Pe uliţele satului global

Publicat în Dilema Veche nr. 689 din 4-10 mai 2017
Pe uliţele satului global jpeg

Acum șase decenii primul satelit începea să orbiteze planeta noastră. Cu patru ani mai devreme, structura moleculară a ADN-ului își dezvăluia secretele. Iar cu nici un deceniu în urmă primul computer modern începuse deja să funcționeze. Energia atomică fusese descoperită și, din păcate, și testată, iar conceptul Big Bang primise deja un nume. Aceiași ani ’50 aduc dovezi majore privind deriva continentelor, tot atunci începînd să se dezvolte și primele cercetări ale abisurilor oceanelor. Existau, practic, toate materialele de construcție a ceea ce avea să devină „satul global“. Deceniile următoare au fost martorele unei explozii de creativitate: șiruri nesfîrșite de descoperiri și invenții care au modificat lumea, așa cum fusese pînă atunci, ne-au adus pe toți, din toate părţile planetei, din ce în ce mai aproape. Acum un sfert de veac construcția era aproape terminată, însă mai lipsea ceva.

Apariția Internetului și a revoluției industriilor informatice au fost factorii decisivi care au transformat lumea într-un adevărat Sat global. Iar, ca în orice sat, și în cel global locuiesc cam aceleași categorii de persoane. Înțelepții și oamenii harnici sînt și cei mai ocupați; trebăluiesc permanent, cît e ziulica de lungă. Unii au început să pună pe picioare tot mai multe unelte care să le simplifice viața tuturor, alții încearcă să repare gropile din sat…

În satul nostru global sînt locuitori, unii foarte muncitori, care nu mai pricep nimic din ce li se întîmplă. De ce apar în fiecare zi lucruri noi? Oare acelea chiar îi ajută în vreun fel? Sau acei cîțiva făurari vor, de fapt, să îi distrugă? Dacă nu pricep ce fac, cu siguranță trebuie să fie ceva rău la mijloc. Nu cumva cei mai harnici și isteți vor să îi elimine sau, poate și mai rău, să îi facă sclavi? Nu că „sătenii“ temători ar avea vreun motiv să gîndească așa, dar așa i-au auzit vorbind pe „proștii satului“, cei care, pînă de curînd, trăiau din mila publică, dar care, de cînd cu televiziunea și cu Internetul, au ajuns să fie noile modele de viață.

Iar cum proștii satului au idei clare despre orice, evident, au și despre știință. În mințile lor odihnite, din idei puține, dar încîlcite, se nasc permanent conspirații, sînt țesute văluri de minciună, e menținut aprins jarul neîncrederii. Aceștia sînt încurajați și de bîrfitori și cîrcotași, de multe ori în slujba diferiților fruntași sau veleitariști ai satului.

În mod paradoxal, tehnologia le vine în ajutor. Cu alte cuvinte, nicicînd în istoria omenirii nu au lucrat atîția oameni în atît de multe domenii, spre a crea o lume în care, dacă dai de perete portița spre spațiul virtual, vei vedea și un spațiu al bîrfelor online, al informațiilor tendențioase, al prostiilor și minciunilor.

Ce e drept, pe multe ferestre spre lumea virtuală apar permanent și alte informații – poate prea multe pentru a fi asimilate cum trebuie de către populație. Platformele informatice aduc acasă imagini și informații din spațiu, din natură, de la periferia sistemului solar și pînă în adîncurile mărilor.

Noi materiale și tehnologii, genetica, toate călătoriile în spațiu şi timp de la cele mai mici dimensiuni, cu ajutorul nanotehnologiilor, spre rădăcinile istoriei vieții prin studiile genetice – sau spre cele ale universului – cu ajutorul fizicii particulelor… Noi tratamente, noi metode de construcție și dezvoltare, crearea inteligenței artificiale… Noul vine cu o viteză nemaipomenită și cred că toți avem probleme în a evalua și clasifica știrile din fiecare zi din lumea științei. Dar pînă cînd vom putea organiza această explozie de informație cît mai eficient, reacțiile multor săteni globalizați sînt cam la unison: „Iar încearcă ăștia să ne mintă“.

Ce se întîmplă însă pe ulița noastră? De obicei, în partea noastră de sat se disting două curente majore și perfect opuse. Pe de o parte, singurătatea. Cei mai buni au plecat de aici, în țară nerămînînd decît niște amărîți în cel mai bun caz, totul părînd o escrocherie, iar speranța fiind un cuvînt care ar trebui șters din dicționar. Pe de altă parte, sînt cei care susțin gloria trecutului nostru strălucitor, dacii extratereștri care au inventat piramidele și fantastica cercetare din a doua jumătate a secolului trecut, cu magnificele ei rezultate, precum lama de ras românească. Aici, conspirația globală de a ține sub obroc mareea inventivității naționale ne face să nu mai existăm aproape deloc, sîntem otrăviți, furați, hăituiți.

Ambele curente ajung însă la aceeași concluzie. În România nu se mai face nimic bun. Evident, nici cercetare. Păcat… De ce ne mai chinuim? La ce bun orice efort de a schimba ceva? Sîntem deja condamnați… Și nu avem nici o șansă de a ieși din beznă..

Dar ce hărmălaie se aude la noi pe uliță? Muzică, de să crape boxele, chiuituri, veselie. Aici e lumea de valoare. Ce mai contează restul? Trăiască distracția la maximum! 

Adrian Stănică este jurnalist de ştiinţă şi cercetător ştiinţific la Institutul Naţional de Geologie şi Geoecologie Marină – Geo-EcoMar.

Foto: wikimedia commons

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Nu suntem egali în fața bolilor: care sunt românii care nu vor plăti suprataxă pe concediu medical
Politicienii și-au făcut calculele și au decis că nu suntem egali în fața bolilor. Mai exact, PSD și PNL lucrează la o ordonanță de urgență prin care încearcă să elimine supraimpozitarea concediilor medicale doar în cazul anumitor pacienți
image
„Lâna de aur”, cel mai scump material textil natural din lume. Firul de Vicuña se vinde la gram, la fel ca aurul
Firul de Vicuña, recoltat o dată la doi sau trei ani în cantități limitate, se distinge ca fiind cel mai rar și scump fir din lume. Cu o grosime de 12 microni, comparabilă cu cea a aurului, este comercializat la gramaj, se vinde la prețuri exorbitante și presupune un proces de producție meticulos.
image
Decizie radicală pentru „Tesla de Cluj”. „Dacă ziceam că e produsă în Elveția, clienții ar fi sărit s-o cumpere cu 450.000 de euro”
Echipa proiectului a luat o decizie importantă: va regândi „Tesla de Cluj” într-o variantă mult mai ieftină. „Probabil că dacă ziceam că mașina este produsă în Elveția, clienții ar fi sărit să o cumpere cu 450.000 de euro”, susține Florin Dehelean, unul dintre investitori

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.