Ce înseamnă să fii femeie?

Publicat în Dilema Veche nr. 936 din 17 – 23 martie 2022
Ce înseamnă să fii femeie? jpeg

Fiecare femeie poartă cu ea o istorie a mamei, bunicilor, străbunicilor și tuturor femeilor care au turnat ceva din propria ființă și experiență de viață în creuzetul în care s-a plămădit propria ei feminitate. La aceasta se adaugă toate infuziile mediului și culturii în care trăiește pînă cînd rezultatul este o esență tulbure, cu nuanțe și influențe diverse, greu de identificat.

De aceea, multe dintre femeile pe care le cunosc se simt confuze atunci cînd încearcă să definească ce înseamnă să fii femeie. Și nu e de mirare, avînd în vedere toate mesajele contradictorii pe care le primesc direct sau indirect încă dinainte ca apartenența lor la un gen să fie conștientizată. Prejudecățile, valorile modelate cultural și religios, stereotipurile, etichetele verbale, modelele transmise transgenerațional, revistele glossy, cea mai mare parte a literaturii și artei multimedia ne spun cum sîntem sau cum ar trebui să fim noi, femeile. Aceste mesaje sînt, însă, pe cît de variate, pe atît de limitative și deformate – portrete în care ne regăsim cîte puțin, dar niciodată întru totul. Femeia seducătoare, luptătoare, fragilă, mamă, vanitoasă, afectuoasă, îngrijitoare, supusă, rebelă, casnică, dependentă, neîmblînzită, adorată, virtuoasă… ne oglindim în ele ca într-un mozaic de oglinzi care surprind fațete ale unei complexități pe care petrecem o viață întreagă încercînd să o cunoaștem și înțelegem.

O fațetă este aceea corporală, cu toate ramificațiile care rezultă din definirea femeii după sexul ei biologic. De aici derivă fațetele sexuale, cele reproductive, dar și cele estetice. Fiecare dintre ele naște mai multe întrebări decît răspunsuri. Este feminitatea legată de genetică sau de ceea ce identificăm ca fiind feminin la nivel psihologic? Cum rămîne cu femeile care nu pot sau aleg să nu nască copii? Domeniul estetic este atît de fluctuant încît nimeni nu mai știe ce este feminin în imaginea unei femei. Ce arată feminin acum? Dar cu un deceniu în urmă? Dar cu un secol? Cine decide, influențează sau impune standardele de frumusețe a femeii? Dar cele estetice legate de ținută sau îmbrăcăminte?

O altă fațetă este cea a maternității. Pentru unele dintre noi, aceasta este o cale naturală a instinctului de netăgăduit. Pentru altele, un vis pentru care trebuie să se lupte cu propriul corp. Pentru altele, o chemare a sufletului care adoptă în loc de a naște. Sau o alegere de a nu urma deloc această cale. Toate aceste ipostaze sînt parte a feminității. Totuși, de-a lungul istoriei, nu toate au reprezentat o alegere posibilă pentru femei.

Fațeta emoțională este una dintre cele mai controversate și mai pline de stereotipuri. Femeia este considerată fundamental sensibilă, emotivă și irațională. A fost nevoie de eforturi incredibil de mari pentru ca femeile să poată demonstra că la nivel cognitiv sînt la fel de capabile de raționament, gîndire critică, productivitate precum bărbații. Chiar și așa, stereotipurile – susținute sau nu de unele studii neuro-psihologice – încă fundamentează discriminarea femeilor chiar și în contexte sociale care se mîndresc cu gîndirea lor progresistă. În realitate, variațiile intragrup sînt mai mari decît cele care diferențiază femeile de bărbați. Felul în care ele își exprimă, recunosc și gestionează emoțiile depinde într-o așa de mare măsură de istoria personală, încît gradul de generalitate a unor astfel de afirmații ajunge mult prea mare pentru a mai fi util.

Fațeta relațională a feminității are la fel de multe complexități și contradicții. Intuiția și instinctele care dirijează eforturile femeii de a fi liantul familiei și al tribului sînt și cele care o fac vigilentă și nemulțumită de calitatea relațiilor. Lupta pentru putere în relații evident dezechilibrate și abuzive a învățat femeile să gestioneze complexități relaționale mari, dar și să își complice interacțiunile cu ceilalți.

