Iarna omului modern – interviu cu psihologul Zenobia NICULIȚĂ

Publicat în Dilema Veche nr. 782 din 14-20 februarie 2019
Iarna omului modern – interviu cu psihologul Zenobia NICULIȚĂ jpeg

În perioada iernii, multe persoane se plîng de stări de spirit proaste cauzate de vreme. Este meteo-dependența reală sau e mai mult „în capul nostru“?

În termeni biologici, meteo-dependența are de a face cu bioritmurile, care sînt legate și de mediul înconjurător, de alternanța zi-noapte, de felul cum creierul nostru reacționează, funcționează și se activează la lumină și la întuneric. Nopțile prelungite, zilele întunecate care sînt specifice iernii își pun amprenta asupra felului în care ne simțim. Țările nordice, de exemplu, se confruntă cu această problemă, avînd în vedere că au perioade lungi din an în care lumina e redusă și, din cauza aceasta, localnicii fac tot posibilul să amelioreze situația: își umplu casele cu lumini, fac cure de expunere, toate necesare menținerii echilibrului. Dar asta nu înseamnă că orice persoană care intră într-o iarnă mai grea devine automat și depresivă pentru că e întuneric sau din cauză că presiunea atmosferică o afectează pe termen lung. La nivelul simțului comun, meteo-dependența este o explicație empirică… la îndemînă. Cînd nu ne simțim chiar „în apele noastre“, dar nu atît de grav încît să căutăm explicații mai complexe care să necesite grade de introspecție mai mari, care ar putea genera niveluri de vulnerabilitate mai ridicate decît sîntem dispuși să străbatem, putem spune, bunăoară, că de vină este vremea.

În cazul acesta, în care meteo-depen­den­ța e un motiv la îndemînă, o justificare facilă pentru momentele cînd ne simțim nițel apatici, nu se poate crea și un soi de autosugestie în masă – asociind automat vremea urîtă cu starea proastă?

Putem vorbi despre un soi de voluptate a tristeții și a deprimării. Însă cred că cei mai mulți dintre noi nu se simt presați social să simtă această voluptate. Chiar dacă, de pildă, în adolescență există o tentație „cool“ să fii mai „întunecat“, mai neînțeles, să ai o atitudine depresivă și apatică, atunci cînd atingi un echilibru emoțional nu mai simți această chemare spre depresie pentru a te defini ca fiind „special“. Cu toate acestea, uneori, dacă vorbim despre meteo-dependență în sensul de „apatie“, în realitate vorbim și de o nevoie emoțională neexprimată, uneori neconștientizată, de un „supliment“ necesar de afecțiune. Uneori simți că nu poți justifica acea nevoie de a te simți iubit și protejat la nivelul manifestat doar pentru cei care suferă în urma unei cauze cu un motiv explicit al durerii.

Atunci ajungem să fim atrași cumva de această justificare în speranța că vom primi atenția și afecțiunea pe care simțim că nu ne permitem să le cerem pur și simplu.

În anii ‘80, în Statele Unite a apărut conceptul SAD (Seasonal affective disorder) care denumește tulburările afective sezoniere via „depresia de iarnă“. Vorbiți-ne despre acest sindrom.

SAD este, în general, o tulburare de dispoziție emoțională. Fiecare dintre noi avem acel nivel de bază de echilibru, care descrie felul cum ne simțim în mod normal, cînd nu ni se întîmplă nimic deosebit. Acest nivel bazal este diferit de la persoană la persoană, unii fiind mai înclinați spre spectrul negativ al dispoziției afective, alții, din contra, mai joviali, mai energici și mai deschiși. „Tulburarea afectivă sezonieră“ se referă la faptul că, în funcție de mediul exterior, este posibil ca unii dintre noi să simtă o modificare a acelui nivel de bază de echilibru. Această tulburare este în special legată de manifestările depresive. Cu cît persoana e mai echilibrată din punct de vedere emoțional, cu atît aceste modificări sînt mai puțin simțite. Însă, cu cît există unul sau mai multe antecedente privind modificarea dispozițiilor emoționale, cu atît motivele exterioare devin mai valide. Dacă predispoziția mea e una înclinată spre nevroză și exacerbarea emoțiilor, orice mică fluctuație de dispoziție emoțională va fi mult mai vizibilă. Dincolo de tulburările de dispoziție afectivă, oamenii sînt, în pofida modernității, conectați încă la mediul exterior. Deși am evoluat, nu mai locuim în peșteri și nu mai ieșim la vînătoare, avem totuși reminiscențe ale ritmurilor biologice ancestrale. Iarna, de exemplu, cînd natura este înghețată, cînd nu mai sînt nici recolte pe ogor sau animale pentru vînătoare, organismul simte că e vremea să reducă ritmul ca să poată supraviețui. Energia revine odată cu primăvara, cînd totul se întoarce la viață. Bineînțeles, nu funcționăm doar în acești parametri. Deși aceste elemente de reglaj biochimic ale funcționării instinctuale sînt prezente și nu vor dispărea, ele nu sînt singurele care ne dirijează.

