„Abuzul în copilărie e o traumă majoră de dezvoltare” – interviu cu Zenobia NICULIȚĂ

Publicat în Dilema Veche nr. 860 din 1 - 7 octombrie 2020
„Abuzul în copilărie e o traumă majoră de dezvoltare” – interviu cu Zenobia NICULIȚĂ jpeg

Cum decriptați, la nivel psihologic, abuzul?

În general, abuzul apare într-o relație inegală de putere în care cineva își dorește să obțină un avantaj, prin constrîngeri, manipulare, amenințare, violență fizică și/sau verbală. Bineînțeles, abuzul poate fi de multe feluri și intensități, cu efecte diferite asupra persoanei. Una e abuzul unui șef asupra unui subaltern, care, teoretic, dispune de unele pîrghii ca să se protejeze, și alta abuzul domestic, unde raportul disfuncțional de putere se inserează într-o relație de atașament. În această a doua situație, efectele asupra victimei sînt extrem de nocive, pentru că îi sînt inhibate instinctele de apărare. Un copil abuzat se află în fața unei contradicții de netrecut: persoana care ar trebui să îl protejeze e și persoana care îl rănește. Dacă oricine altcineva l-ar ataca, ar fugi spre părinte pentru a cere ajutorul. Dar tocmai din partea părintelui vine amenințarea.

Care e drumul de la o palmă dată la nervi la un abuz?

Între o palmă dată la nervi și un abuz domestic care necesită intervenția autorităților există o diferență similară cu aceea dintre o zgîrietură și o tăietură. Deși sînt diferite grade de leziune, tot răni sînt amîndouă. E greu de rostit și de recunoscut, dar un părinte care dă, la nervi, o palmă copilului său abuzează de puterea sa – e, în acea clipă, un părinte abuzator. Aceasta este realitatea dureroasă și greu de recunoscut, pentru că fiecare dintre noi am fost măcar o dată în viață și în postura de abuzator.  Fie printr-o palmă, fie printr-o ieșire nervoasă, fie prin neglijarea unor responsabilități vitale pentru o altă persoană.

Cum percepe un copil un abuz?

Abuzul, în relațiile dintre părinți și copii, are un impact enorm asupra copilului, pentru că, în relația de atașament, părintele este cel care îl ocrotește pe copil și îi arată locul său în lume. E o problemă de supraviețuire, din care se desprind cele mai puternice convingeri ale copilului. Cînd această relație e amestecată cu durere și suferință la vîrste mici, copiii asimilează și primesc de la părinte totul ca fiind o oglindire a lumii exterioare – asta e lumea în care trăim. În plus, copiii sînt egocentrici, prin urmare, dacă se întîmplă ca acest părinte, care ar trebui să mă iubească și să mă ocrotească, mă rănește, înseamnă că eu am fost rău. Că vina e a mea. Eu l-am supărat, eu n-am fost îndeajuns de bun. Abia cînd au posibilitatea de a se conecta în mod real cu oameni din afara familiei lor, copiii încep să observe și alte modele de relaționare care le arată că se poate și altfel. În adolescență, dacă resursele interioare au început să crească, poate interveni instinctul de luptă cu părintele, puterea de a riposta. Dar, de cele mai multe ori, copilul abuzat acceptă, interiorizează și își construiește identitatea în jurul acestor convingeri disfuncționale care rezultă din abuz: „Eu merit să fiu bătut”. Chiar dacă această convingere nu ajunge să fie verbalizată, ea se infiltrează în identitatea viitorului adult. Abuzul devine parte a propriei ființe.

Ajung să vorbească copiii despre ce li se întîmplă?

În general, un copil abuzat va fi convins că el e de vină, se va rușina de propria persoană și de propria familie și, în mod natural, va încerca să ascundă ce se întîmplă. Amenințările părintelui vor întări această atitudine. De aceea, dezvăluirile voluntare și intenționate din partea copilului apar rar. Mai degrabă va manifesta simptome ale abuzului care sînt semnale de alarmă pentru un „ochi informat”: comportament retras sau foarte agresiv, somatizările, rănile fizice, comportamentul extrem de compliant, care încearcă să îmbuneze adultul pentru a evita pedeapsa sau remarcile accidentale. Altfel, dezvăluirile dureroase, confesiuni despre ce i se întîmplă acasă nu apar decît tîrziu în viață. Dacă apar. Există adulți care trăiesc cu rușinea de a fi fost un copil abuzat, care au dificultăți în a se confesa chiar și partenerului. Atît de mare e rușinea, încît acești adulți se conectează greu în mod real cu altcineva, nu își permit să fie vulnerabili și intimi.

Care sînt „scuzele” invocate de un abuzator?

