În fiecare sfîrșit de an, începe „nebunia” Sărbătorilor de iarnă. Ce cumperi, unde mergi, vii la mine, vin la tine, cînd ne vedem, trebuie să ajungem ici, trebuie să ajungem colo etc. etc. Perioada de petreceri și vacanțe, dintre Crăciun și Revelion, este una dintre cele mai aglomerate și trepidante perioade ale anului. La final ajungem aproape epuizați, fără să știm prea bine cum s-a scurs o săptămînă. Pe scurt, sărbătorile pun presiune pe noi?

„De sărbători trebuie să te simți excepțional! Cu orice cost!” Și costul este uneori mai mare decît ne permitem să plătim. Trăim sub imperativul fericirii, după cum afirmă Pascal Bruckner. Ne aflăm în acea „căutare nebună” care ne înhamă într-un maraton disperat pentru atingerea unui ideal al satisfacției vizibile și validate de o societate în care fericirea a devenit o obligație, în care nu prea mai există loc pentru acele momente în care să te simți pur și simplu natural – nici extaziat, nici deprimat, ci relaxat, calm, fără nimic deosebit.

Azi sîntem însă obligați să trăim „extraordinar”, nimic altceva nu e acceptabil. Unde ți-ai petrecut Revelionul? Dacă povestea ta de Revelion nu conține un element fabulos, nu prezinți interes, nu ești validat, nu-ți poți susține pretenția de a fi special. Cum și unde îți petreci vacanța a devenit deja o declarație de statut. Una e să spui că ai fost la un party fabulos sau la schi în Austria, cu totul alta – la țară, la bunici. Există o presiune interiorizată de a nu fi considerat „comun” – căci azi toată lumea își dorește să fie extraordinară. Ceea ce practic și logic e imposibil: pentru că a fi peste medie înseamnă că trebuie să existe acea medie, la care nu vrem să ne aflăm.

Esența sărbătorilor ar trebui să fie „bucurie”. Un timp frumos, vacanță și bună stare. Cu toate acestea, presiunile la care sîntem supuși ascund în ele acele „părți întunecate” ale sărbătorilor.

Vorbind despre Crăciun și perioada de pînă după Revelion, sărbătorile, pe lîngă timp calitativ, mai înseamnă și stres, nu doar financiar, ci și emoțional. Se creează obligații sociale, trebuie să atingi niște așteptări, să te încadrezi în anumite regulile „de bună conduită” care par să se mărească de la an la an.

Și, iată, putem vorbi despre o primă față întunecată: presiunea de a face față și de a răspunde așteptărilor - un mecanism pervers care pe unii îi poate goli de bucuria de sărbători. Bineînțeles, pentru unii presiunea socială poate fi mai ușor de gestionat, pentru acei „oameni de lume”, care jonglează cu evenimente și cu relațiile sociale, care se simt cel mai confortabil în mijlocul conversațiilor și a grupurilor. Pentru alții însă, poate deveni un adevărat coșmar.

Doar dacă vorbim despre presiunea cadourilor – ce să cumpăr, oare o să-i placă, oare am bani suficienți? – aceasta transformă Sărbătorile într-o reală misiune, un chin care poate accentua o anxietate socială deja existentă: dacă nu cumpăr ce trebuie și oamenii vor fi dezamăgiți? Ceea ce, pe lîngă bani și energie, poate adăuga un strop de frustrare. Vorbind despre frustrarea „shoppingului”, nu putem trece cu vederea strategiile de marketing ale companiilor, care încep încă din noiembrie cu multe și abile campanii de reduceri, care se alimentează din teama oamenilor de a rata o oportunitate. Oare e cea mai bună variantă, oare dacă nu cumpăr acum, mai găsesc ceva atît de bun? Ajungem, așadar, să cheltuim nu doar material, ci și multă energie fizică și psihică.

