De cîte ori am fost prost

Publicat în Dilema Veche nr. 885 din 25 - 31 martie 2021
De cîte ori am fost prost jpeg

Nu cred că m-am născut prost, mai degrabă cred că m-am prostit treptat. Primele semnale le-am primit demult, în adolescență. Erau anii 1980, cu acea concurență uriașă la examenele de admitere la facultate, subiecte unice pe țară, iar eu doream să devin geolog. Locuri puține, însă (doar 40), iar subiectele erau aceleași cu cele de la Automatică, Electronică, Aeronave și celelalte facultăți de rang 1 ale Politehnicii (doar că acolo erau de vreo cinci ori mai multe locuri).  Foști colegi de liceu, deja studenți politehniști, m-au sfătuit insistent să nu încerc să dau la Geologie, un examen așa de greu și cu locuri așa de puține. Părea, clar, prostie pură. Cu atît mai mult cu cît nu eram nici „băiat isteț”, să am pile și să scap de armata lungă în cazul unui insucces. E drept, i-am dezamăgit și am intrat.

În anii de studenție, odată cu schimbarea de regim, am fost sfătuit să renunț la geologie, la facultate sau la ideea de studiu în general și să mă apuc de o afacere, ceva. Cum îmi ziceau binevoitorii, numai proștii nu vedeau ce momente grozave erau să te apuci de învîrteli, să te căpătuiești.

După facultate am plecat cu o bursă de Master în Italia. Nimeni nu se mai aștepta să mă vadă revenind în țară. Era 1994, una dintre cele mai tulburi perioade din istoria României. Și m-am întors. Am crezut că merită să încerc să fac ceva și acasă. Ăsta a fost momentul cînd mi-am primit cu inconștiență statutul de prost optimist. Mai rău, după revenirea în țară am fost fericit că am fost primit să lucrez la nou înființatul Centru de Geologie Marină – actualul meu institut. Și cu studii în străinătate, și în cercetare... nimic nu putea fi mai rău din punctul multora de vedere. Eram, cum se spune, prost cu diplomă. Cu atît mai mult cu cît la doctorat am avut alături, ca mentor și prieten, un geolog marin din Bologna (Italia) – și între 1995 și 2000 mergeam anual în stagii acolo, în Delta Padului și pe litoralul adriatic. Și am tot revenit acasă.

Măcar dacă aș fi învățat ceva de la cei mai descurcăreți și isteți... La revenirile în țară eram întrebat constant de către diverși cunoscuți ce marfă am băgat, să o cumpere ei. Cînd ziceam că nu am „băgat” nimic în țară eram privit cu incredulitate, apoi, cînd se lămureau că nu îi mint, simțeam cum mă privesc cu milă: „Atîta poate, săracul...”. De fapt, era și mai rău de atît. În anii 1990, în România nu ajungeau nici un fel de publicații științifice de vîrf, cel puțin în domeniul geologiei marine. La fiecare plecare îmi fotocopiam teancuri de articole, pe care le căram în bagaje îndărăt în țară. Nu o dată am intrat în atenția vameșilor de la Otopeni care, văzîndu-mă cu bagajele pline, mă puneau să le desfac. E greu să uit expresia lor cînd vedeau că, de fapt, eu car articole copiate în loc de cine știe ce bunătăți sau chestii de lux. Cel mai trist a fost un vameș care, probabil, se aștepta și la un cadou gros. Cînd a văzut articolele mi-a zis: „Prost ești, băi băiete, dar m-ai făcut și pe mine să îmi pierd timpul! Pleacă și lasă-mă în pace!”.

Profesia m-a dus prin locuri minunate, de la brațele, bălțile și lacurile Deltei noastre, în lungul Dunării, pe plajele noastre, la Marea Neagră și Adriatica. Am lucrat și am petrecut timpul în aceleași bărci cu oamenii locurilor. Am văzut că nu eram singurul prost. Peste tot pe unde am lucrat am dat de oameni descurcăreți și șmecheri, dar și de proști. Întotdeauna proștii erau cei care făceau toate treburile ca la carte. Nu o luau pe scurtătură, nu improvizau, nu „băgau din burtă”. Mai rău, nici nu furau (se zice „nu completau”). Am preferat să stau și să lucrez cu ei, cu proștii, probabil dintr-un instinct de turmă.

Sfîrșitul anilor 1990 a fost extrem de dur pentru cei care încercau să facă o carieră în cercetare în România. Cu un salariu mediu lunar de sub 30 de dolari era imposibil de rezistat. Evident, trebuia să muncesc și în alte părți – ceea ce și făceam, fără regrete. Dar faptul că nu am plecat din domeniu i-a făcut pe cei mai mulți dintre cei din jur să gîndească (dar deja măcar nu mi-o mai ziceau): „E prost, ce să-i faci... măcar e de-al nostru”.

