⬆

Histria

Publicat în Dilema Veche nr. 942 din 28 aprilie – 4 mai 2022

Cît de mult om fi progresat față de perioada antică? Putem găsi unele răspunsuri printr-o simplă plimbare prin muzeul și ruinele Histriei, pe malul lagunei Sinoe.

Încălzirea prin pardoseală, atît de utilizată în perioada romană, părea un mare pas înainte în ale instalațiilor anilor 1990. Apele termale erau la discreție în perioada romană. Azi, mai avem pînă să ajungem acolo. Cel puțin în București. Iar tubulatura tip Lego, săpată în calcar, folosită de romani pentru aducția de apă, este funcțională și în zilele noastre în unele părți ale fostului imperiu. Cum s-ar fi simțit unii contractori de servicii din zilele noastre, unde garanțiile de douăzeci de ani par a fi pe termen aproape nelimitat?

Tot o plimbare prin Histria ne duce și în fața unui fragment de mozaic, rămas în voia intemperiilor pentru aproape două milenii. Aș dori să găsesc meșteri mozaicari care să poată garanta o lucrare măcar pentru un secol...

Despre podoabele găzduite de muzeu: bijuterii unicat, elegante și discrete, cosmetice care pun în valoarea frumusețea oricărei matroane. Iar pentru bărbați, eleganță și simplitate! Nu este o reclamă, ci o analiză a exponatelor (nu foarte multe, pentru că nici bugetele Culturii nu au fost darnice cu patrimoniul fabulos al Dobrogei).

E drept, acum două milenii, cînd Histria era cel mai mare oraș din partea de vest a Mării Negre, aici ajungeau numeroase corăbii din Mediterana, dar închiderea fostului golf Halmyris, acum aproape 1.400 de ani, i-a gonit pe toți locuitorii.

Însă pentru locuitorii actuali ai localităților din zonă este mult loc de mai bine pentru a ajunge să se compare cu cei care au trăit aici acum două milenii. E drept, atît istoria, cît și natura și clima s-au unit și au acționat spre a crea aici condiții vitrege pentru o perioadă însemnată de timp.

Cartierul de vile de pe malul Lagunei Sinoe ne mai arată ceva. Zonele cu cele mai frumoase priveliști, fie că vorbim despre antica Histrie, despre Constantinopole sau Monte Carlo, sînt și cele locuite de cei mai prosperi și influenți locuitori. Semn că unele lucruri nu se schimbă niciodată.

Foto: historia.ro

unde mi-ar fi bine

Cît de ficționale sînt țările și spațiile în care trăim?

Liniștea și familiaritatea sînt suficiente sau devin prea puțin cînd vine vorba de promisiunea unui altfel?

Ana Maria SANDU

unde mi-ar fi bine

Jumătate mișcare, jumătate siguranță

Locurile sînt sinonime cu niște stări psihice, sînt legate de întregi constelații de lucruri trăite, sunete, imagini, intensități care au înscris acel teritoriu pe harta mea emoțională.

Neuhausen (Erzgeb ), die Schlossgasse JPG

unde mi-ar fi bine

În satul Noulacasă

Acest sat se numește Neuhausen, iar mie, în română, îmi place să-i spui Noulacasă.

unde mi-ar fi bine

Un lac între munți

Am știut că atunci, acolo, sînt fericit și că e un loc în care o să mă întorc întotdeauna cînd o să mă pierd, cînd o să-mi fie foame, sete sau o să mă rătăcesc.

Bogdan-Alexandru STĂNESCU

unde mi-ar fi bine

Aici, între cei doi poli ai vieții mele

Cred că pentru mine e esențial să pot oscila între două stări sau două locuri sau două universuri sufletești.

unde mi-ar fi bine

Orașe uriașe

Mă văd întors în Paris, trăind liniștit viața altora, recunoscător celor care se poartă frumos cu mine, pînă cînd alții, nou-veniți, încep să îmi fie recunoscători că mă port frumos cu ei.

Augustin CUPȘA

unde mi-ar fi bine

4 case x 4 mașini

Mașina pe care mi-aș fi luat-o putea funcționa drept criteriu de delimitare a unor intervale (micro)biografice.

unde mi-ar fi bine

Harta

Aș vrea să trăiesc în România pentru că, după atîtea mereu alte și alte hărți, ar fi mai ușor s-o iau pe-a noastră la puricat, și la propriu, și la figurat.

Raluca NAGY

unde mi-ar fi bine

Pe aripile gîștelor sălbatice

M-aș lăsa purtată de gîştele sălbatice ale lui Nils Holgersson, dînd roată nu doar Suediei, ci întregului continent, planînd fără nici o obligaţie şi nici un regret pe deasupra locurilor pe care le-am iubit cîndva.

unde mi-ar fi bine

Pentru Constanța, cu dragoste și abjecție

Mi-ar plăcea să trăiesc într-o Constanța în care nostalgia – neobturată de dezvoltările imobiliare – să deschidă portaluri către trecut.

unde mi-ar fi bine

Orașul Sud

Lună plină, Dunărea caldă și întunecată la Brăila, primitoare cînd intri cu picioarele în malul ușor nămolos.

