Criza economică între conspiraţie planetară şi eveniment social obiectiv

Publicat în Dilema Veche nr. 597 din 23-29 iulie 2015
Criza economică între conspiraţie planetară şi eveniment social obiectiv jpeg

Probabil că nu există un eveniment recent despre care să se vorbească atît de mult aşa cum a fost criza economică declanşată în anul 2008. Cele mai multe discuţii s-au purtat, aşa cum era de aşteptat, în jurul unui conspiraţionism ieftin, care n-a depăşit nivelul bîrfelor din satul copilăriei mele, în care oamenii fabulau intens despre averea gestionarului de la Mat sau despre numărul de iubite pe care le avea noul pădurar. Atît gestionarul, cît şi pădurarul reprezentau fiecare, în sine, un centru de putere, iar puterea a avut mereu ceva misterios şi ascuns, care ridică multe întrebări şi care provoacă pînă şi imaginaţia ultimei babe. Aşa am auzit acum şi despre criză, de la oameni cu pretenţii mult mai mari, cum că ar fi fost pregătită de mult în „laboratoarele“ nu ştiu cărei puteri mondiale. În general, conspiraţionistul are o atitudine atotştiutoare, imposibil de suportat şi, mai ales, el nu vorbeşte tare, „să nu ne audă ăştia“. El şopteşte cu aerul că spune adevăruri fundamentale, pe care numai iniţiaţii în tainele mersului lumii le pot cunoaşte. Evident că explicaţiile sînt false şi asta se vede de la distanţă, prin simplul fapt că totul este explicabil. De fapt, aceasta este caracteristica de bază a iubitorului de conspiraţii. El ştie orice şi explică orice prin orice. Însă lumea este mult mai complicată şi drumul explicaţiilor adevărate rămîne presărat cu multe întrebări fără răspuns, pentru că încă mai avem multe de aflat despre noi şi despre construcţiile noastre sociale. 

Mecanismul de declanşare a crizei este simplu în desfăşurarea sa, dar în acelaşi timp destul de complex. În esenţă, este legat de psihologia umană, de o maximizare a profiturilor în „vremurile bune“ şi în acelaşi timp de fugă, de retragere, de părăsire a scenei, atunci cînd „vremurile nu mai sînt bune“. Economia reală antrenează sistemul bancar în acest cerc vicios al „veseliei“ sau „tristeţii“, inevitabil de altfel, dacă vom ţine cont de modul de manifestare a ciclului economic. O criză economică este punctul final al unui ciclu economic. Acest decalaj dintre sectorul real al economiei şi cel monetar se află atît la baza instalării euforiei (pe fondul creşterii economice), cît şi la baza instalării panicii (pe fondul recesiunii economice). În esenţa sa, criza economică este un moment de ruptură, de modificare a parametrilor de funcţionare ai unui sistem economic, ce intervine în mod obiectiv în urma unor acumulări de ordin cantitativ şi calitativ. 

