Cîteva reguli
Nu îi zîmbi unui suspicios! Riști să îi vîri întreaga ființă într-o criză existențială majoră. Se va întreba neîntrerupt ce are de provoacă rîsul. Își va căuta petele inexistente de pe față sau haine. Se va tortura încercînd să afle unde și cu ce a greșit. Te va urî, pentru că, neavînd răspuns la cele de mai sus, va ști sigur că îi pregătești ceva rău, asta dacă nu cumva i-ai copt-o deja. Iar dacă, în timp, va vedea că nu i s-a întîmplat nimic, te va urî și mai tare. Ori l-ai înșelat cu ceva și încă nu a aflat (dar va veni momentul Adevărului!), ori va crede că îl consideri ridicol, persoană de care poți rîde oricînd. La fel, nu îi mulțumi, pentru că se va gîndi mereu cu ce te-a favorizat și unde a pierdut. Oricum, nu te va crede că poți mulțumi sincer. Cel mai probabil îi pregătești tu ceva.
Nu încerca să îi explici ceva unui suspicios! Dacă vei încerca să îi explici ceva clar și la subiect, te va bănui de intenții mîrșave. Nu poate fi ceva atît de simplu. Cu siguranță îi ascunzi adevărul, știi tu ceva ce el nu știe. Și va plăti cîndva amarnic dacă îți dă dreptate. Dacă nu vei reuși să îi explici simplu și clar și îl vei îndemna spre lectură (serioasă, nu cultură de Facebook), suspiciunile vor dispărea: cu siguranță îl minți și îi ascunzi adevărul, cu vorbe meșteșugite.
Dacă vei avea un succes în carieră, nu îl împărtăși unui suspicios! Te va urî cu pasiune, pentru că el știe clar că nu aveai cum să ai vreun succes fără să mergi pe căi necinstite. Te-ai adunat cu mafia, ești parte a ocultei, ți-ai vîndut prietenii – orice mizerie e acceptabilă, iar posibilitatea ca tu să fi avut vreun merit real este exclusă.
Și ai grijă, în general, ce povestești de față cu un suspicios! Orice poantă vei face, o va privi ca pe ceva personal. Iar dacă îi vei vizita familia, nu uita: suspicios înseamnă și gelos!
Încearcă să nu fii tu cel care îi dă o veste bună unui suspicios! După o bucurie de o secundă, va începe să se gîndească ce e de fapt în spatele acestei vești. Ce i se ascunde? Oare nu cumva i se pregătește ceva? Ce mai vor de la el? Sau, Doamne ferește, acum, dacă a primit o veste bună, nu cumva vine și acel moment al compensării cînd va primi și o știre tragică?
Nu rîde de un suspicios! În situația asta, nu va avea nici un fel de dubii că e ținta ironiei tale. Oricît simț al umorului ar avea, acesta nu se aplică și propriei persoane. Îl vei răni, dar vei avea și un dușman pe viață. Sincer, fără dubii sau suspiciuni în acest caz. Dacă o faci, fă-o totuși cu blîndețe. Și amintește-i că e o glumă.
Nu încerca să înțelegi mecanismele prin care un suspicios ajunge să creadă cu dedicație, chiar fanatism, în numeroasele prostii care sînt vehiculate în prezent, asta în timp ce respinge (cu suspiciune) evidența. Sau, dacă vei înțelege, împărtășește-le cu ceilalți. Meriți recunoașterea noastră, ca descoperitor al unuia dintre cele mai mari mistere ale Universului.
Ce ai putea să încerci cu un suspicios? Mulți zic că ai putea să îl faci să meargă pe un drum bun spunîndu-i exact contrariul. Dar aici ai tu suspiciuni – ce-ar fi dacă, pentru prima oară în viață, se întîmplă să te asculte?
Și, totuși, nu lăsa singur un suspicios. S-ar putea ca atunci să aibă singura certitudine reală din viața lui. A fost abandonat, nu îi mai pasă nimănui de el, cel mai probabil e trădat. După o perioadă de satisfacție va urma o cădere totală, un drum expres spre brațele depresiei. Ținîndu-l lîngă tine, poate că într-o zi va înțelege că, totuși, nu îi vor cu toții răul. Și va învăța să se și bucure de viață.
Adrian Stănică este cercetător științific la Institutul Național de Geologie Marină – GeoEcoMar și profesor onorific la Universitatea Stirling, Marea Britanie.