Sistemul de defensivă al abuzatorului e complex. Începînd de la mentalitatea populară, transmisă transgenerațional, „Copilul trebuie să știe de frică” sau învinovățirea copilului, „E încăpățînat, mă sfidează, eu nu vreau să-l bat, dar n-am ce face”, ajungînd la negare, prin scuza accidentului: „Mi s-a întîmplat o dată, dar eu sînt un părinte bun”, dar și la justificarea abuzului ca fiind ceva benefic: „Eu așa am crescut și uite ce bine am ajuns”. Ca și cum succesul unei cariere se datorează bătăilor din copilărie care te-au „adus pe drumul cel drept”, nu muncii și studiului intens. Această structură disfuncțională de gîndire izvorăște din neputință, abuzatorul „compensînd” prin abuz propria incapacitate de a relaționa în mod sănătos cu copilul sau cu alți membri ai familiei. Cu alte cuvinte, adulții abuzează pentru că se simt neputincioși, nu au modelele și cunoștințele practice de a face față frustrării și conflictelor.

Ce urme lasă abuzul din copilărie în viața de adult?

Abuzul din copilărie e o traumă majoră de dezvoltare. Afectează toate palierele personalității copilului. De sus și pînă jos, de la gestionarea emoțiilor și comportament pînă în străfundurile identității. N-am întîlnit pînă acum un adult care să fi suferit un abuz în copilărie și să fie capabil să ducă o viață sănătoasă și echilibrată relațional fără să abordeze și să-și trateze într-un fel sau altul traumele. Pe de o parte, negarea în sine e un proces de coping disfuncțional, dacă ai o suferință și nu spui că te doare, asta nu înseamnă că rana nu există. Negarea accentuează răspunsul traumatic care poate exploda brusc și intens, sub o formă violentă, asupra celor din jur, sau într-o formă de autoviolență. Adesea, adulții care au fost abuzați în copilărie continuă într-o formă sau alta un soi de autoabuz – fie încearcă să-și amorțească emoțiile cu comportamente adictive, fie fizic, cu munci extraordinare, fie, pur și simplu, caută situații umilitoare care îi pun la pămînt de fiecare dată.

Astfel, adultul abuzator ajunge să fie interiorizat de adultul care a fost odată copil abuzat, devenind o parte dureroasă a ființei sale.