O a doua fațetă întunecată a perioadei de Sărbători este „testarea relațiilor”. Ne așteptăm să fim căutați, să fim sunați, să primim daruri, aceleași lucruri pe care și alții le așteaptă de la noi. Fiecare dar, fiecare masă pregătită devine un test și un subiect de bîrfă pentru următoarele evenimente la care ne vom găsi împreună cu alți prieteni.

Cînd vin sărbătorile ne îmbarcăm cu toții în același carusel din care nu lipsește angoasa singurătății. Printre luminile amețitoare cu design sărbătoresc ne putem descoperi triști și abandonați. Într-un moment maxim de socializare, putem găsi că ne este mult mai greu să ne conectăm cu ceilalți decît am crezut. Ritmul social de peste an, cu care sîntem obișnuiți, se oprește brusc și se poate simți pulsul conexiunilor interumane. În acest nou ritm nu te mai poți ascunde în spatele „muncii”, nu mai poți evita atît de ușor relațiile care împletesc părți egale de atracție și respingere, iubire și resentiment.

Iar aici intervine încă o umbră, cea legată de disonanța dintre valorile pe care le declarăm, cele pe care sîntem convinși că le susținem și cele pe care le practicăm. Dacă sîntem atenți și onești cu noi înșine, s-ar putea să descoperim de Sărbători că mai importantă decît familia e imaginea acestei familii, felul în care o prezentăm celorlalți, real sau virtual.

O altă asemenea „valoare” tradițională este masa de Crăciun. Mai bine zis mîncatul din zilele de Crăciun, care numai o masă tihnită nu e, ci se transformă într-un soi de îmbuibare tradițională. An de an, zeci de oameni ajung la urgențe cu indigestii și complicații datorate maratonului de sarmale, fripturi, prăjituri și vin. Între timp, valoarea relațiilor cu cei dragi cu care ne așezăm la masă rămîne prăfuită în raftul cu declarații.

Putem scăpa de obligații și presiuni? Putem regăsi partea luminoasă a Sărbătorilor?

Dacă vrei să îndeplinești cu stoicism toate cerințele sociale, religioase și tradiționale, această perioadă se transformă într-o probă de anduranță, fizică și mentală. Uneori e foarte greu să ieși din acest carusel, aproape un act de curaj.

Alternativa sănătoasă, prin care Sărbătorile să fie chiar sărbători, nu se definește prin atitudini extreme. Obosiți de presiunile copleșitoare ale perioadei, putem fi tentați să ne izolăm, să refuzăm orice încercare de conectare a celorlalți. Dar calea echilibrului e la mijloc, acolo unde alegem să fim și prezenți în familie, în comunitate, dar să ne și îngrijim pe noi înșine.  Nici să cădem epuizați, dar nici să ne baricadăm în casă. Ci să găsim o zonă de echilibru, acea zonă care să includă și oamenii pe care dorim să-i vedem, dar care să ne lase și nouă un respiro de meditație și liniște.

Ai putea să alegi o jumătate de zi pe care să o faci numai a ta, în care să-ți permiți un moment de introspecție. Un exercițiu extrem de valoros, și moral și psihologic, ar fi să îți ocupi o parte din timpul de Crăciun, încercînd să fii recunoscător. O astfel de pauză îți dă energia necesară pentru a face față mai apoi invitațiilor și vizitelor, obligațiilor. Și poate că e vremea să te întrebi care dintre aceste obligații merită cu adevărat efortul? Și care sînt nevoile proprii în această perioadă?

Departe de a fi un gînd egoist, să te gîndești și la nevoile personale este un act sănătos, pentru tine, dar și pentru alții. A fi altruist nu înseamnă neapărat să te sacrifici, să-ți epuizezi energia și liniștea sufletească pentru ceilalți mereu. Odată epuizate resursele personale, generozitatea și altruismul se pot transforma ușor în critică și resentiment.

De Crăciun e bine, așadar, să te gîndești la alții în aceeași măsură în care te gîndești și la tine. Ca să poți avea energia necesară pentru a putea dărui și altora. Nu este aceasta, pînă la urmă, marca echilibrului?

a consemnat Stela GIURGEANU