În dezbaterea despre combaterea crizei economice trebuie să spunem că o exprimare corectă ar fi aceea de „combatere a efectelor crizei“ şi nu de „combatere a crizei economice“. Se întîmplă aşa pentru că o criză economică nu este provocată niciodată de cineva anume şi nu începe vineri la ora 12, după cum nu se termină sîmbătă la ora 14. Desfăşurarea fenomenului social are ceva obiectiv, aşa cum desfăşurarea fenomenelor naturale şi fizice se produce dincolo de noi. Este imposibil de cuantificat momentul de început al crizei. Chiar dacă toată lumea îşi dă seama că acţionează în interiorul unui „balon“ financiar, nimeni nu este dispus să acţioneze din vreme şi nimeni nu ar accepta asemenea măsuri. Imaginaţi-vă că vă aflaţi într-o dimineaţă într-o staţie de metrou şi vă grăbiţi foarte tare spre locul de muncă. Chiar dacă cineva va veni lîngă dumneavoastră să vă spună că posibila urcare în metrou o să vă coste contractarea unei răceli, pentru că acolo sînt cîţiva oameni răciţi, veţi zîmbi, vă veţi asuma riscul şi veţi urca în primul vagon care trage mai aproape. Riscul face parte din noi şi îl asumăm, uneori, ca pe un mod de a fi. Ce dacă răcim?! Important este să ajungem repede la locul de muncă.  În acelaşi timp, în psihologia umană funcţionează acel gînd ascuns, conform căruia „nu mi se poate întîmpla tocmai mie să răcesc“. De fapt, acest gînd este o dulce alinare în faţa ispitei de a intra în jocul dat de riscuri şi profituri. Beţia cîştigului care există în economie în perioada de avînt economic nu se poate compara cu nimic. Toată lumea este veselă şi toată lumea se află în joc. Foarte puţini – extrem de puţini – sînt cei care se gîndesc că vor veni şi vremuri grele şi acţionează în consecinţă, adică pun bani lichizi deoparte sau opresc investiţii cu un potenţial de risc ridicat. De fapt, „combaterea crizei“ ar trebui să fie un apanaj al firmei, al managerului la nivel microeconomic, iar „combaterea efectelor crizei“ ar trebui să fie apanajul managementului la nivel macroeconomic. Efectul de maximizare a profiturilor este un drog care paralizează antreprenorul şi-l duce în mod sigur în această ecuaţie şi la acest efect de pustiire, de faliment generalizat, pe care îl induce o criză în desfăşurare. Un alt motiv pentru care natura umană nu se poate adapta şi nu acţionează anticiclic este dat de faptul că timpul, perioada scursă între desfăşurarea unor mari crize economice şi financiare, este destul de mare. Dacă discutăm de ciclul economic de tip Kondratieff, atunci timpul dintre două crize este de 50 de ani, o perioadă destul de lungă pentru a permite ca memoria colectivă, a evenimentului de criză anterioară, să se şteargă.  Practic, discutăm despre faptul dacă o nouă generaţie de oameni de afaceri poate fi capabilă să prevadă şi să preîntîmpine un fenomen despre care ştiu cîte ceva doar din cărţile de istorie. Aşa ceva este imposibil. Oamenilor de afaceri, de exemplu, din 2007, criza de supraproducţie din anul 1929 nu le spune nimic, nu este decît un eveniment istoric extrem de îndepărtat. Un om de afaceri care să fie convins de acţiunea anticiclică în firma sa ar trebui să fie un om extrem de educat şi cu o experienţă managerială foarte bună, pentru că, aşa cum spuneam, şi la nivelul firmei conduita este extrem de dificil de modificat. Cu alte cuvinte, este foarte greu să-ţi convingi angajaţii sau acţionarii de necesitatea unui comportament prudent, pentru că va veni o criză căreia nimeni nu-i poate preciza momentul de început. Din această cauză considerăm că avertismentele – din care Roubini, de exemplu, îşi face un titlu de glorie – pot exista, dar nu au o mare valoare. Practic, el şi alţi economişti au spus ceea ce toată lumea ştia, adică faptul că, după anul 2000, lumea economică se afla într-un „balon“ de afaceri, preţuri şi entuziasm. Avertismentele însă, aşa cum discutam, sînt imposibil de luat în seamă. Un alt motiv pentru care toată lumea economică intră şi iese din criză asemenea unei turme este dat de complexitatea extraordinară a relaţiilor de afaceri din economia mondială a secolului XXI. Nimeni nu se mai poate izola pentru a promova comportamente, altele decît ale partenerilor. O disonanţă pronunţată în raport cu mediul naţional şi internaţional ar duce la faliment pentru firme care promovează o asemenea atitudine. Practic, ar falimenta înainte de instalarea crizei încercînd să prevadă apariţia crizei. Demonstraţia de mai sus nu exclude totuşi managementul micro şi macroeconomic sănătos, care să evite datoriile, descoperirea excesivă, împrumuturile riscante, specula pe piaţa financiară sau pe piaţa reală.  Această criză a dovedit – şi exemplul Germaniei este unul de manual – că managementul economic poate combate criza ca ţintă permanentă, zilnică, de conducere. O criză se combate prin însăşi sănătatea organismului economic pe care îl conduci şi nu prin milioanele de „pastile“ pe care le administrezi atunci cînd vine „boala“ şi este prea tîrziu. Ca şi la oameni, în relaţia cu bolile, efortul de păstrare a sănătăţii este unul zilnic şi foarte personal. Sănătatea unei economii şi rezistenţa sa la criză este acelaşi efort zilnic şi personal. Nimeni nu a inventat o metodă-minune de combatere a oricărei boli, iar noi, oamenii, ştim în fiecare clipă care ne sînt obiceiurile ce ne fac rău şi care ne fac bine. Am insistat asupra comparaţiilor cu biologia tocmai pentru a înţelege mai bine că ceea ce fac natura şi legile naturii cu organismul uman are un anumit caracter valabil şi în economie, şi în comportamentul economic. Nu putem purta discuţii fără valoare despre combaterea crizelor, adică despre perfecţionarea mecanismului social, atîta timp cît noi, oamenii, sîntem fiinţe profund imperfecte de la natură şi ne manifestăm ca atare.