De aceea, orice încercare de definire a feminității este sortită eșecului din start, ca un pat al lui Procust în care noi, femeile, ne-am găsit de prea multe ori. Dureros de prea multe ori. În schimb, ar fi mult mai aproape de adevăr să spunem că feminitatea nu are o definiție, ci o colecție imensă de povești și experiențe de viață. Este povestea doamnei de la curte care influența subtil jocurile politice ale regelui. Este drama țărăncii care își alăpta copilul într-o pauză de la prășitul cîmpului. E povestea compozitoarei pe ale cărei opere și-a pus numele fratele ei, compozitor faimos al vremii. Este reușita inegalabilă a primei femei pilot sau a primei femei medic, a deschizătoarelor de drumuri și a celor care s-au luptat pentru drepturi pe care astăzi le considerăm de la sine înțelese. Este durerea tăcută a tuturor soțiilor care n-au știut unde sau n-au avut cum să se salveze dintr-o relație violentă.

Feminitatea e colecția tuturor poveștilor unice, dar și a celor împărtășite. A celor pe care nu le-a mai trăit nimeni altcineva, dar și a celor pe care le-am trăit toate femeile de-a lungul timpului. Dincolo de toate diferențele, există și acele elemente comune ale feminității care ne permit să avem sentimentul apartenenței, al unei identități împărtășite. Ne simțim diferite și în același timp la fel, ceea ce face ca versurile lui Walt Whitman să aibă atît de mult sens în context feminin: „Mă contrazic? / Foarte bine, atunci mă contrazic / (sînt mare, conțin multitudini)”.

Privind cu atenție toate fațetele propriei feminități, descoperind mereu altele noi, răspunsul la întrebarea „Ce înseamnă să fii femeie?” devine din ce în ce mai puțin relevant. Oricît de corectă și complexă, o definiție nu poate înlocui povestea pe care o are de trăit fiecare femeie în încercarea de a accepta și împăca toate fațetele feminității ei. Această călătorie de întregire și vindecare este povestea feminității înseși.

Zenobia Niculiță este doctor în psihologie și lector universitar.

