„Nu senzaționalismul a îngropat presa din România, ci patronatul” – interviu cu jurnalistul Cătălin PRISACARIU

Publicat în Dilema Veche nr. 929 din 27 ianuarie – 2 februarie 2022
„Nu senzaționalismul a îngropat presa din România, ci patronatul” – interviu cu jurnalistul Cătălin PRISACARIU jpeg

Potrivit unui raport recent al Reuters Institute (2021), în România, pentru prima oară de la căderea comunismului, în perioada pandemiei încrederea în presă a crescut. Totuși, notează același raport, cele mai multe știri ale presei românești au iz senzaționalist. Cum comentați?

Cred că e o capcană de percepție și nu cred că nivelul de încredere în presă a crescut într-adevăr. De fapt, de această încredere, crescută în timpul pandemiei, beneficiază doar presa senzaționalistă, pentru că o parte mare din public a considerat că această presă (iar prin presă înțelegem o plajă extinsă de media) a scos la iveală ceva „ascuns” de autorități. Cu alte cuvinte, cînd oamenii declară că acum au mai multă încredere în presă, mulți dintre ei spun că de fapt cred în conspirațiile vehiculate de acest tip de presă: statul este malefic, trage sfori pentru a ne înrobi etc.

Însă, în România, problema nu e neapărat existența unei prese senzaționaliste, ci proasta ei calitate și lipsa alternativei, căci vedem că metodele acestui tip de presă au fost preluate aproape integral de restul presei. Care nu era neapărat senzaționalistă – asta se vede foarte bine la posturile de televiziune, unde o televiziune așa-zisă de știri, precum România TV, copiază la indigo structura fostei DD TV (fostul post al lui Dan Diaconescu), făcînd un pas mai departe, captînd și publicul televiziunilor de manele și producții pseudo-folclorice. Aici este perversiunea toxică a senzaționalismului românesc.

Citeam recent că la Etno TV s-a transferat unul dintre șefii de știri de la România TV, o mișcare bizară, la prima vedere, pentru piața de media, însă cînd respectivul a explicat că Etno TV va avea în viitor și emisiuni de știri și dezbateri mi-am dat seama că, practic, se caută captarea publicului consumator de distracție și înspre zona de informații.

Poate că vor avea știri de calitate...

Vor avea știri de calitatea RTV – știri care se bazează pe clickbait, pe promisiuni a ceva ce nu oferă, pe „burtiere” mincinoase, pe titluri mincinoase, pe prezentări mincinoase – vinderea la calup de minciuni gonflate, care n-au timp să fie digerate, căci din urmă vin alte și alte minciuni. Un vortex continuu care nu-ți dă timp să te întrebi, ca telespectator, cu ce ai rămas, pentru că între știri se bagă rapid și o muzică de petrecere. Culmea e că am întîlnit oameni care fac parte din acest public (unii nu foarte educați, e adevărat) care s-au prins la un moment dat că acolo e vorba de mult conținut de circ mediatic, însă continuă să se uite la producțiile postului.

De ce o fac?

Pentru că primesc o formă caricaturală de infotainment și acel public, în general, nu poate mai mult, nu se va duce niciodată spre un tip de presă cu un conținut fundamental diferit. Va rămîne tot în zona aceea care, în același timp, îl și amuză, și îi dă și apă la moară pentru „revanșa” față de decidenți, criticați deseori într-un limbaj colocvial. Trăgînd linie, primind cele două ingrediente majore, distracție și revoltă, publicul acestui tip de presă nu mai are nici o problemă că e mințit.

Credeți că pandemia a dat naștere unui nou tip de senzațional? Mă refer și la acea parte a presei „serioase” care a preluat tot felul de studii și cercetări de tipul „oamenii înalți sînt atacați mai abitir de COVID decît oamenii scunzi”.

