1% inspiraţie 99% conspiraţie

Conspiraţionismul e adoptarea halucinatorie a sloganului „aparenţele înşeală“, a cititului printre rînduri, a gîndirii „critice“. Epistemologic vorbind, conspiraţionismul e o teorie enigmistică a adevărului: ocultul, obscuritatea devin, pentru conspiraţionist, criteriile înseşi ale adevărului.

Cel mai recent roman al lui Umberto Eco, Il Cimitero di Praga, a apărut în Italia în octombrie 2010. În doar cîteva luni a devenit un bestseller internaţional, fiind vîndute mai multe milioane de exemplare. Versiunea românească a cărţii, Cimitirul din Praga, a fost publicată de curînd de Editura Polirom.

Istoria este plină de conspiraţii. O celebră conspiraţie din Roma antică a fost cea a lui Catilina şi a adepţilor săi, care vizau asasinarea întregii conduceri politice şi instaurarea unui regim personal. Uneltirile sînt descoperită în anul 61 î.Hr., prilej cu care Cicero rosteşte în Senat celebrele sale Catilinare.

Orice teorie a conspiraţiilor are legături cu lumea ştiinţei şi tehnologiei. Majoritatea scrierilor despre conspiraţii şi conspiraţionişti au cel puţin un savant, mai mult sau mai puţin nebun, o invenţie, cel mai probabil malefică, chiar şi cîte un întreg domeniu al cunoaşterii.

Frate (mă rog, soră…) cu românul din cele mai vechi timpuri, probabil, teoria complotului (noi am fost ocupaţi întotdeauna de alţii, noi am avut parte de o istorie vrăjmaşă, nouă ni se întîmplă mereu toate relele, pe noi şi bogăţiile noastre le vor toţi duşmanii, toţi vecinii, toţi străinii…) e una dintre cele mai greu de ucis prejudecăţi.

Probabil că nu există un eveniment recent despre care să se vorbească atît de mult aşa cum a fost criza economică declanşată în anul 2008. Cele mai multe discuţii s-au purtat, aşa cum era de aşteptat, în jurul unui conspiraţionism ieftin, care n-a depăşit nivelul bîrfelor din satul copilăriei mele.

Mitologiile lumii nu sînt, în cele din urmă, decît formule conspiraţioniste: lucrurile se întîmplă aşa cum se întîmplă pentru că un zeu, adică un umanoid excesiv de puternic, are anumite preferinţe sau antipatii. Războiul Troiei a fost o mare conspiraţie, ieşită din geloziile cîtorva zei, fiecare cu susţinătorii lor muritori.