Chiultura civică la români. Cîteva repere istorice

Publicat în Dilema Veche nr. 921 din 2 – 8 decembrie 2021
Chiultura civică la români  Cîteva repere istorice jpeg

O istorie a chiulului la români, dacă ar fi să fie scrisă vreodată, ar trebui cu necesitate să înceapă de la daci (așa cum încep mai toate narațiunile mitico-istorice la locuitorii spațiului carpato-danubiano-pontic). Și nu de la orice dac(i), ci de la unul anume: Zalmoxis/Zamolxis. Că a fost un zeu, un filosof, un sfetnic regal, un rege sau toate la un loc, Zalmoxis/Zamolxis s-a impus în imaginarul național (românesc) drept figura divină principală (la drept vorbind, în afară de preoții Deceneu și Gebeleizis – acesta din urmă fiind considerat chiar zeu de unele surse – nu prea mai există personaje documentate care să umple un panteon dac).

Știm deja că Herodot spune, în Istorii, că Z „a pus să i se clădească o sală de primire unde-i găzduia şi-i ospăta pe cetăţenii de frunte; în timpul ospeţelor, îi învăţa că nici el, nici oaspeţii lui şi nici urmaşii acestora în veac nu vor muri, ci se vor muta numai într-un loc unde, trăind de-a pururi, vor avea parte de toate bunătăţile. În tot timpul cît îşi ospăta oaspeţii şi le cuvînta astfel, pusese să i se facă o locuinţă sub pămînt. Cînd locuinţa îi fu gata, se făcu nevăzut din mijlocul tracilor, coborînd în adîncul încăperilor subpămîntene, unde stătu ascuns vreme de trei ani. Tracii fură cuprinşi de părere de rău după el şi-l jeliră ca pe un mort. În al patrulea an se ivi însă iarăşi în faţa tracilor şi aşa îi făcu Zamolxis să creadă toate spusele lui”.

După Strabon (Geografia), Z „l-a înduplecat pe rege să împărtăşească domnia cu el, întrucît este în stare să le vestească vrerile zeilor. La început, el a fost ales mare preot al celui mai venerat zeu de-al lor, iar după un timp, a fost socotit el însuşi zeu [...], iar după aceea a primit şi numele de zeu, petrecîndu-şi viaţa într-o peşteră, pe care a ocupat-o el, şi unde ceilalţi nu puteau intra. Se întîlnea rar cu cei din afară, cu excepţia regelui şi a slujitorilor acestuia. Regele lucra în înţelegere cu el, fiindcă vedea că oamenii ajunseseră [datorită lui] mult mai ascultători decît înainte. Căci supuşii lui credeau că [regele] dă poruncile sfătuit de zei. Obiceiul acesta a continuat pînă în zilele noastre pentru că mereu se găsea cineva gata să-l sfătuiască pe rege şi acelui om geţii îi spuneau zeu”.

Sigur că se poate specula cu argumente din cele mai simandicoase că Zalmoxis/Zamolxis ar fi putut fi un deus absconditus/otiosus (deși, din ce ne spun Herodot și Strabon, Z al nostru era foarte implicat în viața credincioșilor – atît în varianta lipsei subterane de trei ani, cît și în cea a lipsei viagere – și își aranja afacerile ca un adevărat strateg politic, spre deosebire de Dumnezeul absent care a lăsat lumea de capul ei).

La fel de bine, însă, se poate ca Zalmoxis/Zamolxis să fi fost primul chiulangiu din istoria politică a teritoriului în care azi se află statul român. Practic, spre deosebire chiar și de liderii vremii, care nu se sinchiseau nici cît negru sub unghie de nevoile de reprezentare ale democrației (fie și în varianta democrației ateniene a perioadei), Z găsise o metodă prin care să guverneze fără nici un fel de neajunsuri din cele pe care i le-ar fi adus o funcție publică. Un chiul strategic, deci, care nu doar că îl scutea de eforturi, dar îi creștea și puterea simbolică.