Cred că e complicat în asemenea momente să discerni, ca instituție de media, ce e senzațional și ce nu. Datoria principală e să informezi – or, într-o situație excepțională, e foarte greu să asiguri, cum spune clișeul, informația din trei surse. Desigur, trebuie să faci orice ca să documentezi cu bună credință un subiect. Ce te faci însă cînd pandemia începe ieri și azi apare un studiu, singurul de pe piață, care mai e și făcut de oameni cu reputație? E greu să-l ignori. Și de ce ai face-o? Îl ignori doar dacă cei care l-au făcut au o reputație proastă, dacă nu, n-ai nici un motiv.

N-a existat, așadar, nici o tentație diabolică pentru creșterea audiențelor?

Bineînțeles că a existat. Și chiar dacă sînt multe redacții care nu se lasă în primă instanță tentate, care înțeleg ce înseamnă o informație credibilă și care evită o informație cu iz senzaționalist, de la un punct încolo, cînd personaje și știrile din zona respectivă capătă notorietate, nu-ți mai permiți să eviți subiectul. Însă atunci apare întrebarea cu adevărat deontologică: cum anume relatezi aceste lucruri? Și aici apar derapajele – poți s-o faci într-o manieră necritică, ceea ce e doar o facilă agățare de valul popularității, sau, într-un mod pervers, să le abordezi într-o manieră fals critică – în care să te prefaci că le critici, cînd în fapt nu faci decît să le intensifici.

Și există demersul justificat – instituția de presă încearcă să demitizeze falsurile, inclusiv să critice acele poziții care sînt, în mod evident, neadevărate. Dar acest gen de demers jurnalistic are un public restrîns, presupune mai multe resurse investite în documentare, oameni pregătiți, scriitură adaptată la context.

Ne facem, așadar, că avem o presă profesională? Calitatea presei depinde de public?

Pe scurt, și brutal, dacă dai un ziar unui analfabet, acesta se va uita la poze și atunci vei face un ziar cu poze. Publicul contează, în mod evident, însă publicul, din punctul meu de vedere, poate fi și educat – bineînțeles, nu printr-o formulă-instant. Nu poți să te trezești într-o zi și să spui: „De azi voi educa publicul”.

Să difuzezi un conținut relevant pentru societate – care să se refere la temele majore ale zilei, într-o manieră profesionistă și de bună credință, să verifici informațiile, să nu vinzi gogoși – asta înseamnă să educi publicul, să-i dai un conținut profesionist, nu să-i ții lecții ca la școală.

În România a existat o șansă extraordinară în anii ’90 să se facă o presă sănătoasă și au existat insule de presă bine făcută, inclusiv de publicații care azi au devenit mizerii fetide. Însă lupta n-a fost pierdută pe mîna senzaționalismului, ci pe cea a patronatelor care și-au dorit putere, au pactizat cu oameni politici, cu corporații, au ignorat aproape integral misiunea pe care orice instituție de presă o are față de public – asta a dus la neîncrederea publicului față de presă, nu senzaționalismul. Dacă vreți, după ce încrederea în presă a fost omorîtă cu bîtele de patronate, iar cadavrul a fost semi-îngropat, presa senzaționalistă a venit să niveleze totul, acoperind și ultimele oscioare.

În ceea ce vă privește, după ce de-a lungul timpului ați făcut parte din redacțiile celor mai cunoscute ziare din România, ați avut emisiuni atît la TVR, cît și la B1 TV, acum ați decis să mergeți pe cont propriu. Are legătură cu acest peisaj, mai degrabă sumbru, al presei din România?

Pot spune că tot timpul am mers pe cont propriu – ceea ce explică și faptul că m-am „perindat” prin mai multe redacții. Am înțeles să-mi fac meseria după standardele mele, ceea ce nu a fost mereu posibil – iar periplul meu prin presă a fost o cauză a faptului că nici eu nu mi-am asumat întru totul redacțiile, dar nici redacțiile nu m-au acceptat cu totul.

Ați lansat de curînd site-ul de presă defapt.ro. Despre ce este vorba?