Există oameni care iubesc iarna, alții care o detestă. Cum se creează aceste antipatii și simpatii față de anotimpuri?

Relația noastră cu un anotimp are de-a face cu amintirile fiecăruia. Pentru unii, amintirile sînt legate de vacanțele cu părinții, de schi, de ciocolată caldă sau de povești la gura sobei, pentru alții, iarna presupune frig în case, drumuri și șosele pline cu gheață și zloată, răceli și gripe – este deci ușor de înțeles de ce unii preferă vara, alții iarna. Există și factori socio-culturali care afectează relația noastră cu anotimpurile. Iarna omului modern, cel cu job și concedii, devine un anotimp greu pentru că este contextualizat diferit. În zilele noastre, iarna debutează de fapt cu sărbătorile de iarnă, pentru care ne pregătim și ne consumăm emoțional, după care urmează vreo două luni cînd nu se întîmplă nimic altceva decît mers la serviciu și îndurat frigul și zăpada. Același lucru se poate întîmpla și vara, dacă îți iei concediu la începutul sezonului – vei experimenta aceeași senzație de deprimare și oboseală spre sfîrșitul anotimpului. Cînd raportezi un anotimp la perioada de vacanță, vei vedea că, pe timp de iarnă, anotimp care debutează inevitabil cu sărbătorile și continuă cu o perioadă lungă cînd deja ai cheltuit veniturile pe cadouri și petreceri, dar distracția s-a dus și vremea e încă mohorîtă, ai tentația de a te lăsa copleșit, deprimat și lipsit de chef.

Pentru că ați vorbit despre iarna omului modern, cum rămîne cu iarna omului urban?

Cu siguranță, anotimpurile în spațiul urban au pierdut o parte din semnificația lor referitoare la supraviețuire și la echilibrul biologic și emoțional. Să ne gîndim doar la faptul că anotimpurile trăite în mediul rural reprezentau niște ritmuri sociale, legate de supraviețuire, vara mîncarea era din belșug, iar sfîrșitul iernii coincidea cu terminarea proviziilor și, uneori, cu foamete. Azi, în mediul urban, se poate trece de la anotimp la anotimp fără să mai realizăm aceste treceri. Putem fi bunăoară în plină toamnă, dar să fie atît de cald încît să nu conștientizezi că vara s-a terminat. Sau să fie iarnă și frig, dar mediul artificial în care stai să nu te lase să simți întru totul exteriorul. Stai în casă, la căldură, mergi cu mașina de acasă la serviciu, petreci vremea în mall-uri etc. Vorbind de mall ca de un exemplu al artificialului, orice persoană din mediul urban poate experimenta acea uniformitate aproape degradantă a vieții trăite în „bulă“, unde nu există zi sau noapte, alternanță de lumină și întuneric.

Cum putem face diferența între blues-ul de iarnă și depresie?

Uneori avem stări emoționale pe care nu le putem explica, sînt difuze, o anumită tristețe care vine de nicăieri. Nu e ca și cum aș fi trist pentru că am pierdut un prieten sau pentru că am suferit un eșec. În esență, sînt acele momente cînd nu ai chef de nimic, ești apatic, îți pierzi energia și ți se pare că te-ai cam săturat de toate, fără să ai însă un motiv clar al simptomelor. În general, aceste stări de alternanță emoțională sînt de intensitate mică sau medie. În momentul cînd intensitatea devine mai mare, trebuie să investighezi și, după caz, să ceri ajutorul. O verificare rapidă se poate face căutînd un mediu luminos, cald, calm, la care să te expui. Dacă începi să te simți mai bine, probabil că ai avut nevoie doar de ceva din mediul exterior, de anumite condiții care să te ajute să îți regăsești echilibrul. Noi, cei care trăim în mediile urbane, artificiale și avem un stil de viață sedentar, sîntem din ce în ce mai obișnuiți să ne anesteziem corpul și să nu mai dăm ascultare semnelor pe care acesta încearcă să ni le transmită. Bineînțeles că nu ne vom autodiagnostica pe baza unei simple expuneri, dar a recunoaște modificările interioare ale propriului corp și a le înțelege semnificația e o abilitate care se poate exersa. Avem neuro-receptori destinați senzațiilor proprioceptive (acele senzații din lăuntrul corpului, difuze și puțin intense, care ne dezvoltă intuiția) și chinestezice (senzațiile legate de mișcare și de postură). Dacă exersezi mai mult această atenție orientată către interior, poți depista micile dereglări. Și, după caz, să știi să te expui unui mediu care să regleze starea de echilibru sau să investighezi, mai departe, cu ajutorul unui specialist.

