Mitologii şi conspiraţii

Publicat în Dilema Veche nr. 597 din 23-29 iulie 2015
Reptilian, vulturian, peştilian  jpeg

Tindem adesea să ne mirăm de productivitatea şi de subtilitatea teoriilor conspiraţioniste din vremurile noastre. Mulţi se întreabă: cum e cu putinţă ca într-o epocă atît de dominată de ştiinţă şi informaţie să abunde aberaţii care, de pildă, neagă că americanii au ajuns pe Lună, care pun distrugerea Turnurilor Gemene pe seama guvernului american sau a Israelului, care văd în spatele acţiunilor de vaccinare obscure conspiraţii ale companiilor farmaceutice? Or, iată că asemenea teorii apar continuu în toate ţările, chiar beneficiind de pe urma Internetului. S-au scris mai multe cărţi despre teoriile conspiraţioniste (la noi George Voicu a publicat mai demult un volum dedicat mai ales conspiraţionismului autohton,

s-au analizat motivele principale şi s-au investigat şi cauzele, deopotrivă epistemice, sociale, politice şi psihologice care, încercuind fenomenul din toate unghiurile, încearcă să-l explice. 

Mirarea este, ce-i drept, începutul ştiinţei şi al filozofiei; este însă esenţial ca ea să fie bine plasată. Or, după părerea mea, pentru a înţelege conspiraţionismul e preferabil să ne mirăm nu atît de faptul că există încă atîtea teorii ale conspiraţiei, cît de acela că nu există exclusiv teorii ale conspiraţiei. