NU! E dezgustător!

Publicat în Dilema Veche nr. 831 din 23 - 29 ianuarie 2020
NU! E dezgustător! jpeg

Printre posibilele motivații ale unui refuz există un resort radical, care declanșează respingerea fără drept de apel: dezgustul. Multă vreme ignorată, această emoție negativă a devenit în ultimii ani un subiect-vedetă în diverse ramuri ale studiilor culturale (emotion studies, sensory studies), precum și în psihologie, filosofie, estetică, varietatea abordărilor conturînd un întreg cîmp de cercetare (disgust studies).

Dezgustul este una dintre cele șase emoții de bază, alături de bucurie, tristețe, frică, furie și surpriză, despre care cercetătorii susțin că sînt prezente pretutindeni, chiar dacă, în diverse culturi, lucrurile care le provoacă sînt diferite. O altă variabilă a elementelor care provoacă dezgust e dată de epocă. În cursul procesului de civilizare, sensibilitatea față de ce este considerat dezgustător variază considerabil de-a lungul timpului.

În lucrarea Expresia emoțiilor la om și la animale, (1872), Charles Darwin evocă un episod din expedițiile sale și consemnează în detaliu expresia celui mai deplin dezgust apărută pe chipul unui aborigen din Țara de Foc, în momentul cînd acesta s-a apropiat de el și i-a atins, cu mare silă, bucata moale de carne conservată pe care o mînca. La rîndul său, Darwin mărturisește că s-a simțit profund dezgustat de faptul că „sălbaticul“ („the nacked savage“) a pus mîna pe mîncarea lui, deși, precizează el, omul respectiv nu părea să aibă mîinile murdare.

Există mai multe fațete ale acestui „dialog“ senzorial. E evident că dincolo de repulsia față de consistența moale, indecisă, amorfă a cărnii din conservă, pe de-o parte, și anularea apetitului în urma atingerii, de cealaltă parte, ambii protagoniști se evaluau reciproc într-un registru de distanțare morală. Două lumi diferite își trasau granița pe linia sigură a dezgustului. Prăpastia creată astfel asigura o frontieră de o legitimitate nedisputată.

Dezgustul  nu e doar o emoție corporală avînd un semn fiziologic distinctiv – greața –, ci e un puternic instrument de socializare, exprimat printr-un comportament specific de respingere. Termenul „dezgust“ se referă, în primul rînd, la ceva neplăcut pentru gust. Se consideră că originea dezgustului este respingerea alimentară, nivelul primar al repulsiei fiind cel fizic, visceral.

Numit gatekeeper emotion, dezgustul are funcția adaptativă de a preveni ingestia hranei alterate, toxice. Repulsia este declanșată și de stimuli olfactivi, vizuali sau tactili, funcționînd ca un gardian ce apără corpul, împiedică îmbolnăvirea. De la felul în care se „strîmbă nasul“ (pare-se pentru a reduce volumul aerului inspirat) pînă la „întoarcerea stomacului pe dos“, întregul corp este mobilizat pentru ținerea la distanță a posibilelor noxe. Dezgustul pune bariere, fixează limite.

Imperativul de excludere motivat prin dezgust este declanșat la niveluri multiple: fizic, moral, estetic. S-a observat că elementele declanșatoare ale dezgustului fizic au următoarele trăsături: organic, umed, vîscos-gelatinos, lipicios, mișcător. Un loc special ocupă deșeurile organice, excrețiile și secrețiile corporale, cam tot ce amintește de natura animală a omului (de la pilozitatea corporală la mîncatul lacom). Titlul unei conferințe interdisciplinare, The Evolution of Disgust: From Oral to Moral, sintetizează evoluția acestui mecanism de apărare. Dezgustul motivează răspunsul individual sau colectiv la abaterile grave de la normele care garantează funcționarea grupului social. De la: „Nu gusta!“, imperativul devine: „Nu accepta!“.

