). Recent a coordonat volumul intitulat „Ne trebuie oameni!“ Elite intelectuale şi transformări istorice în România modernă şi contemporană (Cetatea de Scaun, 2017). Are în pregătire o carte despre Cercetarea ştiinţifică umanistă între 1948 şi 1965.

Mîntuirea biogeografică jpeg
Dulciuri, seriale, rugăciuni
În același timp, „discursul consolator” are, pentru omul zilelor noastre, o problemă de plauzibilitate.
p 10 jpg
Vechea artă a consolării
În timpurile moderne, la finalul secolului al XVIII-lea, treptata secularizare a dus la dispariția literaturii consolatorii, dar nevoia de consolare nu a pierit.
index jpeg 2 webp
Cea mai frumoasă consolare din lume
Și atunci, ce îi rămîne jurnalistului ca alinare? Ce îl ține pe el în mișcare? În existența sa profesională?
Saint Ambrose MET DT3022 jpg
Pretenția alinării universale
Există, desigur, unii creștini care, în fața pierderilor suferite, „dansează“ datorită bucuriei învierii.
index jpeg webp
Cînd consolarea are șanse să devină reală
Pentru a ne redobîndi viața, El nu s-a sfiit să urce pe cruce și să-l trimită la noi pe Mîngîietorul, Duhul (Spiritul) Adevărului.
Consolation of Ariadne MET ap18 42 jpg
Cu c de la căldură și nu doar pentru elefanți și delfini
S-ar putea spune că acceptarea suferinței și înțelegerea faptului că orice trăiește moare aduc consolare în cele mai multe situații.
p 13 jpg
Rețelele consolării. Scurtă incursiune în modul de existență în-durere
Acțiunea de a consola nu înseamnă doar a oferi sprijin emoțional, ci și a conlucra în a crea sau re-crea noi legături.
640px Sorrento buidings jpg
Il Grande Premio di Consolamento…
„Gogu a plecat în lume și a luat cu el și salariile voastre pe cinci luni. Doar știți prin ce a trecut, trebuia să se consoleze și el cu ceva”.
Immanuel Kant  Aquatint silhouette  Wellcome V0003180 jpg
Cît de mult ne pot consola filosofii?
Lecția pe care o putem extrage din schimbul de scrisori între Kant și Maria von Herbert este că filosofii ne pot consola în măsura în care nu vor forța aplicarea în practică a adevărurilor existențiale pe care le descoperă.
5832910afis jpg
În plină stradă
Arta publică din România este prea puțin susținută, reglementată sau mediată, fapt ce relevă porozitatea comprehensiunii și receptării conceptului, zdruncinînd atît semnificația, cît și scopurile artei înseși.
Scriitorii, rudele mele maghiare jpeg
Arta ca exagerare
„În artă, cînd nu știm ce vedem, reacționăm prin exagerare”.
p 10 Guerrilla Girls WC jpg
Eco-activismul și arta
Astfel, activiștii speră că dacă ne pasă de artă suficient de mult încît să vrem să protejăm arta, vom găsi modalități pentru a ne salva planeta.
p 11 WC jpg
Palimpseste temporare
La urma urmei, armele artiștilor și ale activiștilor sînt aceleași, iar salvarea se află în mîinile și în conștiința noastră.
Racism is not patriotism sign in Edison, NJ jpg
Rasismul ca reacție a publicului cinefil
Cert este că, în ultimii ani, mainstream-ul hollywoodian traversează o încercare de emancipare, prin care vrea să se dezică de vechile obiceiuri.
index jpeg 2 webp
Curaj
Cum facem asta? Semnăm petiţiile împotriva persecuţiilor, participăm la proteste. Ne exprimăm. Orice fărîmă contează.
p 13 Ashraf Fayadh YouTube jpg
Cuvintele, mai puternice decît dictatorii
Fiindcă adevărul cuvintelor noastre vorbește despre libertate, pe cînd adevărul cuvintelor dictatorilor vorbește despre frică.
p 14 J K  Rowling jpg
Voldemort pe Twitter?
J.K. Rowling nu este „too big to fail”, dar este „too big to cancel”.
E cool să postești jpeg
Lucrurile bune, trecute cu vederea
Potrivit lui Leibniz, răul există în lume, însă doar relativizîndu-l îl putem transforma într-un instrument prin care putem conștientiza și construi binele, care este, de altfel, singura cale pentru progres.
index jpeg webp
Cum și de ce să găsești partea plină a știrii
ar dacă mai devreme vorbeam despre libertatea jurnaliștilor sau a editorilor de a alege ce știri dau mai departe, nu trebuie să uităm că și publicul are libertatea să aleagă. Important e să aibă de unde alege.
Cloud system moving into Chatham Sound png
Depinde doar de noi
Altă veste bună din 2022 vine tot din emisfera sudică. În unele zone din Marea Barieră de Corali din Oceanul Pacific, cercetătorii au observat o însănătoșire și o extindere a recifurilor de aici.
p 11 WC jpg
Liberul-arbitru și paradoxul „poluării bune”
Dar chiar și dacă nu vrem să facem nimic, partea plină a paharului este că noi avem șanse bune să murim de moarte bună, în aproape aceleași condiții climatice în care am trăit.
p 12 Tarkovski, Nostalgia jpg
Pandemie cu final ca-n filme
Am strîns puncte din tot felul de grozăvii ale pandemiei, așteptînd vaccinul, așteptînd remediul, așteptînd vestea eliberatoare. Și, în cele din urmă, am cîștigat, tancul american a apărut.
p 13 M  Chivu jpg
Copilul călare pe porc sau falsul conflict dintre tradiție și modernitate
Generația mea poate a făcut mai multe sau mai puține. Am făcut ce am putut. Însă viitorul este deja aici. Iar cei care pot prelua ștafeta sînt și ei aici.
06F2AB41 2CE7 4E53 9857 4D9205D89939 1 201 a jpeg
2022, cu bune
Gura mea de aer: cu acel zîmbet curat, te privește fix în ochi și, pe un ton apăsat, îți spune: „Tati, te iubesc!”.

