Conjurația imbecililor

Publicat în Dilema Veche nr. 750 din 5-11 iulie 2018
Conjurația imbecililor jpeg

La bufetul Senatului din Palatul Parlamentului, tînăra deputată fumează încercînd să pară degajată. E sfîrșitul lui martie 2015 și legea antifumat mai are un an pînă să intre în vigoare. Iar ea, un an și jumătate pînă la finalul mandatului. Pe ecranul plat de pe peretele din fața ei rulează imagini de la ședința de plen în care senatorii dezbat dacă doi colegi să fie trimiși în arest la cererea DNA. Degetele ei strivesc țigara slim pînă cînd aproape o aplatizează. Cu doi ani și jumătate în urmă era, pe hîrtie, consilieră la o firmă agricolă din Teleorman. Pe carton de diplomă, e absolventă de Limbi străine. Pe alt carton, cu chirilice, se pomenește absolvirea Institutului „Pușkin“ de la Moscova. Acum, însă, lăcrimează discret într-un șervețel, cu ochii în ecran. Oficial, e membră a Comisiei juridice a Camerei Deputaților. Are, deci, un vot obligatoriu pe proiectele de lege, înainte de intrarea acestora în plenul Camerei parlamentare inferioare. Și unul la fel de necesar cînd comisia primește solicitări de urmăriri penale sau arestări. Limbi străine pentru ea. Și nu din cele studiate. Dezbaterea se prelungește în plenul Senatului. Mai e un an pînă ce legea antifumat va goli mesele de la bufetul Senatului de scrumiere (și, logic, și de senatorii care vor prefera să încalce legea antifumat în propriile birouri). Și un an și jumătate pînă cînd ea, tînăra ajunsă deputat la 24 de ani, va trebui să-și găsească alt loc de muncă. Pe hîrtia de șervețel s-au adunat prea multe lacrimi. Tînăra schimbă șervețelul. Pe hîrtia buletinelor de vot, senatorii au bifat „nu“ și au trecut mai departe. Deputata oftează, eliberată, și mototolește paiul tabagic în scrumieră. Senatorul ei a fost protejat de colegi, DNA nu-l poate reține și nici cere arestarea lui.

La trei ani de la această scenă, senatorul a intrat, totuși, în pușcărie. Condamnat definitiv. Tînăra fostă deputat lucrează acum pentru Guvernul României. Discret. Limbi străine. Nu-i duce dorul fostului pentru care plîngea și fuma, plîngea, între timp a bifat și un deputat. De la același partid din care făceau parte și ea, și încarceratul. Fostul deputat are și el dosar penal. Își petrece timpul dînd interviuri înregistrate, difuzate apoi la niște televiziuni de știri, interviuri pe care intervievatul le vede din țări în care se vorbește în limbi străine. Dosarul lui e unul de familie: și tatăl, fost mare baron județean, și sora sînt inculpați. Sora este acum deputată. Dar nu mai e așa tînără ca fosta iubită a fratelui ei, deși face eforturi să demonstreze contrariul, și singurele cuvinte într-o limbă străină pe care le cunoaște sînt „duck“ și „face“. Sau poate doar le mimează. Și ea face parte din Comisia juridică a Camerei Deputaților. Legile țării trec prin votul ei. La fel, unele urmăriri penale și niște arestări.

Oricît te-ai strădui să cataloghezi drept excepții cazurile de mai sus, buletinul de (f)actualități e necruțător: în orice instituție publică ai face un recensămînt, ar putea fi multiplicat halucinant modelul parlamentar tocmai descris. Adică ar putea fi imortalizat în instantanee din care s-ar putea produce întregul film al prăbușirii unei țări, cu toate capitolele lui esențiale: cel în care coteria a învins concurența loială, acela în care nepotismul a bătut competența, încă unul în care conflictul de interese a minat mortal lupta liberă de idei. Tot atîtea pseudoexplicații, în fapt, pentru a afirma triumful cretinismului în politica românească. Care e, totuși, explicația fondatoare a conjurației imbecililor? Care să fie adevărul de temelie al conspirației oligofrenilor? Și de ce inteligența și munca onestă nu izbîndesc în treburile cetății noastre?