În încheiere, trebuie să spunem că, deşi ştiinţele sociale sînt încă ştiinţe tinere, nu admit şi nu pot admite judecăţi improvizate.  Trăim într-o lume atît de complexă, încît cu greu ne-o putem imagina a fi condusă de cineva anume. De-a lungul timpului, oamenii de ştiinţă au fost atraşi mai degrabă de cercetarea lumii fizice din jurul nostru, în devenirea şi transformarea căreia am descoperit legi importante, mergînd pînă acolo încît am descoperit planete cu ajutorul calculului matematic. Acum intuim că şi lumea socială, construcţia mediului şi moralei umane, se face după legi care sînt adînc înrădăcinate în noi. Comportamentul social al omului este unul predictibil, determinabil cu ajutorul metodelor matematice şi probabilistice. O punte între ştiinţa economică şi ştiinţa fizicii, realizată prin intermediul matematicii, este pe viitor obligatorie. Nu ştim cum se va numi noua ştiinţă, dar cîmpul său de cercetare este de acum evident. Tot ceea ce ştim deocamdată este că lumea lui Dumnezeu este perfectă, după chipul şi asemănarea Sa. Vom afla, în viitor, cît de perfectă este lumea noastră şi care ne este puterea de acţiune asupra sa. 

Feţele Monedei – o dezbatere despre universalitatea banului,

Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Dar dacă ești tînăr, sărac și bolnav?
Salvează tinerețea – vîrsta la care se spune că poți orice – chiar orice nenoroc sau chiar orice nefericire?
p 10 jpg
Povara tinereții
Copilăria se încheie, adesea, abrupt, după o vacanță de vară – tinerețea se consumă lent, se îngemănează cu bătrînețea firesc, insesizabil.
16781709398 92dac8f6bb c jpg
Primăvară în decembrie
„Femeile au devenit mai puțin interesate de machiaj și mai mult de frumusețea în ansamblu, cea care radiază din interior spre exterior, spre ideea de wellness.”
p 11 jpg
Note despre „încă”
De-ar fi să trebuiască să cred totuși în ceva și tot n-aș (putea) crede în Dumnezeu! Intuiție, vanitate, consolare – ține aceasta de vîrstă?
p 12 jpg
Tinerețea are coloană sonoră
Sînt părți de suflet în legătură cu care vom fi mereu subiectivi.
640px Pierre Auguste Renoir The Boating Party Lunch jpg
Simțire și nepăsare
Se spune că tinerețea, la fel ca și copilăria, nu e conștientă de ea însăși, că abia mai tîrziu ajungi să ți le amintești cu nostalgie și să le apreciezi adevărata valoare.
p 13 jpg
Oase ușoare ca ale păsărilor
Îi privesc atentă pe oamenii foarte tineri.
2722374996 d24e7fdf0e c jpg
Tinerii bătrîni și bătrînii tineri Cum mai măsurăm tinerețea?
Cred că merită să pledăm și, mai mult, e destul de limpede faptul că nu există o compartimentare netă a tinereții și a bătrîneții dată de vîrste și condiții, ci ele există simultan, în orice moment al vieții.
50294010101 132de799e7 c jpg
Anii ’90
Anii ’90 s-au încheiat pe 31 decembrie în Piaţa Revoluţiei, cînd deasupra noastră şi sub egida PRO TV-ului s-a înălţat un înger kitsch.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Învățături fără dezvăț
Trăim o vreme în care toți credem cu tărie că educația este esențială.
p 10 credit C  Hord jpg
p 11 credit C  Hord jpg
Pedagogia juridică între învăț și dezvăț
Avizele Consiliului Legislativ, în măsura în care ar fi urmate, sînt o bună premisă pentru creșterea calității legilor adoptate de Parlament.
p 13 credit C  Hord jpg
Seducția. Didactica nova?
Profesorul trebuie să fie el însuși seducător.
p 14 credit C  Hord jpg
Nu mai mîngîiați cercul!
Orice rol este făcut dintr-o continuă modelare a sensibilităţii interioare.
Mîntuirea biogeografică jpeg
Jurnal de glande și hormoni
Glandele endocrine și hormonii sînt o bună metaforă a importanței lucrurilor „mărunte”.
DS jpg
Minunatele isprăvi ale Adrenalinei (basm suprarenal)
Avea în ea atîta energie fata asta cît să transforme repausul într-un motor puternic.
640px Human mind, Human Universals png
p 11 sus jpg
Despre iubire, cu rigla si compasul. O încercare de endocrinologie euclidiană
Omul de știință stă drept, rezistă seducției misterioase și pune problema clar: în ce constă chimia acestei biologii?
p 12 sus jpg
Despre iubire și alte droguri
Iubirea romantică motivează o serie nesfîrșită de alegeri individuale și joacă un rol fundamental în elaborarea planurilor noastre de viață.
p 13 Hans Holbein, Henric al VIII lea WC jpg
Hormonii: „dirijorii” lichizi care ne schimbă corpul fizic și istoria
În epoca de formare a operei italiene, rolurile feminine erau interpretate de bărbați castrați, deveniți astfel eunuci.
640px Bloodletting 1 298x300 jpg
Profilul hormonal
Hormonii îți schimbă comportamentul sau comportamentul îți modifică profilul hormonal?
All Art is Erotic (Unsplash) jpg
Avem erotism în arta românească?
Cum rămîne totuși cu senzația că eroticul și erotismul au ocolit arta românească?
E cool să postești jpeg
Logica bunului-simț
De ce este logic să avem bun-simț chiar într-o societate care își pierde din ce în ce mai mult această noțiune?
p 10 jpg
Drumul în sus
E adevărat că bunul-simț nu poate fi construit fără simțul comun.