Dar nu a fost să dureze și scena istoriei a trebuit eliberată pentru un chiul ceva mai organizat și mult mai de anvergură. Acesta a avut loc cîteva sute de ani mai tîrziu și a rămas cunoscut în istorie drept retragerea aureliană. S-a petrecut în 271-272 d.Chr. Ocazie cu care a dispărut și Dacia felix, acea colonie romană bogată (în special în aur, după cele mai multe teorii istorice) care deținea toată infrastructura imperială, după modelul consacrat al Romei.

Al doilea chiul major înregistrat de cronologia daco-romană a provocat în mod direct al treilea chiul al istoriei națiunii care urma să se numească română. Iar acest din urmă chiul a fost suficient de important încît să conteze și azi în unele momente și, mai ales, regiuni. Potrivit „teoriei lui Roesler”, vreme de aproape o mie de ani (pînă în secolul al XIII-lea), a chiulit mai toată populația din actualul spațiu românesc, care ar fi fost evacuată, odată cu retragerea aureliană, la sud de Dunăre, unde romanii și-au mai păstrat o vreme controlul. Scandalul istoricilor a primit numele de „chestiunea continuității” și, în esență, a dezbătut dacă populația daco-romană de la nord de Dunăre, din Oltenia și Transilvania de azi, a părăsit masiv acest teritoriu (astfel încît, la apariția năvălitorilor maghiari în secolele al IX-lea și al X-lea, aceștia să nu mai fi găsit nici picior de urmași ai lui Decebal și Traian) sau nu.

Mînată de mișcări naționaliste de secol al XIX-lea, teoria a fost intens circulată și promovată și a împărțit branșa istoricilor în două tabere cu vederi ireconciliabile. Totuși, ce admit ambele grupări este că, într-adevăr, vreme de aproape un mileniu, pînă în secolul al XIII-lea, a existat o „tăcere a documentelor (argumentul a silentio)” în legătură cu prezența latinofonilor la nord de Dunăre. (Undeva, într-o argumentație în zece puncte, răposatul Neagu Djuvara contrazice „teoria lui Roesler” și insistă că „chestiunea nu mai prezintă azi nici o importanță politic. (...) Dreptul internațional contemporan nu mai ține seama de pretinse drepturi istorice. Nu se mai ține seama decît de situația demografică actuală”.)

După secolul al XIV-lea, istoria românilor (fie ei moldoveni, vlahi sau transilvăneni) a căpătat ceva mai mult fond documentar. Ocazie cu care noi metode de chiul în masă sau individual au fost dezvăluite. Cel mai adesea, chiulul în masă a fost declanșat de cîte o invazie militară (cel mai adesea, otomană) și a rămas în istorie cu cîteva descrieri plastice precum „pîrjolirea grînelor” și „otrăvirea fîntînilor”, operațiuni dublate de retragerea unor populații consistente spre zări mai puțin periculoase.

Cazurile individuale de chiul din epocă se referă în special la diverse oase domnești și boierești care au ales bejenia în momente mai puțin favorabile politic. Cazul lui Dimitrie Cantemir este doar unul dintre cele mai celebre și mai luminoase prin dimensiunea intelectuală a personajului, dar exilul (ales sau forțat) era o regulă a vremii. În 1711, cînd voievodul moldovean a fost nevoit să se refugieze în Rusia lui Petru cel Mare după o înfrîngere în fața turcilor la numai un an de la preluarea domniei, în Moldova și Țara Românească a fost instituită dregătoria fanariotă. Practic, timp de 110 ani, pînă în 1821, liderii locali au chiulit din cronologia puterii, pînă la revoluția lui Tudor Vladimirescu.

La aproape 200 de ani de atunci, căderea Cortinei de Fier, globalizarea de toate felurile și avansul tehnologic le-au răpit românilor bucuria simplă a chiulului. Într-o lume globalizată în care nu mai există blocuri politico-geografice la fel de solide ca pînă acum 30 de ani, o putere mondială îți poate fi aliată peste mări și țări chiar dacă te afli în coasta unei alte puteri mondiale, ostile primeia. Așa a ajuns România membră NATO și UE, în ciuda numeroaselor tentative de a chiuli de la orele de pregătire a adeziunilor la cele două alianțe. Iar geografia, care altădată ne scotea din istorie cu sutele de ani, ne face acum să fim prezenți în prima bancă, ba uneori să mai dăm și răspunsurile corecte, după ce ni s-a suflat pe WhatsApp. Așa că acum nu mai chiulim ca pe vremuri, doar ne prefacem că nu ne funcționează camera ori microfonul la ora de istorie contemporană online.