Defapt.ro este o publicație online făcută de cîțiva jurnaliști profesioniști, seniori în domeniu, care investesc în această poveste propriul timp, experiență și disponibilitate. Ce ne propunem? O presă bazată în primul rînd pe fapte, pe investigații, politică, economie și justiție. Vom trata și domeniul politicii externe, căci – deși am observat în ultimii ani că există un soi de „mantră” generală a redactorilor sau a patronilor, cum că „la noi” nu se citește politică externă, aceasta e o abordare greșită – chiar există un public care își dorește informații asupra politicii externe într-un mod constant, contextualizat. În plus, ne propunem și să scriem despre fapte documentate la foc mic, un slow cooking al jurnalismului.

Ne propunem să livrăm și știrile zilei, în timp real, dar și explicațiile mai profunde, nu cred că poți avea o structură de presă solidă care să publice doar investigații periodice, oricît de relevante și de bine făcute ar fi. Este insuficient, pentru că, pe lîngă marile investigații, sînt și subiectele și faptele la ordinea zilei care trebuie tratate și comentate la ordinea zilei.

De aici vine și numele site-ului?

De fapt, da – „de fapt” e expresia cea mai potrivită pentru identitatea și filosofia profesională a echipei noastre. Fiind foarte multe informații pe piață, din tot felul de medii, fie că vorbim de rețele sociale, fie de presă, de fapt e foarte puțină informație relevantă. Ne propunem să vedem faptele și mai puțin comentariile acelui val care ne e pus pe ochi. Dacă intrăm pe Facebook, dăm în sus și în jos pe wall, wall-ul acela devine o carpetă – „Răpirea din serai” a zilelor noastre, cu care ne-am obișnuit, fără să ne mai punem întrebările cine a cumpărat carpeta, cine a atîrnat-o, ce este în spatele ei. Noi vrem să dăm jos acea carpetă și să ne uităm la perete, să vedem ce susține structural vălul acesta.

Faptul că sînteți, practic, pe cont propriu, fără un finanțator în spate, este o nebunie sau, de fapt, o încredere în public?

Mai toți membrii echipei au o notorietate pe care și-au creat-o în timp – pot spune chiar că fiecare dintre noi are un tip de public – iar aici va fi un loc de întîlnire a acestor oameni. Îmi place să cred că publicul va constata la un moment dat că își poate lua informația factuală exactă din această sursă și va spune că noi sîntem cei care scriu despre fapte.

Cît despre finanțatori... nu cred să existe, în acest moment în România, un investitor care să finanțeze presă onestă. Știu că există publicații care au apelat la resursele financiare ale publicului și publicul a răspuns, dar nu sînt convins că banii acelor publicații vin exclusiv de la public pentru că nici în rapoartele lor de activitate anuale nu se face dovada acestui fapt.

Însă cred că o publicație bine făcută poate supraviețui prin traficul pe care îl produce, prin audiență și printr-o publicitate onestă, și, în cele din urmă, prin brand-ul care se naște dintr-un asemenea demers. Experiența îmi arată că poți produce conținut corect care să respecte regulile meseriei de bună credință și să trăiești din asta, și cred că o structură de presă deținută practic de jurnaliști (și nu de un patron) e mai eficientă în a se autoadministra și mai ferită de interese politice sau comerciale. Iar încrederea publicului o cîștigi printr-un conținut relevant și profesionist. Bineînțeles, unora le poate părea o nebunie, alții ar putea fi mefienți, însă eu prefer să mă bat încă pe terenul ăsta, pe care îl cunosc, decît să mă apuc de alt sport.

De fapt, prin defapt.ro doriți pur și simplu să vă faceți meseria?