Dezgustul moral împrumută vocabularul dezgustului fizic și asigură combustia emoțională a dezaprobării acțiunilor care atacă valorile fundamentale ale demnității umane. Dacă dezgustul fizic apăra integritatea corporală, dezgustul moral are rolul de a apăra integritatea spirituală. Trăsături precum minciuna, hoția, corupția, impostura, falsitatea, ipocrizia, lingușeala, servilismul, rămase nesancționate, sînt resimțite ca avînd un potențial contaminant. Dezgustul este emoția care apare în prima linie de apărare. Trădătorii, lașii stîrnesc dezgustul în egală măsură cu marii criminali, torționarii sau tiranii de toate spețele. Alt declanșator al dezgustului moral sînt violența și cruzimea exercitată asupra celor mai slabi, fără apărare, asupra copiilor, asupra femeilor, asupra bătrînilor.

Pe lîngă apărarea corpului, în plan social, dezgustul are și alte roluri: de evitare a partenerilor neconvenabili în vederea procreației, de excludere a interacțiunilor sociale cu actanți indezirabili, îndeplinind funcția de protejare a sinelui și de afirmare a identității. Pierre Bourdieu, în lucrarea La distinction. Critique sociale du jugement, face următoarele observații: „Gusturile (preferințele manifestate) sînt afirmarea unei diferențe inevitabile. Nu întîmplător, ele se afirmă de o manieră negativă, prin refuzul altor gusturi. În materie de gust, mai mult decît oriunde, toată determinarea este negativă; gusturile sînt, fără îndoială, mai întîi de toate, dezgusturi alcătuite din oroarea sau intoleranța viscerală («c’est à vomir») față de alte gusturi, față de gusturile celorlalți.“ (…) „Intoleranța estetică are o violență teribilă. Aversiunea pentru stilurile de viață diferite este fără dubiu una dintre cele mai puternice bariere între clasele sociale. (…) Cei care se estimează a fi deținătorii gustului legitim transmută un mod arbitrar de viață în manieră legitimă de a exista care aruncă în arbitrar orice alt mod de a fi.“

Și William Ian Miller atribuie dezgustului un rol de a clasifica, de a ordona lucruri și oameni într-un fel de ierarhie cosmică, „a kind of cosmic ordering“, ce beneficiază de multiple cauționări simbolice. La rîndul său, Paul Rozin evidențiază faptul că dezgustul este asociat cu ideea de contaminare și îl pune în legătură cu conceptul antropologic de „poluare“ introdus de Mary Douglas (Purity and Danger. An analysis of the concepts of pollution and taboo). Puritatea servește în calitatea ei de alegorie a ordinii naturale și sociale, a cărei eficiență e garantată de o subordonare implicită față de dimensiunea sacrului.

Dezgustul, în toate formele sale, e înțeles ca mecanism de evacuare a impurității care amenință, după caz, integritatea organismului sau unitatea și coerența corpului social. Tot ce cade între categorii, ce este ambiguu, inclasabil, diferit sau reprezintă o transgresiune e resimțit ca amenințător, prezintă riscul de contaminare și trebuie să fie ținut la distanță, respins.

Un alt aspect este instrumentarea estetică a dezgustului. Generarea ororii ca efect artistic e bine reprezentată în arta contemporană, uneori ludic, ironic, alteori violent, brutal, vorbindu-se chiar despre afirmarea unei adevărate schimbări de direcție în intențiile artistice actuale, denumită disgusting turn.

Jean Clair, directorul Muzeului Picasso din Paris, a formulat sintetic această  mutație estetică: „Le temps du dégoût a remplacé l’âge du goût“. Accentul pare pus pe dimensiunea cognitivă, pe trăirea controlată a dezgustului ca mesaj de nemulțumire profundă, revoltă și disperare. E o întreagă frondă împotriva unui vetust: „Nu e de privit!“. Semnificativ este faptul că oamenii acceptă să plătească pentru a fi dezgustați, indiferent cît de departe ar merge oferta artistică în direcția solicitării senzoriale negative.

Poate ne mirăm că astăzi au atît de mult succes sordidul, abjecția, scatologicul, morbidul, dar uităm că nu sînt atît de departe vremurile în care una dintre distracțiile duminicale ale parizienilor era vizita, în familie, la morgă. În plină Belle Époque, impulsul de a consuma ca agrement frisonul morbid era cît se poate de natural. Copiii erau duși de mînă într-o voioasă și instructivă promenadă să vadă, cu ochii lor, animalele de la grădina zoologică, frumoasele plante din grădina botanică și cadavrele de la morgă. În ambele cazuri, atît în firescul consum de oroare de ieri, cît și în sofisticatele puneri în scenă ale ororii de azi, funcționează forme de sublimare a fricii de moarte.