„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum ” jpeg

Mahala, periferie

Centrul și marginea

Tendința este acum cea a descentralizării și nu doar din punct de vedere urbanistic.

Adina POPESCU

Mahala, periferie

Strada Tunari în ficțiune și în realitate

Comoditatea locuirii împreună se vede că a primat față de disconfortul izvorît din diferență, rasială, socială.

Mahala, periferie

Mahalale şi mahalagii

Oamenii se temeau de mahala şi de puterea cu care devora reputații şi destine.

Constanța VINTILĂ

Mahala, periferie

La Bragadiru

Lockdown-ul din martie 2020 ne-a prins în cei 46 de metri pătrați ai apartamentului de două camere din Drumul Taberei. Atunci a fost momentul-cheie.

Mahala, periferie

Periferia sferei moralității: o scurtă istorie despre progres

Virtutea nu mai este ceva ce poate fi impus de la centru, ci descoperit și practicat de fiecare.

Radu USZKAI

Mahala, periferie

O stradă doar a lor

Blocurile noi, plombe inestetice inserate în această alveolă cu aspect periurban, la rîndul ei înglobată într-un mare cartier de blocuri, ar fi contribuit la „curățirea” zonei.

1024px Bruxelles Commission Européenne Berlaymont (23191436909) jpg

Mahala, periferie

România, la periferia UE? Da, dar alții dau buzna afară

Faptul că euroscepticismul e (deocamdată?...) o afacere politică fără urmări, în România, e confirmat de ultimele formule de guvernare din țară.

Iulian COMANESCU

Mahala, periferie

Marginea lumii

E o senzație greu de găsit în altă parte, aceea că nimeni, niciodată, n-are ochii ațintiți spre tine, ceea ce îți lasă loc să faci ce vrei și să fii cum ești.

Ana-Maria CAIA

arta în vreme de război

Arta apărării

Ne-am gîndit să abordăm chestiuni precum soarta, scopul și responsabilitatea artei în vreme de război.

Marius CHIVU

arta în vreme de război

Artă fără adăpost

Muzeele de artă s-au obișnuit cu drôle de guerre care a șters din mințile tuturor iminența sau măcar posibilitatea unui război real.

arta în vreme de război

Patru tablouri

Au fost furate peste 170.000 de mii piese de artă fără ca trupele „eliberatoare“ să intervină.

d15 Dan Perjovschi Anti War Drawings ©Nicolas Wefers 5 jpg

arta în vreme de război

Make art, not war – anchetă

Dată fiind natura explicit grafică a unui conflict armat, am adresat trei întrebări cîtorva artiști care se ocupă cu imaginea: pictori, artiști vizuali, regizori de film, desenatori.

Marius CHIVU

arta în vreme de război

Fragilitatea indestructibilă a literei

Asta e proprietatea esențială a cărților: opresc în corpul lor corpurile morții.

Radu VANCU

Adevarul.ro

HIstoria.ro

„Micile Rome” - Așezările coloniștilor romani în Dacia

După cucerire, teritoriul unei noi provincii era împărțit administrativ și guvernat după principiile dreptului roman. Elementele principale ale romanizării au fost armata, administrația, coloniștii, dreptul roman, veteranii și școlile create în provincii. Armata avea legături permanente cu autohtonii, unii dintre ei înrolându-se în trupă imediat după cucerire, în provinciile lor sau fiind trimiși în altele, chiar departe: trupe auxiliare formate din daci, imediat după cucerire, au fost trimise u

Bătălia de la Poltava, sau cum a devenit Rusia o Mare Putere

27 iunie 1709: în urma victoriei de la Poltava, Rusia se alătură grupului de Mari Puteri europene și, prin înfrângerea Suediei, câștigă definitiv poziția de cea mai mare putere a Europei Nord-Estice. Era primul pas al dezvoltării fulminante a Rusiei. Bătălia de la Poltava, una din cele mai mari bătălii ale Marelui Război Nordic (uitat, din păcate, de istoriografia modernă), a avut, așadar, consecin

Cine a fost Mary Grant, englezoaica devenită simbol al Revoluției de la 1848 din Țara Românească

„România revoluționară”, creația pictorului Constantin Daniel Rosenthal, este unul dintre cele mai reprezentative tablouri ale românilor, simbol al Revoluției de la 1848. Românca surprinsă în tabloul care a făcut istorie a fost, de fapt, la origini, o englezoaică pe nume Mary Grant.