Sau, altfel spus, cum au ajuns cei ma-cerați de puținătate mintală să fie majoritari în structurile statului, în special în cele politice? Explicația aflată cel mai la îndemînă este cea a supraviețuirii instinctuale: întocmai unui organism pluricelular care trebuie să omoare mai întîi anticorpii pentru a prelua puterea, cancerul politic românesc de după ’89 s a preocupat să ducă mai departe modelul perfect funcțional, testat cu succes în comunismul ceaușist și, în general, în orice comunism. Iar modelul acesta ar putea fi descris drept unul de proximitate: un politician trebuie să aibă în preajmă confrați de, cel mult, același nivel intelectual, dar ideal ar fi ca unul mai slab dotat intelectual să îi stea alături. Avantajele pentru primul politician sînt evidente: inferiorul va prelua mesajele și liniile de acțiune ale celui mai puțin prost, căruia îi va fi și foarte loial. Cantitatea neuronală, așadar, în această structură piramidală, va fi invers proporțională cu cea de slugărnicie: cu cît prima scade, cu atît a doua crește. Privită în ansamblu, piramida politică va consemna o bază masivă de lachei idioți, călărită de o mînă de proști ambițioși.

Tot ce îi mai lipsește unei astfel de congregații politice este o nivelare confuzionantă a rolurilor puterilor într-un stat democratic. Sigur, legal, Executivul trebuie să fie cenzurat de către Legislativ, ca la manual, dar, în practică, singura cenzură a ambelor puteri vine de la Partid. Iar ca să obții asta nu trebuie decît să instaurezi o Constituție viciată de posibilitatea a multiple interpretări, virusată de chiar ambiguitățile din textul actului fundamental, Constituție dublată de o legislație contradictorie, etern schimbătoare, incompletă și de rea-credință. Pentru ca tabloul să fie complet, trebuie menționat că puterea judecătorească nu poate fi, în ultimă instanță, decît subordonată celei executiv-legislative, în special cînd Curtea Constituțională nu mai prididește să dezamorseze sau, în unele cazuri, chiar să amorseze bombele „uitate“ în legea fondatoare. Iar cine a avut treabă prin România în ultima vreme a constatat că CCR n-a precupețit nici un efort hermeneutic.

La zi, așadar, patria dispune de comunism 2.0 adînc implantat în genomul politicii și posedă instrumente de învrăjbire a puterilor în stat, bine controlate de cyborgii cu ADN subneuronal.

Cum vindeci o astfel de țară? Răspunsul simplu este că nu o vindeci.

Chiar și cu politicieni ceva mai inteligenți decît cei de azi, singurele stimulente cu impact strategic național ale liderilor establishment ului de după ’89 au fost integrările fetișiza(n)te în NATO și UE. La aproape 15 ani de alianță nord-atlantică și peste un deceniu de comunitate europeană, însă, nici un scop nu animă politicienii prezentului, iar singura integrare la care visează este aceea în absolutul unei impunități care să le permită să dețină țara pe persoanele lor fizice. Visul umed al acestor vechili ai clasei politice este să se țină de mîini într-o spirală gigantică care să zboare suprarealist peste România, ca într-un tablou de Magritte (ori poate Chagall), imitînd în multiplu exemplar un Manneken Pis (și cam acestea – adică Magritte și Manneken Pis din ficțiunea de adineauri – sînt singurele legături cu Bruxelles-ul) care, din mii de țîșnitori, să transforme patria într-un gigantic El Dorado shower.

Iar peste toate, un guru atotputernic, intangibil, inexpugnabil, inatacabil și ineluctabil, pe care să-l bage la pușcărie următorul guru la fel de omnipotent ca cel anterior. 

Cătălin Prisacariu este redactor-șef adjunct la revista Newsweek România.

