De cîte ori am fost prost

Publicat în Dilema Veche nr. 885 din 25 - 31 martie 2021
De cîte ori am fost prost jpeg

Nu cred că m-am născut prost, mai degrabă cred că m-am prostit treptat. Primele semnale le-am primit demult, în adolescență. Erau anii 1980, cu acea concurență uriașă la examenele de admitere la facultate, subiecte unice pe țară, iar eu doream să devin geolog. Locuri puține, însă (doar 40), iar subiectele erau aceleași cu cele de la Automatică, Electronică, Aeronave și celelalte facultăți de rang 1 ale Politehnicii (doar că acolo erau de vreo cinci ori mai multe locuri).  Foști colegi de liceu, deja studenți politehniști, m-au sfătuit insistent să nu încerc să dau la Geologie, un examen așa de greu și cu locuri așa de puține. Părea, clar, prostie pură. Cu atît mai mult cu cît nu eram nici „băiat isteț”, să am pile și să scap de armata lungă în cazul unui insucces. E drept, i-am dezamăgit și am intrat.

În anii de studenție, odată cu schimbarea de regim, am fost sfătuit să renunț la geologie, la facultate sau la ideea de studiu în general și să mă apuc de o afacere, ceva. Cum îmi ziceau binevoitorii, numai proștii nu vedeau ce momente grozave erau să te apuci de învîrteli, să te căpătuiești.

După facultate am plecat cu o bursă de Master în Italia. Nimeni nu se mai aștepta să mă vadă revenind în țară. Era 1994, una dintre cele mai tulburi perioade din istoria României. Și m-am întors. Am crezut că merită să încerc să fac ceva și acasă. Ăsta a fost momentul cînd mi-am primit cu inconștiență statutul de prost optimist. Mai rău, după revenirea în țară am fost fericit că am fost primit să lucrez la nou înființatul Centru de Geologie Marină – actualul meu institut. Și cu studii în străinătate, și în cercetare... nimic nu putea fi mai rău din punctul multora de vedere. Eram, cum se spune, prost cu diplomă. Cu atît mai mult cu cît la doctorat am avut alături, ca mentor și prieten, un geolog marin din Bologna (Italia) – și între 1995 și 2000 mergeam anual în stagii acolo, în Delta Padului și pe litoralul adriatic. Și am tot revenit acasă.

Măcar dacă aș fi învățat ceva de la cei mai descurcăreți și isteți... La revenirile în țară eram întrebat constant de către diverși cunoscuți ce marfă am băgat, să o cumpere ei. Cînd ziceam că nu am „băgat” nimic în țară eram privit cu incredulitate, apoi, cînd se lămureau că nu îi mint, simțeam cum mă privesc cu milă: „Atîta poate, săracul...”. De fapt, era și mai rău de atît. În anii 1990, în România nu ajungeau nici un fel de publicații științifice de vîrf, cel puțin în domeniul geologiei marine. La fiecare plecare îmi fotocopiam teancuri de articole, pe care le căram în bagaje îndărăt în țară. Nu o dată am intrat în atenția vameșilor de la Otopeni care, văzîndu-mă cu bagajele pline, mă puneau să le desfac. E greu să uit expresia lor cînd vedeau că, de fapt, eu car articole copiate în loc de cine știe ce bunătăți sau chestii de lux. Cel mai trist a fost un vameș care, probabil, se aștepta și la un cadou gros. Cînd a văzut articolele mi-a zis: „Prost ești, băi băiete, dar m-ai făcut și pe mine să îmi pierd timpul! Pleacă și lasă-mă în pace!”.

Profesia m-a dus prin locuri minunate, de la brațele, bălțile și lacurile Deltei noastre, în lungul Dunării, pe plajele noastre, la Marea Neagră și Adriatica. Am lucrat și am petrecut timpul în aceleași bărci cu oamenii locurilor. Am văzut că nu eram singurul prost. Peste tot pe unde am lucrat am dat de oameni descurcăreți și șmecheri, dar și de proști. Întotdeauna proștii erau cei care făceau toate treburile ca la carte. Nu o luau pe scurtătură, nu improvizau, nu „băgau din burtă”. Mai rău, nici nu furau (se zice „nu completau”). Am preferat să stau și să lucrez cu ei, cu proștii, probabil dintr-un instinct de turmă.

Sfîrșitul anilor 1990 a fost extrem de dur pentru cei care încercau să facă o carieră în cercetare în România. Cu un salariu mediu lunar de sub 30 de dolari era imposibil de rezistat. Evident, trebuia să muncesc și în alte părți – ceea ce și făceam, fără regrete. Dar faptul că nu am plecat din domeniu i-a făcut pe cei mai mulți dintre cei din jur să gîndească (dar deja măcar nu mi-o mai ziceau): „E prost, ce să-i faci... măcar e de-al nostru”.