„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Omul sfințește locul?
Un loc banal, dar cu oameni calzi, primitori, devine în memorie un loc minunat, la fel cum un loc unde am avut experiențe proaste legate de oamenii de acolo se poate transforma într-un loc detestabil. Totuși, ce înseamnă pînă la urmă spiritul locului?
p 10 sus Martin Heidegger jpg
Locul mîndru, locul relevat, locul primit de la primărie
În arhitectură locul construirii este parte în diferite ecuații de ordine; de la căsuța din Pădurea Neagră la templu, de pildă, la Martin Heidegger, considerat inspiratorul unei întregi direcții din arhitectura contemporană.
p 11 Casa lui Marguerite Duras la Neauphle jpg
Turism ficțional
Oamenii dragi care nu mai sînt devin și ei niște personaje ficționale, ca și locurile în care i-am însoțit.
Oprirea, s  Mandrestii Noi, r n Sangerei, Republica Moldova Bus stop, Mandrestii Noi Village, Sangerei District, Republic of Moldova (50098746828) jpg
O capsulă a viitorului
Dar dacă nu am apucat să cunosc o altă Moldovă decît pe cea din copilăria mea și dacă Moldova copilăriei mele e dată uitării, nu e cumva Moldova din mine un fel de capsulă a timpului?
p 12 sus jpg
Pe teren
Așadar, uneori, locul despre care scrii e vedeta, dar – de cele mai multe ori – locul nu poate fi separat de oameni, de poveștile lor, de viața lor. Se influențează reciproc.
p 13 jpg
Tango
Tangoul a fost și opera exilaților. Iar eu de oamenii aceia mă simt legat mai mult decît de oricare alții, chiar dacă nu am fost niciodată nici în Argentina, nici în Uruguay și încă îmi caut curajul să-mi împlinesc destinul de a merge acolo chiar la căderea cortinei.
Sozopol view jpg
Cum ne-am petrecut vacanța de vară – fragmente de jurnal –
Pînă la Histria nu sîntem cruțați aproape deloc, drumul e dur, pietre mici și ascuțite supun pneurile unui atac permanent, dar, cum-necum, reușim să ajungem.
p 14 jpg
Ghid practic: cum să ajungi acasă
Pariul scrisului a apărut de-abia cînd mi-am zis că e cazul să mă implic cu orașul în care m-am născut.
Scriitorii, rudele mele maghiare jpeg
Nu mai citiți nimic!
Noua lege a Educației face cititul opțional, un prim pas înainte de a scoate cu totul educația din școală. În locul reformei, s-a ales abandonul.
3251104421 3a5f60ad8c k jpg
„Porții mici și gustoase”
Oamenii vor continua să citească, dar acea lume veche a dispărut. Hîrtia – dispare. Știrile – dispar.
CeMaFac ro, #TuCeFaciAcum?, taxiuri gratuite jpeg
Ce citesc tinerii adulți între BookTok și wattpad
Știm ce se citește, ce se caută, ce așteptări au și ne-am însușit și un limbaj specific.
p 1 jpg
Liste alternative
Mulți citesc literatura străină în original, în special în limba engleză, chiar și atunci cînd au la dispoziție traducerile românești.
p 12 jpg
Alfabetul imaginilor pentru cultura din spatele blocului
Sînt picături într-un ocean, sticle cu răvașe aruncate-n mare.
p 13 jpg
Gîndirea critică morală și alte fantezii de deșteptat copiii
Cum educăm, cum ne autoeducăm și cum ne lăsăm astăzi educați pentru a ne forma abilitățile morale de mîine?
p 14 jpg
Lecturi alternative din romanul românesc modern
Care ar trebui să fie scopul acestor lecturi formatoare? Să creeze oameni care să funcționeze moral?
Mîntuirea biogeografică jpeg
În capul mesei și în băncile dintîi
Ambiția pare să fie una dintre cele mai dilematice și contrariante trăsături de caracter.
p 10 sus jpg
Jocuri şi poturi ale ambiţiei
Ambiţia devine o poftă de mărire şi faimă pe care nimic nu ar putea-o vreodată ostoi.
Silk route jpg
Ambîț strategic Made in China
Supremația Chinei este pe cît de „inevitabilă“, pe atît de „naturală“.
p 12 jpg
De-a dreapta și de-a stînga ambiției: a plăcea oamenilor sau lui Dumnezeu?
Adevăratul creștin este un străin pentru această lume, adevărata lui țintă fiind viața cerească.
p 10 jos jpg
Scurte considerații psihologice despre ambiția la români
Ambiția nu este pozitivă (bună/funcțională) sau negativă (rea/disfuncțională).
p 1 jpg
Radio Itsy-Ambitsy
„Dacă eu n-am putut, măcar tu să poţi. Răzbună-mă, copile, şi o să fiu fericit. O să pot închide ochii cu inima împăcată.”
p 14 WC jpg
Ieșirea din „Machu Kitschu” / (Supra-)realism socialist
Replica din Bucureşti, realizată în 1951, deşi se aseamănă izbitor ca planimetrie şi tipologie a decoraţiei cu cele de la Moscova, este semnificativ mai joasă decît acestea.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
p 10 Ion D  Sirbu jpg
Amicul Dexter & amicul Sinister
Văd în Ion D. Sîrbu un fel de „ambasador” necesar acelora dintre noi care au obosit să tot empatizeze cu colaboratorii Securității.

HIstoria.ro

image
Predica de la Clermont: Chemarea la Prima Cruciadă
În ziua de 27 noiembrie 1095, pe câmpul din fața orașului Clermont, câteva sute de oameni așteptau să audă predica papei Urban al II-lea.
image
Frontul din Caucaz al Războiului ruso-turc din 1877-1878
Războiul din 1877-1878 este cunoscut mai ales pentru frontul din Balcani, la care au luat parte mari unități otomane, rusești și românești în principal, dar și trupe sârbești și muntenegrene.
image
Necunoscuta poveste a raclei în care s-au odihnit osemintele voievodului Mihai Viteazul
Cu ocazia comemorării recente a morții voievodului Mihai Viteazul, Muzeului Militar Național „Regele Ferdinand I” a publicat pe pagina de socializare a instituției povestea inedită a raclei în care, pentru un timp, s-au odihnit osemintele.