Cătălin Prisacariu este jurnalist, redactor-șef adjunct la Newsweek România.

„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
„Nu ne mai facem bine”
Și eu am propria mea curiozitate, așa că încerc să aflu ce s-a schimbat aici, din perspectiva lor, este una dintre principalele teme de discuție.
p 10 jpg
România era țara mea bună, dar vitregă
Astăzi consider că România e țara în care mă pot întoarce cînd doresc, e „cartierul vecin”.
Palatul Culturii Iasi   Aerial jpg
Iași, mon amour contrarié
Iașiul îmi pare un cameleon. Apar întruna terase noi și e tonifiant. Vara asta am mîncat într-un gastrobar cu specific andaluz, cu o veselă aleasă cu gust, cu prețuri rezonabile și porții mărișoare.
640px Parliament 704254 jpg
Stai, cum adică avem o imagine bunicică la Bruxelles?!
Dar cum adică „nu creăm probleme” la Bruxelles, dacă în România sînt atîtea probleme? E simplu, grijile Bruxelles-ului sînt altele decît ale noastre.
p 12 WC jpg
Cum văd eu România? După 15 ani și de la 3.500 de kilometri distanță?
În cele cîteva limbi de circulație pe care le înțeleg, nu găsesc un sinonim în valoare absolută al cuvîntului „omenie”. Poate în el rezidă, totuși, logica speranței.
Bjc cv cs foto 089 jpg
Secretul stă la primărie
În România, m-am ocupat, vrînd-nevrînd, cu colecționarea de faze și impresii, să le spun ilustrate.
p 13 sus jpg
Cînd trăiești între aici și acolo
Am început, timid, să ies în afara granițelor, întrebîndu-mă deseori cum ar fi viața mea în altă parte, în momentul în care nimic nu mă mai reținea în România.
Page 428 Captured Romanians transported away (12239755986) jpg
Trei neîntoarceri
România are acum un chip ponosit, în tușe de gri și negru. Dar e OK pentru că e o Românie exterioară, din afara ta, e un context din care ai scăpat. High five.
Romania Parliament at night jpg
Sedarea românilor
n reacție, nu puțini români refuză calmarea și emigrează, seduși de melodia sirenelor potrivit cărora „în România, asta e!”, totul a „rămas la fel”.
Scriitorii, rudele mele maghiare jpeg
Tribunalul Poporului
Vedem asta în fiecare zi: nimic din ceea ce se postează nu rămîne necorectat, necontestat, nejudecat, nesancționat. Mai devreme sau mai tîrziu – ca să fac o parafrază – fiecare are parte de cincisprezece minute de judecată publică.
p 10 jpg
Critica publică în online: virtuți și vicii
Am observat, de asemenea, și cum platometre digitale au fost utilizate pentru a instiga la ură, dispreț și sexism, pentru a delegitima această mișcare și a decredibiliza victimele violenței de gen.
p 11 Ostrakon WC jpg
Ostracizarea online ca dilemă liberală
Cu toate acestea, nu trebuie să uităm de pericolul pe care apelul la ostracizarea online îl deschide, ținînd cont de stimulentele pe care viața în mediul online ni le oferă în conjuncție cu impactul pe care emoțiile morale îl au la adresa modului în care interacționăm cu ceilalți
640px The Two Gossips (Les Deux Commères) MET DP808826 jpg
Gura satului global
Gura satului global nu este diferită de gura satului tradițional decît prin instrumentele sale.
640px Cyber bullying 122156 960 720 jpg
Cel fără de păcat – o sursă idiopatică?
Realitatea socială poate fi remarcabilă datorită ansamblului de creiere umane adunate pentru a influența evoluția societății în bine, și aici avem nevoie de etică – în lipsa acesteia, realitatea se poate transforma în factori și actori sociali maligni.
John George Brown The Bully of the Neighborhood jpg
Și cu copiii ce facem? Intruziune, expunere, violență, anulare
Spațiul virtual a căpătat dimensiuni tot mai mari în viața copiilor, marea lor majoritate preferînd o interacțiune mediată de un dispozitiv uneia reale.
p 14 sus jpg
J’accuse! Indignarea morală și ostracizarea digitală
Nu e mare lucru să ne gîndim mai mult înainte de a (re)acționa, cum nu e nici prea mare efortul de a încerca să vedem lucrurile dintr-o perspectivă mai largă, dincolo de interesele noastre imediate.
p 21 jpg
Linșajul contemporan
Strămoșii noștri nu aveau lideri, judecători sau poliție, dar aveau mijloace pentru a răspunde celor care încălcau normele sociale de a respecta autonomia celorlalți sau de a contribui în mod echitabil la bunăstarea socială
Cea mai bună parte din noi jpeg
Ce rol mai au valorile?
Am aflat că valorile sînt cele care ne dau un sens, iar acest lucru ne face să fim perseverenți și să depășim obstacolele.
p 10 sus jpg
Dihotomia fapte/valori a fost greşit înţeleasă
Valorile sînt ingredientele indispensabile ale realităţii sociale.
Elevi jpg
StateLibQld 2 198959 Planting a tree for Arbor Day at Ban Ban Springs State School, 1920 jpg
Tot ceea ce vreau să fiu
„Prietenia înseamnă să împarți punga de chips-uri cu celălalt.”
p 12 sus jpg
Mesajul corect
Într-o clinică de toxicomani e barometrul cel mai fidel al suferinței unei societăți.
640px Islamic   Garden Scene   1987 360 4   Art Institute of Chicago jpg
Valori, virtuți, viață în islam
Societățile musulmane sînt puternic condiționate de tradiții.
Social Media and Technology jpg
Social media și tribalizarea valorică
Viața noastră socială nu arată întotdeauna precum fluxul nostru de pe rețelele sociale.