În 2002 am plecat cu o bursă Marie Curie la Veneția, iar cei mai mulți colegi nu se așteptau să mă vadă revenind în țară. Am lucrat, am învățat enorm – dar anul următor, la finalul perioadei, am revenit. Din nou. De data asta poate puțin mai isteț, pentru că știam că aveam să mă întorc la Veneția pentru o serie de alte colaborări, ceea ce am și făcut, în mod sistematic, pînă în 2008. Dar în final am fost din nou prost. Am crezut că, odată cu intrarea în UE, cercetarea va reveni acolo unde ar trebui să îi fie locul și în România. Mi-am zis că nu pot lipsi să dau o mînă de ajutor la ceea ce trebuie să facem la noi acasă.

De atunci continui să fac numai prostii. Asta și pentru că, atunci cînd faci ceva, nu reușești să fii perfect. Cei care comentează de pe margine văd asta cel mai bine. Și nici nu vreau să învăț de la cei „isteți și descurcăreți”, de la cei care stau în tribune, comentatori atenți și pricepuți la toate. Mai rău însă e altceva. Dacă în ultimii șase ani investiția publică în cercetare a coborît la nivelul James Bond (adică aproape de 0,0 și un pic), dacă au fost călcate în picioare toate promisiunile și acordurile la nivel de țară, încep să mă gîndesc serios: nu cumva o fi adevărată și vorba aia cu „prost să fii, dar să-ți revii”?

Adrian Stănică este cercetător științific la Institutul Național de Geologie Marină – GeoEcoMar și profesor onorific la Universitatea Stirling, Marea Britanie.

HOR 0545 jpg
Bogați îngrijorați de propria sărăcie...
Acest Dosar vă prezintă fragmente din conferințele susținute în serile zilelor de 14, 15 și 16 septembrie, în Sala „Jean Monnet“ a Facultății de Studii Europene a UBB.
B  Glavan jpg
Drumul către sărăcie
Pe scurt: tot ceea ce subminează economisirea, investiţia înţeleaptă şi stimulentul muncii previne acumularea de capital şi ne duce pe drumul sărăciei.
A  Zahiu jpg
Venitul minim garantat: de la utopie la realitate
Tot ce avem în momentul de faţă ca schemă de asistență socială este ineficient, a generat un adevărat infern birocratic, de multe ori aceste programe sînt paravane pentru corupţie.
B  Voicu jpg
Sîntem încă săraci? România după 32 de ani
Concluzia a fost că, de fapt, nu te poţi raporta la „standardele societăţii”.
HOR 1291 jpg
Sărăcie, bogăție și judecată morală
Și iar întreb: ce ne facem cu tensiunea dintre teoria morală înaltă, care ne spune că valoarea morală nu depinde de condițiile materiale de viață, şi judecăţile morale implicite pe care le-am descris?
HOR 1452 jpg
„Care bogat se va mîntui?“ Libertatea ca sărăcie voluntară în Noul Testament
Creştinul trebuie să fie harnic, să-şi cîştige existenţa printr-o muncă onestă, să fie darnic şi solidar, dar să nu-şi facă griji pentru ziua de mîine. Aici apare încă un element definitoriu al relaţiei dintre paradigma creştină şi avuţia terestră.
p 21 foto C  Hord jpg
Globalizarea libertății
În fine, vreau să vă atrag atenția asupra acelor antiglobalişti care înţeleg globalizarea altfel, ca pe o globalizare politică. Ei vă vor vinde izolarea ca soluţie la problemă. Nu-i ascultaţi decît cu atenţie şi îngrijorare.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
„Nu ne mai facem bine”
Și eu am propria mea curiozitate, așa că încerc să aflu ce s-a schimbat aici, din perspectiva lor, este una dintre principalele teme de discuție.
p 10 jpg
România era țara mea bună, dar vitregă
Astăzi consider că România e țara în care mă pot întoarce cînd doresc, e „cartierul vecin”.
Palatul Culturii Iasi   Aerial jpg
Iași, mon amour contrarié
Iașiul îmi pare un cameleon. Apar întruna terase noi și e tonifiant. Vara asta am mîncat într-un gastrobar cu specific andaluz, cu o veselă aleasă cu gust, cu prețuri rezonabile și porții mărișoare.
640px Parliament 704254 jpg
Stai, cum adică avem o imagine bunicică la Bruxelles?!
Dar cum adică „nu creăm probleme” la Bruxelles, dacă în România sînt atîtea probleme? E simplu, grijile Bruxelles-ului sînt altele decît ale noastre.
p 12 WC jpg
Cum văd eu România? După 15 ani și de la 3.500 de kilometri distanță?
În cele cîteva limbi de circulație pe care le înțeleg, nu găsesc un sinonim în valoare absolută al cuvîntului „omenie”. Poate în el rezidă, totuși, logica speranței.
Bjc cv cs foto 089 jpg
Secretul stă la primărie
În România, m-am ocupat, vrînd-nevrînd, cu colecționarea de faze și impresii, să le spun ilustrate.
p 13 sus jpg
Cînd trăiești între aici și acolo
Am început, timid, să ies în afara granițelor, întrebîndu-mă deseori cum ar fi viața mea în altă parte, în momentul în care nimic nu mă mai reținea în România.
Page 428 Captured Romanians transported away (12239755986) jpg
Trei neîntoarceri
România are acum un chip ponosit, în tușe de gri și negru. Dar e OK pentru că e o Românie exterioară, din afara ta, e un context din care ai scăpat. High five.
Romania Parliament at night jpg
Sedarea românilor
n reacție, nu puțini români refuză calmarea și emigrează, seduși de melodia sirenelor potrivit cărora „în România, asta e!”, totul a „rămas la fel”.
Scriitorii, rudele mele maghiare jpeg
Tribunalul Poporului
Vedem asta în fiecare zi: nimic din ceea ce se postează nu rămîne necorectat, necontestat, nejudecat, nesancționat. Mai devreme sau mai tîrziu – ca să fac o parafrază – fiecare are parte de cincisprezece minute de judecată publică.
p 10 jpg
Critica publică în online: virtuți și vicii
Am observat, de asemenea, și cum platometre digitale au fost utilizate pentru a instiga la ură, dispreț și sexism, pentru a delegitima această mișcare și a decredibiliza victimele violenței de gen.
p 11 Ostrakon WC jpg
Ostracizarea online ca dilemă liberală
Cu toate acestea, nu trebuie să uităm de pericolul pe care apelul la ostracizarea online îl deschide, ținînd cont de stimulentele pe care viața în mediul online ni le oferă în conjuncție cu impactul pe care emoțiile morale îl au la adresa modului în care interacționăm cu ceilalți
640px The Two Gossips (Les Deux Commères) MET DP808826 jpg
Gura satului global
Gura satului global nu este diferită de gura satului tradițional decît prin instrumentele sale.
640px Cyber bullying 122156 960 720 jpg
Cel fără de păcat – o sursă idiopatică?
Realitatea socială poate fi remarcabilă datorită ansamblului de creiere umane adunate pentru a influența evoluția societății în bine, și aici avem nevoie de etică – în lipsa acesteia, realitatea se poate transforma în factori și actori sociali maligni.
John George Brown The Bully of the Neighborhood jpg
Și cu copiii ce facem? Intruziune, expunere, violență, anulare
Spațiul virtual a căpătat dimensiuni tot mai mari în viața copiilor, marea lor majoritate preferînd o interacțiune mediată de un dispozitiv uneia reale.
p 14 sus jpg
J’accuse! Indignarea morală și ostracizarea digitală
Nu e mare lucru să ne gîndim mai mult înainte de a (re)acționa, cum nu e nici prea mare efortul de a încerca să vedem lucrurile dintr-o perspectivă mai largă, dincolo de interesele noastre imediate.
p 21 jpg
Linșajul contemporan
Strămoșii noștri nu aveau lideri, judecători sau poliție, dar aveau mijloace pentru a răspunde celor care încălcau normele sociale de a respecta autonomia celorlalți sau de a contribui în mod echitabil la bunăstarea socială