Dintr-o perspectivă filosofică, în cartea Savoring Disgust: The Foul and the Fair in Aesthetics, Carolyn Korsmeyer avansează ipoteza că dezgustul vorbește, de fapt, despre moarte: „disgust is a constant signifier of death“.

Dezgustul e o formă de a spune morții: „Nu!“, de fapt a-i spune: „Nu încă!“. Un schimb de replici din piesa Regele Lear pare un ecou al ideii că prin dezgust ni se dezvăluie atît aversiunea pe care o simțim știind că sîntem ființe muritoare, cît și reflexul unei discrete încercări de purificare: „Gloucester: O, let me kiss that hand! Lear: Let me wipe it first; it smells of mortality“.

Lucia Terzea-Ofrim este conferențiar univ. dr, predă cursuri de antropologie culturală la Facultatea de Litere, Universitatea din București. În prezent este lector de limba română la Universitatea din Tel Aviv. Cea mai recentă carte apărută: Ferestre cu povești / Window Stories, Editura Monitorul Oficial, 2019.

Foto: A. Ivan

Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Singura specie care...
Ca în faimoasa metaforă a lui Walter Benjamin, în care angelus novus, împins de forțele progresului, zboară înainte cu spatele, privind înapoi...
p 10 YouYube jpg
p 12 WC jpg
În căutarea omului grec
Cine este „omul grec”, acela aflat la originea civilizaţiei europene?
p 13 WC jpg
Omul medieval în ipostaza îndrăgostitului
Putem privi și noi prin lentilele omului medieval? Cred că nu. Dar privirea noastră poate fi îmbogățită de acest om, născut la întîlnirea dintre realitate și ficțiune.
p 14 Hans Holbein, Ambasadorii WC jpg
Savantul umanist al Renașterii
Departe de a fi o ruptură cu tradiția și cultura Renașterii, putem vedea cum revoluția științifică se hrănește din ele.
Mîntuirea biogeografică jpeg
Dulciuri, seriale, rugăciuni
În același timp, „discursul consolator” are, pentru omul zilelor noastre, o problemă de plauzibilitate.
p 10 jpg
Vechea artă a consolării
În timpurile moderne, la finalul secolului al XVIII-lea, treptata secularizare a dus la dispariția literaturii consolatorii, dar nevoia de consolare nu a pierit.
index jpeg 2 webp
Cea mai frumoasă consolare din lume
Și atunci, ce îi rămîne jurnalistului ca alinare? Ce îl ține pe el în mișcare? În existența sa profesională?
Saint Ambrose MET DT3022 jpg
Pretenția alinării universale
Există, desigur, unii creștini care, în fața pierderilor suferite, „dansează“ datorită bucuriei învierii.
index jpeg webp
Cînd consolarea are șanse să devină reală
Pentru a ne redobîndi viața, El nu s-a sfiit să urce pe cruce și să-l trimită la noi pe Mîngîietorul, Duhul (Spiritul) Adevărului.
Consolation of Ariadne MET ap18 42 jpg
Cu c de la căldură și nu doar pentru elefanți și delfini
S-ar putea spune că acceptarea suferinței și înțelegerea faptului că orice trăiește moare aduc consolare în cele mai multe situații.
p 13 jpg
Rețelele consolării. Scurtă incursiune în modul de existență în-durere
Acțiunea de a consola nu înseamnă doar a oferi sprijin emoțional, ci și a conlucra în a crea sau re-crea noi legături.
640px Sorrento buidings jpg
Il Grande Premio di Consolamento…
„Gogu a plecat în lume și a luat cu el și salariile voastre pe cinci luni. Doar știți prin ce a trecut, trebuia să se consoleze și el cu ceva”.
Immanuel Kant  Aquatint silhouette  Wellcome V0003180 jpg
Cît de mult ne pot consola filosofii?
Lecția pe care o putem extrage din schimbul de scrisori între Kant și Maria von Herbert este că filosofii ne pot consola în măsura în care nu vor forța aplicarea în practică a adevărurilor existențiale pe care le descoperă.
5832910afis jpg
În plină stradă
Arta publică din România este prea puțin susținută, reglementată sau mediată, fapt ce relevă porozitatea comprehensiunii și receptării conceptului, zdruncinînd atît semnificația, cît și scopurile artei înseși.
Scriitorii, rudele mele maghiare jpeg
Arta ca exagerare
„În artă, cînd nu știm ce vedem, reacționăm prin exagerare”.
p 10 Guerrilla Girls WC jpg
Eco-activismul și arta
Astfel, activiștii speră că dacă ne pasă de artă suficient de mult încît să vrem să protejăm arta, vom găsi modalități pentru a ne salva planeta.
p 11 WC jpg
Palimpseste temporare
La urma urmei, armele artiștilor și ale activiștilor sînt aceleași, iar salvarea se află în mîinile și în conștiința noastră.
Racism is not patriotism sign in Edison, NJ jpg
Rasismul ca reacție a publicului cinefil
Cert este că, în ultimii ani, mainstream-ul hollywoodian traversează o încercare de emancipare, prin care vrea să se dezică de vechile obiceiuri.
index jpeg 2 webp
Curaj
Cum facem asta? Semnăm petiţiile împotriva persecuţiilor, participăm la proteste. Ne exprimăm. Orice fărîmă contează.
p 13 Ashraf Fayadh YouTube jpg
Cuvintele, mai puternice decît dictatorii
Fiindcă adevărul cuvintelor noastre vorbește despre libertate, pe cînd adevărul cuvintelor dictatorilor vorbește despre frică.
p 14 J K  Rowling jpg
Voldemort pe Twitter?
J.K. Rowling nu este „too big to fail”, dar este „too big to cancel”.
E cool să postești jpeg
Lucrurile bune, trecute cu vederea
Potrivit lui Leibniz, răul există în lume, însă doar relativizîndu-l îl putem transforma într-un instrument prin care putem conștientiza și construi binele, care este, de altfel, singura cale pentru progres.
index jpeg webp
Cum și de ce să găsești partea plină a știrii
ar dacă mai devreme vorbeam despre libertatea jurnaliștilor sau a editorilor de a alege ce știri dau mai departe, nu trebuie să uităm că și publicul are libertatea să aleagă. Important e să aibă de unde alege.