a consemnat Stela GIURGEANU

p 7 WC jpg
Căderea lui Boris Johnson – și a noastră
În ziua de azi, personal este realmente politic: eșecurile personale sînt ipso facto eșecuri politice.
p 23 ExpoziLŤia Columbian¦â, Chicago, 1893 WC jpg
Ierusalimul de ipsos – Expoziția Mondială de la Chicago, 1893
La Chicago, în 1893, un oraş ideal întreg s-a pogorît pe harta oraşului, condiţionat de sit şi de cultura albă, creştină, „falocentrică” şi „elitistă” care domina acel moment.
p 7 Thyssen Krupp, Essen, Germania WC jpg
Războiul lui Putin și modelul economic german
Va supraviețui oare modelul economic german războiului purtat de președintele rus Vladimir Putin împotriva Ucrainei?
p 2 WC jpg
Tocăniță de vin
Numite, în engleză, SOT („slips-of-the-tongue”), greșelile de vorbire care se fac involuntar, de obicei din grabă sau sub imperiul emoțiilor, sînt studiate de o parte a lingvisticii cognitiviste americane cu scopul de a descifra tiparele fonologice mentale.
p 22 WC jpg
„Noua Ideocrație” și Eterna Idiocrație
În locul pe care credința (frica de Dumnezeu) îl ocupa în sufletul individual a rămas un gol, o gaură neagră.
948 19 poza jpg
Barbara Klemm – artistul din fața fotojurnalistului
Fotojurnaliștilor le-aș spune să se concentreze pe fericirea din lume, să rămînă curioși și puternici, să lucreze constant, să fie empatici cu oamenii – însă toate acestea ar trebui să fie conectate cu talentul artistic.
2p 23 Mihail Sebastian jpg
Mihail Sebastian, trădări și accidentări
„În cultură, ca și în parlament, oamenii se înjură la tribună și se împacă la bufet.“
p 7 WC jpg jpg
A început criza alimentară globală
Pandemia de COVID-19 a scos la iveală fragilitatea și disfuncționalitatea rețelelor alimentare mondiale.
Epurări şi maculări jpeg
Consecințele nehotărîrii și iluziilor Vestului în raport cu Rusia
Dacă Vestul merge pe drumul sugerat de stînga americană, resursele rusești se vor dovedi decisive. Kremlinul va cîștiga războiul.
945 04 traducere jpg
Ar trebui Europa să oprească finanțarea războiului lui Putin?
E oare corect ca țările europene să continue să-i plătească Rusiei un miliard de euro (1,1 miliarde de dolari) pe zi pentru energie, cînd ele știu că în felul acesta finanțează un război de agresiune împotriva Ucrainei?
p 7 Hans Bergel jpg
In memoriam Hans Bergel
La 26 februarie s-a stins din viaţă, la vîrsta venerabilă de aproape 97 de ani, ardeleanul Hans Bergel, uomo universale fără pereche, personalitate care a marcat cu consecvenţă, zeci și zeci de de ani, viaţa culturală și politică atît din România, cît şi din Germania.
p 19 WC jpg
Firescul nefiresc al educației în România
Aud la răstimpuri melancolicul oftat cum că nu se mai face carte „ca pe vremuri” – vremurile fiind cele de dinainte de Revoluție.
Falimentul moral al pacifismului german jpeg
Falimentul moral al pacifismului german
Germania se îndreaptă spre o altă gravă umilire istorică, în urma căreia va petrece ani – dacă nu decenii – cerîndu-și scuze și reparînd ceea ce a făcut.
Cercuri concentrice – despre efectele războiului din Ucraina jpeg
Cercuri concentrice – despre efectele războiului din Ucraina
Conflictul din Ucraina a apărut după doi ani de vești extrem de proaste și de fake news.
De ce e detestat Macron? jpeg
De ce e detestat Macron?
Motivele invocate de francezi împotriva lui Macron se aseamănă cu cele enumerate de votanții americani care nu o sufereau pe Hillary Clinton.
De ce „tic tac” și nu „tac tic”? jpeg
De ce „tic-tac” și nu „tac-tic”?
Experimentele care implică cuvinte sau expresii inventate scot la iveală lucruri fascinante despre relația dintre limbă și minte/creier.
Ce se întîmplă dacă Germania boicotează energia rusească? jpeg
Ce se întîmplă dacă Germania boicotează energia rusească?
Oprirea imediată a importului de gaz rusesc ar reprezenta pentru Germania un cost de 0,5% pînă la 2,2% din PIB.
Subreprezentarea femeilor în politica românească: 1990 2021 jpeg
Subreprezentarea femeilor în politica românească: 1990-2021
Posibile dificultăți cu care se confruntă femeile în ascensiunea politică constau în responsabilitățile ce țin de familie, constrîngerile de timp,  standarde mai înalte privind femeile care intenționează să candideze, stereotipurile de gen, lipsa încrederii de sine, o rețea fragilă de sprijin, hărțuirea online și în social media.
Disuasiunea nucleară după Ucraina jpeg
Disuasiunea nucleară după Ucraina
Armele nucleare precise, de dimensiuni reduse, par atît de ușor utilizabile încît am ajuns să le considerăm normale.
Un colaps moral și umanitar al culturii ruse jpeg
Un colaps moral și umanitar al culturii ruse
Asistăm la o recidivă teribilă a rasismului postimperial.
„Cei doi vor fi un trup“ jpeg
Răzbunarea lui Stolîpin. La Kiev
Este o nouă formă de societate civilă, mai fragmentată, dar mai conștientă de sine, formată din grupuri de cetățeni capabili să se informeze independent, să-și construiască propriile poziții, dar mai ales să acționeze în opoziție cu statul și cu elita birocratică.
Ce înseamnă apărarea Europei? jpeg
Ce înseamnă apărarea Europei?
„Întrebarea e cine conduce lumea. Numai războiul poate decide cu adevărat.“
„Acționăm împreună pentru securizarea teritoriului NATO” – interviu cu Peer GEBAUER, ambasadorul Germaniei la București jpeg
„Acționăm împreună pentru securizarea teritoriului NATO” – interviu cu Peer GEBAUER, ambasadorul Germaniei la București
„Permiteți-mi să spun foarte clar un lucru: acesta este războiul lui Vladimir Putin. Putin a început și a dezlănțuit acest război.”
Viitorul furat al Rusiei jpeg
Viitorul furat al Rusiei
Războiul său vizează întregul sistem european, care se bizuie, mai presus de toate, pe principiul inviolabilității granițelor.

HIstoria.ro

image
Predica de la Clermont: Chemarea la Prima Cruciadă
În ziua de 27 noiembrie 1095, pe câmpul din fața orașului Clermont, câteva sute de oameni așteptau să audă predica papei Urban al II-lea.
image
Frontul din Caucaz al Războiului ruso-turc din 1877-1878
Războiul din 1877-1878 este cunoscut mai ales pentru frontul din Balcani, la care au luat parte mari unități otomane, rusești și românești în principal, dar și trupe sârbești și muntenegrene.
image
Necunoscuta poveste a raclei în care s-au odihnit osemintele voievodului Mihai Viteazul
Cu ocazia comemorării recente a morții voievodului Mihai Viteazul, Muzeului Militar Național „Regele Ferdinand I” a publicat pe pagina de socializare a instituției povestea inedită a raclei în care, pentru un timp, s-au odihnit osemintele.