⬆
iarna la noi
Iarna e cum vrem noi să fie
După ce guvernul nostru a început să nu mai fie atît de pro-european, mi se pare că și iernile au început să-și recapete greutatea din anii ’80. Din nou parcă se face tot mai simțit și crivățul care bate dinspre nord-est (sigur, la senzația asta con
„Culmea este că am avut dreptate“ – interviu cu meteorologul Romica JURCA
A fost o perioadă bună de timp în care eu nu am crezut în încălzirea globală. În arhiva Administraţiei Naţionale de Meteorologie sînt date despre vreme foarte caldă – temperaturi de martie sau chiar aprilie – în lunile ianuarie şi februarie, dar şi în iulie sau august, şi asta din 1
Zăpezile de alaltăieri
Iarna grea, aşa cum n-a mai fost alta, revine deseori în mărturiile vremii. Fiecare crede că iarna lui este cea mai grea, cu zăpezile cele mai mari, cu lupii cei mai fioroşi, cu frigul cel mai crunt. Şi fiecare în parte are dreptate. La 1740, „bătrînii ţării“ nu-şi aminteau să mai fi văzut o „iarnă mai grea şi mai lungă“ decît cea pe care o trăiau în acel moment. Iarna lor începuse în octombrie şi se sfîrşea în aprilie, fără ca oamenii să aibă timp să-şi strîngă păpuşoiul sau fînul. Or, o astfel
Lopata era singura scăpare
Am trăit destule fenomene meteo în viața mea de bucureștean. Am prins, de pildă, marea zăpadă din ‘53. Îmi amintesc, aveam doar 5 ani și eram intern într-o casă de copii preșcolari, undeva prin Cotroceni. Căminul era săptămînal, iar maică-mea venea sîmbăta după-amiaza să mă ia acasă. De data asta nu a mai venit. Zăpada căzută a fost atît de mare încît nu se mai putea circula. Îmi amintesc că eram în cămin, mă uitam pe fereastră și vedeam doar o mare albă, chiar și copaci
„Frigul a venit mai devreme“ – interviu cu Radu OPAINA, președinte al Federației Asociațiilor de Proprietari
Rețeaua este extrem de uzată. Sînt zone foarte multe unde rețeaua este, de fapt, un tub de pămînt format în subsol prin acțiunea naturala a apei (pîrîuri subterane). Banii pentru reparațiile și înlocuirile necesare au fost în bugetele RADET și ELCEN, dar au
„Dacă s-ar găsi ceva de mîncare, ar fi ca-n timpul războiului“
Mi-e dor de iernile din București… La Bacău sînt mult mai rele. Pînă acum, temperaturile au scăzut de peste zece ori sub minus 15, minus 20 de grade. În plus, bate și vîntul. Doamne, cum bate vîntul… Intră pînă în ultimul atom de calciu din schelet.
Copiii spun lucrurilor pe nume
Eu iubesc iarna. Iarna poți să faci oameni de zăpadă și să te bați cu bulgări. Iarna îmi este dragă pentru că toată familia e unită și poți să te întîlnești cu rudele mai des.“
Ceauschwitz
Cea mai grea iarnă a anilor ’80 în România a fost cea dintre 1984 și 1985. O consemnare ce ne amintește amănuntele vieții de atunci se găsește în cartea antropoloagei americane Katherine Verdery Viața mea ca spioană. Cercetătoarea a petrecut acea iarnă grea în România, fiind urmărită de Securitate care, în acea perioadă, o considera spioană „socio-politică“.
Iarna omului modern – interviu cu psihologul Zenobia NICULIȚĂ
În termeni biologici, meteo-dependența are de a face cu bioritmurile, care sînt legate și de mediul înconjurător, de alternanța zi-noapte, de felul cum creierul nostru reacționează, funcționează și se activează la lumină și la întuneric. Nopțile prelungite
Amintiri dintr-o altă viaţă
Temperatura ideală a camerei pe timpul nopții este undeva între 15 și 19 grade. Temperatura normală a corpului nostru este in jur de 37 de grade. Dacă nu va puneți mănuși și fular – sau dacă RADET-ul sau altele asemenea nu dau căldură – și temperatura corpului vă coboară sub 35 de grade, vă ia mama dracului sau, în termeni medicali, intrați în hipotermie.