Adevarul.ro

image
Caz șocant în Capitală: femeie închisă în portbagajul unei mașini incendiate. Cum a fost salvată de polițiști și de operatorii 112 VIDEO
Un caz șocant de sechestrare a fost înregistrat luni dimineață în Capitală. O femeie a fost salvată de polițiști din portbagajul unei mașini incendiate.
image
Experiența nefericită trăită de o turistă într-un hotel de 4 stele din Sinaia. „Și un WC public arăta mai bine decât camera”
O româncă s-a plâns de condițiile oferite de un hotel de 4 stele din Sinaia. Femeia susține că a stat într-o cameră care merita cel mult două stele și a postat pe internet fotografii care vin în sprijinul afirmațiilor sale
image
Există legătură între cutremurul din Turcia și cele cinci seisme din România? Ce spun experții
După cutremurul devastator din Turcia, în această dimineață, au avut loc mai multe cutremure și în România. Seismologul Gheorghe Mărmureanu e explicat dacă acestea au legătură.

HIstoria.ro

image
Consecințele bătăliei de la Stalingrad
După capitularea Corpului XI Armată, timp de câteva zile, avioane de recunoaștere germane au continuat să efectueze zboruri deasupra Stalingradului pentru a descoperi eventualele grupuri de militari germani care încercau să scape și de a le parașuta provizii.
image
Joseph Pulitzer, jurnalistul născut pe malul Mureşului, care a făcut istorie în Statele Unite
Premiile Pulitzer, cele mai prestigioase distincții ale jurnalismului american, au fost acordate pentru prima dată în 1917, la inițiativa jurnalistului de origine maghiară Joseph Pulitzer.
image
Apropierea Ungariei revizioniste de Germania nazistă
Propaganda revizionistă maghiară, extrem de activă și de agresivă, a prins în străinătate și pe fondul lipsei de reacție a României.