a consemnat Stela GIURGEANU

Foto: wikimedia commons

Viețile netrăite jpeg
Păsările par că știu mereu unde să se ducă
Păsările par că știu mereu unde să se ducă. Nu e nimic neclar în zborul lor. E o limpezime care mă emoționează.
p 10 jpg
Muze. Gemüse*
La sat e important ce ai, unde ai, cît ai, de unde ai. Prezența ta este vizibilă celorlalți, iar întrebări care sînt mai mult decît evitate la oraș devin aici punctele principale în funcție de care ești privit.
foto  Daniel Mihăilescu jpg
„O grădină cu deschidere la mare și ocean” – interviu cu scriitoarea Simona POPESCU
Grădina de la țară a bunicilor Ana și Nicolae, magică. Era, mai departe, via, cu strugurii grei, parfumați, după care urmau lanurile de porumb, un labirint verde.
p 12 sus jpg
„Începutul a fost nevoia de evadare în afara cotidianului urban” – interviu cu Mona PETRE, autoarea proiectului „Ierburi uitate”
„Ierburi uitate. Noua bucătărie veche”, apărută toamna trecută la Editura Nemira, este o încununare, după o decadă, a muncii mele de cercetare și experimentări culinare, una dintre manifestările fizice ale acestui efort lung de peste zece ani.
p 13 jpg
O grădină ca o viață. De la ghivecele studențești cu violete de Parma și cactuși la grădina apocalipsei și cea a degetelor verzi
Așa că Grădina Apocalipsei, a cărei creștere am început-o în mod simbolic odată cu intrarea în lockdown-ul din 15 martie 2020, întotdeauna va avea o legătură ascunsă cu o grădină în care am așteptat toată copilăria mea să intru, giardino meraviglioso, grădina misterelor, grădina Bomarzo.
Dmitri Nabokov's garden in Montreux jpg
„Să nu uităm că toate formele sînt în natură” – interviu cu artista vizuală Chantal QUÉHEN
Grădina face parte dintr-o construcție, o compoziție ca un tablou. Monet a excelat în asta la Giverny. Poate că asta m-a adus la peisaj, dar imaginația mea a dat totul peste cap.
p 14 jpg
Fascinația lucrurilor mici
Într-o notă similară, îmi place să folosesc fotografia de aproape a naturii pentru a urmări viața dincolo de ceea ce vedem în grabă.
Rustic fence (Unsplash) jpg
Trăim într-un multivers aici, pe Pămînt
Bunica mea vorbea cu animalele, iar eu o priveam fascinată, ca pe o mare vrăjitoare, și eram convinsă că și ele o înțelegeau.
p 21 jpg
„Sălbăticia devine un vis de intimitate, siguranță, control și libertate” interviu cu Oana Paula POPA, cercetătoare la Muzeul Național de Istorie Naturală „Grigore Antipa“
Micuții care astăzi stau să ne asculte poveștile cu animale sperăm să se transforme în adulți responsabili, în sufletele cărora au fost sădite, de la vîrste fragede, semințe din care vor rodi respect și dragoste pentru natură.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Omul sfințește locul?
Un loc banal, dar cu oameni calzi, primitori, devine în memorie un loc minunat, la fel cum un loc unde am avut experiențe proaste legate de oamenii de acolo se poate transforma într-un loc detestabil. Totuși, ce înseamnă pînă la urmă spiritul locului?
p 10 sus Martin Heidegger jpg
Locul mîndru, locul relevat, locul primit de la primărie
În arhitectură locul construirii este parte în diferite ecuații de ordine; de la căsuța din Pădurea Neagră la templu, de pildă, la Martin Heidegger, considerat inspiratorul unei întregi direcții din arhitectura contemporană.
p 11 Casa lui Marguerite Duras la Neauphle jpg
Turism ficțional
Oamenii dragi care nu mai sînt devin și ei niște personaje ficționale, ca și locurile în care i-am însoțit.
Oprirea, s  Mandrestii Noi, r n Sangerei, Republica Moldova Bus stop, Mandrestii Noi Village, Sangerei District, Republic of Moldova (50098746828) jpg
O capsulă a viitorului
Dar dacă nu am apucat să cunosc o altă Moldovă decît pe cea din copilăria mea și dacă Moldova copilăriei mele e dată uitării, nu e cumva Moldova din mine un fel de capsulă a timpului?
p 12 sus jpg
Pe teren
Așadar, uneori, locul despre care scrii e vedeta, dar – de cele mai multe ori – locul nu poate fi separat de oameni, de poveștile lor, de viața lor. Se influențează reciproc.
p 13 jpg
Tango
Tangoul a fost și opera exilaților. Iar eu de oamenii aceia mă simt legat mai mult decît de oricare alții, chiar dacă nu am fost niciodată nici în Argentina, nici în Uruguay și încă îmi caut curajul să-mi împlinesc destinul de a merge acolo chiar la căderea cortinei.
Sozopol view jpg
Cum ne-am petrecut vacanța de vară – fragmente de jurnal –
Pînă la Histria nu sîntem cruțați aproape deloc, drumul e dur, pietre mici și ascuțite supun pneurile unui atac permanent, dar, cum-necum, reușim să ajungem.
p 14 jpg
Ghid practic: cum să ajungi acasă
Pariul scrisului a apărut de-abia cînd mi-am zis că e cazul să mă implic cu orașul în care m-am născut.
Scriitorii, rudele mele maghiare jpeg
Nu mai citiți nimic!
Noua lege a Educației face cititul opțional, un prim pas înainte de a scoate cu totul educația din școală. În locul reformei, s-a ales abandonul.
3251104421 3a5f60ad8c k jpg
„Porții mici și gustoase”
Oamenii vor continua să citească, dar acea lume veche a dispărut. Hîrtia – dispare. Știrile – dispar.
CeMaFac ro, #TuCeFaciAcum?, taxiuri gratuite jpeg
Ce citesc tinerii adulți între BookTok și wattpad
Știm ce se citește, ce se caută, ce așteptări au și ne-am însușit și un limbaj specific.
p 1 jpg
Liste alternative
Mulți citesc literatura străină în original, în special în limba engleză, chiar și atunci cînd au la dispoziție traducerile românești.
p 12 jpg
Alfabetul imaginilor pentru cultura din spatele blocului
Sînt picături într-un ocean, sticle cu răvașe aruncate-n mare.
p 13 jpg
Gîndirea critică morală și alte fantezii de deșteptat copiii
Cum educăm, cum ne autoeducăm și cum ne lăsăm astăzi educați pentru a ne forma abilitățile morale de mîine?
p 14 jpg
Lecturi alternative din romanul românesc modern
Care ar trebui să fie scopul acestor lecturi formatoare? Să creeze oameni care să funcționeze moral?