N-aș intra într-o zona emoțională, dar cred că jurnalismul e o meserie pentru care am o pasiune, altfel n-aș fi făcut-o de atîta vreme și n-aș mai continua s-o fac. Însă nu-mi place să mă prezint ca un erou al luptei pentru jurnalism pentru că nu cred că despre asta e vorba. În condiții normale (o educație sănătoasă la școală, politică mai responsabilă, o presă mai responsabilă), fiecare cetățean de pe stradă ar fi precum un jurnalist care vrea să-și facă meseria – și-ar alege sursele cu mai multă precizie, bazîndu-se pe informații solide, ar înțelege mai mult din jurul lui, ar ști că parlamentarul nu poate să-i asfalteze strada, iar primarul nu poate să-i pună becuri pe holul blocului, pe scurt, viața lui s-ar duce după niște coordonate mai adaptate la context. Dacă vreți, pasiunea vine din convingerea: „Dacă îți alegi o meserie, fă-o cum trebuie”.

interviu realizat de Stela GIURGEANU

945 04 traducere jpg
Ar trebui Europa să oprească finanțarea războiului lui Putin?
E oare corect ca țările europene să continue să-i plătească Rusiei un miliard de euro (1,1 miliarde de dolari) pe zi pentru energie, cînd ele știu că în felul acesta finanțează un război de agresiune împotriva Ucrainei?
p 7 Hans Bergel jpg
In memoriam Hans Bergel
La 26 februarie s-a stins din viaţă, la vîrsta venerabilă de aproape 97 de ani, ardeleanul Hans Bergel, uomo universale fără pereche, personalitate care a marcat cu consecvenţă, zeci și zeci de de ani, viaţa culturală și politică atît din România, cît şi din Germania.
p 19 WC jpg
Firescul nefiresc al educației în România
Aud la răstimpuri melancolicul oftat cum că nu se mai face carte „ca pe vremuri” – vremurile fiind cele de dinainte de Revoluție.
Falimentul moral al pacifismului german jpeg
Falimentul moral al pacifismului german
Germania se îndreaptă spre o altă gravă umilire istorică, în urma căreia va petrece ani – dacă nu decenii – cerîndu-și scuze și reparînd ceea ce a făcut.
Cercuri concentrice – despre efectele războiului din Ucraina jpeg
Cercuri concentrice – despre efectele războiului din Ucraina
Conflictul din Ucraina a apărut după doi ani de vești extrem de proaste și de fake news.
De ce e detestat Macron? jpeg
De ce e detestat Macron?
Motivele invocate de francezi împotriva lui Macron se aseamănă cu cele enumerate de votanții americani care nu o sufereau pe Hillary Clinton.
De ce „tic tac” și nu „tac tic”? jpeg
De ce „tic-tac” și nu „tac-tic”?
Experimentele care implică cuvinte sau expresii inventate scot la iveală lucruri fascinante despre relația dintre limbă și minte/creier.
Ce se întîmplă dacă Germania boicotează energia rusească? jpeg
Ce se întîmplă dacă Germania boicotează energia rusească?
Oprirea imediată a importului de gaz rusesc ar reprezenta pentru Germania un cost de 0,5% pînă la 2,2% din PIB.
Subreprezentarea femeilor în politica românească: 1990 2021 jpeg
Subreprezentarea femeilor în politica românească: 1990-2021
Posibile dificultăți cu care se confruntă femeile în ascensiunea politică constau în responsabilitățile ce țin de familie, constrîngerile de timp,  standarde mai înalte privind femeile care intenționează să candideze, stereotipurile de gen, lipsa încrederii de sine, o rețea fragilă de sprijin, hărțuirea online și în social media.
Disuasiunea nucleară după Ucraina jpeg
Disuasiunea nucleară după Ucraina
Armele nucleare precise, de dimensiuni reduse, par atît de ușor utilizabile încît am ajuns să le considerăm normale.
Un colaps moral și umanitar al culturii ruse jpeg
Un colaps moral și umanitar al culturii ruse
Asistăm la o recidivă teribilă a rasismului postimperial.
„Cei doi vor fi un trup“ jpeg