„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
„Nu ne mai facem bine”
Și eu am propria mea curiozitate, așa că încerc să aflu ce s-a schimbat aici, din perspectiva lor, este una dintre principalele teme de discuție.
p 10 jpg
România era țara mea bună, dar vitregă
Astăzi consider că România e țara în care mă pot întoarce cînd doresc, e „cartierul vecin”.
Palatul Culturii Iasi   Aerial jpg
Iași, mon amour contrarié
Iașiul îmi pare un cameleon. Apar întruna terase noi și e tonifiant. Vara asta am mîncat într-un gastrobar cu specific andaluz, cu o veselă aleasă cu gust, cu prețuri rezonabile și porții mărișoare.
640px Parliament 704254 jpg
Stai, cum adică avem o imagine bunicică la Bruxelles?!
Dar cum adică „nu creăm probleme” la Bruxelles, dacă în România sînt atîtea probleme? E simplu, grijile Bruxelles-ului sînt altele decît ale noastre.
p 12 WC jpg
Cum văd eu România? După 15 ani și de la 3.500 de kilometri distanță?
În cele cîteva limbi de circulație pe care le înțeleg, nu găsesc un sinonim în valoare absolută al cuvîntului „omenie”. Poate în el rezidă, totuși, logica speranței.
Bjc cv cs foto 089 jpg
Secretul stă la primărie
În România, m-am ocupat, vrînd-nevrînd, cu colecționarea de faze și impresii, să le spun ilustrate.
p 13 sus jpg
Cînd trăiești între aici și acolo
Am început, timid, să ies în afara granițelor, întrebîndu-mă deseori cum ar fi viața mea în altă parte, în momentul în care nimic nu mă mai reținea în România.
Page 428 Captured Romanians transported away (12239755986) jpg
Trei neîntoarceri
România are acum un chip ponosit, în tușe de gri și negru. Dar e OK pentru că e o Românie exterioară, din afara ta, e un context din care ai scăpat. High five.
Romania Parliament at night jpg
Sedarea românilor
n reacție, nu puțini români refuză calmarea și emigrează, seduși de melodia sirenelor potrivit cărora „în România, asta e!”, totul a „rămas la fel”.
Scriitorii, rudele mele maghiare jpeg
Tribunalul Poporului
Vedem asta în fiecare zi: nimic din ceea ce se postează nu rămîne necorectat, necontestat, nejudecat, nesancționat. Mai devreme sau mai tîrziu – ca să fac o parafrază – fiecare are parte de cincisprezece minute de judecată publică.
p 10 jpg
Critica publică în online: virtuți și vicii
Am observat, de asemenea, și cum platometre digitale au fost utilizate pentru a instiga la ură, dispreț și sexism, pentru a delegitima această mișcare și a decredibiliza victimele violenței de gen.
p 11 Ostrakon WC jpg
Ostracizarea online ca dilemă liberală
Cu toate acestea, nu trebuie să uităm de pericolul pe care apelul la ostracizarea online îl deschide, ținînd cont de stimulentele pe care viața în mediul online ni le oferă în conjuncție cu impactul pe care emoțiile morale îl au la adresa modului în care interacționăm cu ceilalți
640px The Two Gossips (Les Deux Commères) MET DP808826 jpg
Gura satului global
Gura satului global nu este diferită de gura satului tradițional decît prin instrumentele sale.
640px Cyber bullying 122156 960 720 jpg
Cel fără de păcat – o sursă idiopatică?
Realitatea socială poate fi remarcabilă datorită ansamblului de creiere umane adunate pentru a influența evoluția societății în bine, și aici avem nevoie de etică – în lipsa acesteia, realitatea se poate transforma în factori și actori sociali maligni.
John George Brown The Bully of the Neighborhood jpg
Și cu copiii ce facem? Intruziune, expunere, violență, anulare
Spațiul virtual a căpătat dimensiuni tot mai mari în viața copiilor, marea lor majoritate preferînd o interacțiune mediată de un dispozitiv uneia reale.
p 14 sus jpg
J’accuse! Indignarea morală și ostracizarea digitală
Nu e mare lucru să ne gîndim mai mult înainte de a (re)acționa, cum nu e nici prea mare efortul de a încerca să vedem lucrurile dintr-o perspectivă mai largă, dincolo de interesele noastre imediate.
p 21 jpg
Linșajul contemporan
Strămoșii noștri nu aveau lideri, judecători sau poliție, dar aveau mijloace pentru a răspunde celor care încălcau normele sociale de a respecta autonomia celorlalți sau de a contribui în mod echitabil la bunăstarea socială
Cea mai bună parte din noi jpeg
Ce rol mai au valorile?
Am aflat că valorile sînt cele care ne dau un sens, iar acest lucru ne face să fim perseverenți și să depășim obstacolele.
p 10 sus jpg
Dihotomia fapte/valori a fost greşit înţeleasă
Valorile sînt ingredientele indispensabile ale realităţii sociale.
Elevi jpg
StateLibQld 2 198959 Planting a tree for Arbor Day at Ban Ban Springs State School, 1920 jpg
Tot ceea ce vreau să fiu
„Prietenia înseamnă să împarți punga de chips-uri cu celălalt.”
p 12 sus jpg
Mesajul corect
Într-o clinică de toxicomani e barometrul cel mai fidel al suferinței unei societăți.
640px Islamic   Garden Scene   1987 360 4   Art Institute of Chicago jpg
Valori, virtuți, viață în islam
Societățile musulmane sînt puternic condiționate de tradiții.
Social Media and Technology jpg
Social media și tribalizarea valorică
Viața noastră socială nu arată întotdeauna precum fluxul nostru de pe rețelele sociale.