Adevarul.ro

image
Preţurile petrolului continuă să crească. La cât ar putea ajunge până la sfârşitul anului şi cu cât au scăzut stocurile
Preţurile petrolului au crescut joi cu aproximativ 4%, deoarece datele solide privind consumul de combustibil din SUA şi aşteptările de scădere a livrărilor ruseşti au compensat temerile că încetinirea creşterii economice ar putea submina cererea, transmite Reuters.
image
NBC News: Rusia i-ar fi instruit pe angajaţii centralei nucleare Zaporojie să nu meargă la serviciu vineri, pe fondul îngrijorărilor cu privire la un incident planificat
Rusia i-ar fi instruit pe angajaţii centralei nucleare Zaporojie să nu se prezinte vineri la lucru, au confirmat în exclusivitate serviciile secrete militare ucrainene pentru NBC News.
image
De ce folosesc românii voucherele sociale pentru alcool şi ţigări. Ce spun sociologii şi psihologii
Ministrul Proiectelor Europene a anunţat că voucherele sociale blocate pentru că beneficiarii au cumpărat cu ele tutun şi alcool vor rămâne aşa până la următoarea tranşă de bani pe care statul o va livra. Experţii atrag însă atenţia că din coşul de c...

HIstoria.ro

image
Prea multe crize pentru o singură planetă
Luna în care vin scadenţele nu e niciodată plăcută, dar, când toate notele de plată se strâng în aceeași zi, ea este greu de depășit. Și ziua aceea pare să fi sosit, la nivel mondial.
image
Una dintre cele mai mari bătălii de tancuri din istorie, în Historia de august
Născut în vara anului 1943, mitul despre bătălia de la Prohorovka a rezistat timp de mai multe decenii, deoarece sovieticii au avut toate motivele să preamărească și să se laude cu victoriile obţinute.
image
Cum a ajuns Vlad Țepeș ostatic la Înalta Poartă
Pacea semnată în 1444 între unguri și turci îl prevedea și pe Vlad al II-lea Dracul.