În 2002 am plecat cu o bursă Marie Curie la Veneția, iar cei mai mulți colegi nu se așteptau să mă vadă revenind în țară. Am lucrat, am învățat enorm – dar anul următor, la finalul perioadei, am revenit. Din nou. De data asta poate puțin mai isteț, pentru că știam că aveam să mă întorc la Veneția pentru o serie de alte colaborări, ceea ce am și făcut, în mod sistematic, pînă în 2008. Dar în final am fost din nou prost. Am crezut că, odată cu intrarea în UE, cercetarea va reveni acolo unde ar trebui să îi fie locul și în România. Mi-am zis că nu pot lipsi să dau o mînă de ajutor la ceea ce trebuie să facem la noi acasă.

De atunci continui să fac numai prostii. Asta și pentru că, atunci cînd faci ceva, nu reușești să fii perfect. Cei care comentează de pe margine văd asta cel mai bine. Și nici nu vreau să învăț de la cei „isteți și descurcăreți”, de la cei care stau în tribune, comentatori atenți și pricepuți la toate. Mai rău însă e altceva. Dacă în ultimii șase ani investiția publică în cercetare a coborît la nivelul James Bond (adică aproape de 0,0 și un pic), dacă au fost călcate în picioare toate promisiunile și acordurile la nivel de țară, încep să mă gîndesc serios: nu cumva o fi adevărată și vorba aia cu „prost să fii, dar să-ți revii”?

Adrian Stănică este cercetător științific la Institutul Național de Geologie Marină – GeoEcoMar și profesor onorific la Universitatea Stirling, Marea Britanie.

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Parteneri

scoala online sat foto shutterstock
Sociolog „dezgustat” de unul dintre subiectele de la Evaluare: „Copiii ăia sunt invizibili pentru un sistem strâmb”
Sociologul Gelu Duminică sesizează faptul că unul dintre subiectele de la Evaluarea Națională, proba scrisă de la limba și literatura română, îi dezavantajează pe copiii cei mai săraci din mediul rural. „M-a dezgustat lipsa de cunoaștere a realităților sociale din România”, a spus acesta.
Diana Bișinicu, din croazieră într-o altă ariganță de vacanță, pe insula Skiathos!
horoscop webp
Horoscop marți, 24 iunie. Nativii unei zodii au probleme financiare, în timp ce altă zodie are parte de o poveste de iubire
Lorina, astrologul Click!, vine cu predicțiile complete pentru toate cele 12 semne zodiacale, pentru ziua de marți, 24 iunie 2025. Nativii unei zodii pierd bani, în timp ce altă zodie are parte de o poveste de iubire.
odihna, foto shutterstock jpg
Trucul genial care te ajută să adormi mai repede și să te odhnești mai mult în nopțile caniculare: „Citește temperatura pielii”
Nu poți să adormi repede în nopțile cu temperaturi ridicate? Oamenii de știință au descoperit o soluție simplă care te ajută să te odihnești corespunzător și să fii în formă maximă a doua zi!
Soldati americani FOTO Shutterstock
În ce condiții ar putea trimite SUA trupe la sol în Iran
Oficial, administrația Trump nu dorește trimiterea trupelor americane terestre în Iran. Neoficial, însă, lucrurile sunt mult mai nuanțate.
Me0oCyihiD0 3L jpg
Satul natal al lui Constantin Brâncuși a devenit capitala tradițiilor românești. Festivalul RomânIA Autentică adună meșteri și vizitatori din întreaga țară
Satul natal al lui Constantin Brâncuși, Hobița, a devenit în acest weekend capitala tradițiilor românești, găzduind Festivalul „RomânIA Autentică”. Evenimentul a atras mii de vizitatori din întreaga țară, veniți să celebreze portul popular și meșteșugurile tradiționale.
Demeter Andras, ministrul Culturii FOTO Mediafax
Noul ministru al Culturii, actor în thriller-ul „Dosarul 631”. El se judecă cu ministerul pe care îl conduce
András István Demeter, este actor și are o carieră în cinematografie și teatru. Acesta poate fi văzut jucând în filmul Dosarul 631 (2022), disponibil pe HBO Max.
banner Cristina Coca Claudiu Bogdan jpg
Vă mai amintiți de OTV-iștii Coca Cristina și Claudiu Bogdan? În ce condiții s-ar întoarce pe micul ecran: „Dacă Dan Diaconescu...” Din ce afacere câștigă bani
Vă mai amintiți de OTV-iștii Coca Cristina și Claudiu Bogdan? În ce condiții s-ar întoarce pe micul ecran: „Dacă Dan Diaconescu...”. Din ce afacere trăiesc acum?
restaurant, foto shutterstock jpg
Unde se află cel mai bun restaurant din lume. A impresionat peste 1.000 de jurați la cea mai așteptată gală a gastronomiei mondiale
Peste 1.000 de experți internaționali din domeniul culinar au desemnat cel mai bun restaurant din lume din 2025.