Adevarul.ro

Soldații ucraineni au recucerit Lîman FOTO Twitter / Defense of Ukraine
Secretele succesului contraofensivei ucrainene, potrivit șefului armatei britanice
Generalul Sir Patrick Sanders, șeful Statului Major al Marii Britanii, a declarat că Ucraina ar putea câștiga războiul împotriva Rusiei datorită mentalității pe care o manifestă pe front.
politia drone jpg
Tehnologia nouă cu care sunt „vânați” vitezomanii din Cluj. E mai eficientă decât clasicele radare
Polițiștii clujeni apelează la drone pentru a-i liniști pe vitezomanii care gonesc pe șosele și riscă să provoace accidente și victime. Imaginile filmate de sus reprezintă probe în acest sens.
 Tanc T-80 al Miliției Republicii Populare Lugansk FOTO Profimedia
Putin este gata să sacrifice regiunea Lugansk pentru a păstra sudul Ucrainei
Înfrângerea armatei ruse la Lîman și apărarea în general insuficientă a părții de nord-est a frontului arată că pentru Putin este mult mai important să păstreze sudul Ucrainei. Aceasta a fost concluzia la care au ajuns experții americani.

HIstoria.ro

image
Bălcescu, iacobinul român despre care nimeni nu mai vorbește
Prima jumătate a veacului al XIX-lea a reprezentat pentru Ţările Române un timp al recuperării. Al recuperării parţiale – ideologice şi naţionale, cel puţin – a decalajului ce le despărţea de Occidentul european. Europa însăşi este într-o profundă efervescenţă după Revoluţia de la 1789, după epopeea napoleoniană, Restauraţie, revoluţiile din Grecia (1821), din Belgia şi Polonia anului 1830, mişcarea carbonarilor din Italia, toată acea fierbere socială şi naţională, rod al procesului de industria
image
„Historia Special”: 100 de ani de la încoronarea regilor României Mari
„Historia Special”: 100 de ani de la Încoronarea de la Alba Iulia
image
Victor Babeș, cel mai elegant savant român
Victor Babeș a fost savant, profesor universitar, unul dintre cei mai renumiți oameni de știință, cunoscut și recunoscut în toată lumea. Când apărea profesorul Babeș la catedră, sau cu alte ocazii, acesta era îmbrăcat impecabil, foarte elegant, având o ținută exemplară.