Adevarul.ro

image
Ce îi distrează la culme pe americani în România. „Nu eram pregătit pentru asta, dar n-a fost așa rea pe cât aș fi crezut” VIDEO
Americanii de la Lifey au realizat pe Youtube un top cu 22 de lucruri pe care ei le consideră amuzante și despre care spun că sunt specifice României. Este vorba, spun ei, despre „șocuri culturale românești”, povești haioase sau tradiții fascinante
image
Băiatul unei românce a fost aruncat de colegi sub tren, în Italia. Imagini cu puternic impact emoțional VIDEO
Un băiat în vârstă de 15 ani, fiul unei românce, a fost atacat de câțiva colegi în Italia. Tânărul a fost victima unei tentative de omor la care a supraviețuit în mod miraculos după ce a fost aruncat sub un tren.
image
Cum și-a pierdut Florina Cercel marea iubire. Artista și bărbatul care a cucerit-o au murit de aceeași boală, la jumătate de veac distanță VIDEO
Artista Florina Cercel a povestit într-un interviu drama trăită la vârsta de 29 de ani, când a pierdut o sarcină iar, la scurt timp, iubirea vieții ei s-a îmbolnăvit și a murit.

HIstoria.ro

image
Moștenirea fabuloasă a lui Heinrich Schliemann, descoperitorul Troiei
Când, în 1891, i s-a citit testamentul, s-a dovedit că Heinrich Schliemann lăsase în urmă o moștenire (apropo de lichidități, judecând după valoarea de azi) de aproximativ 100 de milioane de euro.
image
„Orașul de aur”, de sub nisipurile Egiptului
Pe lista descoperirilor recente și considerate fascinante se înscrie și dezvăluirea unui oraș de aur, din Luxor, Egipt.
image
Ce mai mare soprană a nostră, Hariclea Darclée, cea care a salvat opera La Tosca / VIDEO
E duminică, 14 ianuarie 1900, iar pe scena Teatrului Constanzi din Roma are loc o premieră memorabilă:„Tosca”, opera în trei acte a lui Giacomo Puccini. E prima reprezentaţie a poveştii dramatice care va cuceri lumea, iar soprana româncă Hariclea Darclée o interpretează pe Floria Tosca.