Adevarul.ro

Vladimir Putin la petrecerea din Piața Roșie din Moscova dupa anexarea regiunilor din Ukraina FOTO EPA EFE (3) jpg
Rusia poate scăpa de destrămare numai dacă îl va înlătura pe Putin de la conducere, susține șeful GUR
Rusia încă mai poate ieși din război fără a se destrăma. Pentru asta, Vladimir Putin trebuie să fie înlăturat de la conducere, crede directorul Serviciului de Informații Militare al Ucrainei
taul mare rosia jpeg
Cum arată fisura din barajul de la Roșia Montană. A fost chemat un expert pentru o soluție tehnică
Situația la Roșia Montană continuă să fie critică. La fața locului a ajuns și secretarul de stat Raed Arafat. A fost chemat un expert pentru a oferi o soluție tehnică.
loto
Rezultatele LOTO 6 din 49, Joker 5 din 40, Noroc de duminică, 2 octombrie. Numerele câştigătoare
Loteria Română a anunţat numerele extrase duminică, 2 octombrie 2022, la Loto 6/49, Noroc, Joker, Noroc Plus, Loto 5/40 şi Super Noroc.

HIstoria.ro

image
Bălcescu, iacobinul român despre care nimeni nu mai vorbește
Prima jumătate a veacului al XIX-lea a reprezentat pentru Ţările Române un timp al recuperării. Al recuperării parţiale – ideologice şi naţionale, cel puţin – a decalajului ce le despărţea de Occidentul european. Europa însăşi este într-o profundă efervescenţă după Revoluţia de la 1789, după epopeea napoleoniană, Restauraţie, revoluţiile din Grecia (1821), din Belgia şi Polonia anului 1830, mişcarea carbonarilor din Italia, toată acea fierbere socială şi naţională, rod al procesului de industria
image
„Historia Special”: 100 de ani de la încoronarea regilor României Mari
„Historia Special”: 100 de ani de la Încoronarea de la Alba Iulia
image
Victor Babeș, cel mai elegant savant român
Victor Babeș a fost savant, profesor universitar, unul dintre cei mai renumiți oameni de știință, cunoscut și recunoscut în toată lumea. Când apărea profesorul Babeș la catedră, sau cu alte ocazii, acesta era îmbrăcat impecabil, foarte elegant, având o ținută exemplară.