Adevarul.ro

remus grigorescu a murit FOTO Facebook Raducanu B  jpg
A murit un celebru traducător de filme piratate. Ce meserie avea în realitate Avocatul 31
Devenit celebru ca traducător de filme piratate, cunoscut sub pseudonimul Avocatul 31, Remus Cătălin Grigorescu a murit după o grea suferință, la 50 de ani. Puțină lume știe că bărbatul era în viața reală chiar avocat.
shutterstock 2114384846 jpg
Tacticile de război ale Rusiei îi expun slăbiciunile militare. Cum le justifică oficialii ruși
După ce și-a văzut spulberate speranțele de a captura Kievul, Moscova a apelat la distrugerea totală a Ucrainei, doar că această tactică este doar o manifestare a neputinței, scrie The Guardian.
dani otil
Marea dilemă a lui Dani Oțil după ce i-au picat din cer 15.000 de euro: „O fi vreo moștenire?“
Dani Oțil, simpaticul prezentator TV, se ală în mare dilemă. Nu știe ce să facă după ce într-un cont de-al său au apărut 15.000 de euro. Nici banca nu a reușit să-l lămurească, motiv pentru care Dani se teme să se atingă de ei.

HIstoria.ro

image
Una dintre cele mai spectaculoase descoperiri arheologice ale tuturor timpurilor
Fără îndoială, una dintre cele mai spectaculoase descoperiri arheologice ale tuturor timpurilor a fost scoaterea de sub cenușă a orașului roman Pompeii, redus la tăcere în vara lui 79 de erupția vulcanului Vezuviu.
image
Drumul spre Alba Iulia: Cum au ajuns românii la Marea Adunare Națională
Așa cum se înfățișează din literatura memorialistică, majoritatea delegaților ori participanților sosesc la Alba Iulia cu trenul. Numai cei din așezările aflate la distanțe mici călătoresc cu alte mijloace de transport.
image
Noiembrie 1918: O lume în revoluție
1918, așa cum este creionat de literatura memorialistică, este anul unei lumi în plină revoluție. Desfășurată de la un capăt la celălalt al continentului european, revoluția este inegală și îmbracă diverse forme.