Răzbunarea lui Stolîpin. La Kiev
Este o nouă formă de societate civilă, mai fragmentată, dar mai conștientă de sine, formată din grupuri de cetățeni capabili să se informeze independent, să-și construiască propriile poziții, dar mai ales să acționeze în opoziție cu statul și cu elita birocratică.
Ce înseamnă apărarea Europei? jpeg
Ce înseamnă apărarea Europei?
„Întrebarea e cine conduce lumea. Numai războiul poate decide cu adevărat.“
„Acționăm împreună pentru securizarea teritoriului NATO” – interviu cu Peer GEBAUER, ambasadorul Germaniei la București jpeg
„Acționăm împreună pentru securizarea teritoriului NATO” – interviu cu Peer GEBAUER, ambasadorul Germaniei la București
„Permiteți-mi să spun foarte clar un lucru: acesta este războiul lui Vladimir Putin. Putin a început și a dezlănțuit acest război.”
Viitorul furat al Rusiei jpeg
Viitorul furat al Rusiei
Războiul său vizează întregul sistem european, care se bizuie, mai presus de toate, pe principiul inviolabilității granițelor.
Comunicarea muzicală jpeg
Comunicarea muzicală
Muzica e cel mai bun candidat la rolul de strămoș al limbajului, cu loc între funcțiile emisferei drepte, care se relaționează cu empatia și comuniunea, nu cu competiția și divizarea.
Alegerile libertății din Ungaria jpeg
Alegerile libertății din Ungaria
În ultimii zece ani, Orbán a transformat Ungaria într-o „democrație iliberală” în care vocea sa e singura care reprezintă poporul.
Cum vindeci o traumă? jpeg
Cum vindeci o traumă?
Multe statistici trag semnale de alarmă asupra sănătății mentale la nivel global, iar întrebarea cu răspuns evident – „Suferim o traumă socială colectivă?” – naște una al cărei răspuns e departe de a fi unul clar: „Cum ne vom vindeca?”.
Despre plafonarea prețurilor sau cum revenim pe drumurile cunoscute ale tiraniei jpeg
Despre plafonarea prețurilor sau cum revenim pe drumurile cunoscute ale tiraniei
Oamenii consumă și sînt sclavii mărfurilor. Nu există o limită a consumului în afara celei oferite de preț.
Despre sinestezie jpeg
Despre sinestezie
Un celebru experiment din 2001, menit a explora fundamentele psihice și neurologice ale asocierii sunetelor cu formele din lumea reală, a fost făcut de V.S. Ramachandran.
Solemna latinitate și gîngăveala slavă jpeg
Solemna latinitate și gîngăveala slavă
Cel mai adesea neologismele intră în limbă odată cu realități noi, ori din motive de prestigiu cultural sau, de foarte multe ori, din motive pur istorice, prin cucerire și dominație.
Realist, despre realism în politica externă jpeg
Realist, despre realism în politica externă
A fost oare actuala criză din Ucraina provocată de o lipsă de realism a politicii externe americane?
Despre cantitate în limbă jpeg
Despre cantitate în limbă
Ca orice alt fenomen, limba are proprietăți numerice, lucru care justifică aplicarea metodelor matematice, între care cea mai cunoscută e statistica.
Aplanarea frontului de est jpeg
Aplanarea frontului de est
Democrațiile și statele autoritariste trebuie să stabilească cu claritate ce anume vor unele de la altele și ce își datorează unele altora.

Adevarul.ro

image
Implicaţiile distrugerii crucişătorului Moskva, nava amiral a flotei ruse la Marea Neagră | adevarul.ro
Atacul asupra crucisatorului Moskva", nava-amiral a flotei ruse la Marea Neagra, are valoare simbolica si militara, spune profesorul Michael Petersen, citat de BBC. Nava ...
image
Topul celor mai valoroase monumente istorice lăsate în ruină. De ce nimeni nu le-a îngrijit VIDEO | adevarul.ro
O multime de monumente istorice faimoase din judetul Hunedoara nu au mai fost ingrijite si restaurate de mai multe decenii.