Adevarul.ro

accident SUA / Foto WOWT.com via The New York Post
Un iPhone 14 a alertat singur poliția cu privire la un accident în care au murit șase tineri
Șase persoane au murit după ce mașina lor s-a izbit de un copac în Nebraska, SUA. Poliția a fost alertată în privința accidentului de un iPhone 14.
Silkeborg - FCSB, UEFA Conference League / FOTO EPA-EFE
FCSB, demolată în Conference League de Silkeborg, o echipă care nu mai bătuse pe nimeni!
Vicecampioana României și-a bătut joc de cupele europene. A venit cu rezervele în Danemarca, însă chiar și așa s-a făcut de râs la Silkeborg.
robinet cu cap termostatic jpg
Dispozitivul pentru economisirea consumului de gaz recomandat de șeful Termoficării Brașov
Repartitoarele de căldură vor fi obligatorii de la 1 ianuarie 2023, însă acestea ajută doar la citirea consumului. Dispozitivul care ajută la economisirea energiei este robinetul cu cap termostatic

HIstoria.ro

image
Au purtat voievozii români coroane?
De la Nicolae Alexandru și Alexandru cel Bun până la Mihai Viteazul și Constantin Brâncoveanu, coroana a fost mereu prezentă în portretele votive ale domnitorilor din Țara Românească și Moldova. Cu toate acestea, misterul care înconjoară coroanele medievale românești nu a fost (încă) elucidat...
image
Polonia cere Germaniei despăgubiri de război de 1,3 trilioane de dolari. Ce speră Polonia să obțină?
Ministrul de Externe al Poloniei, Zbigniew Rau, a trimis o notă diplomatică la Berlin prin care Varșovia cere Germaniei despăgubiri de război în valoare de 1,3 trilioane de dolari. Germania consideră în mod oficial că această chestiune este închisă.
image
La sfatul lui Bismark, Carol I se apropie de Rusia și enervează Franța
Opțiunea românilor pentru un domnitor dintr-o dinastie străină la 1866, avea în vedere salvarea existenței statului, afirmarea lui în rândul țărilor europene și, în perspectivă, obținerea independenței. Aceste obiective au fost mereu în atenția diplomației românești și a principelui Carol.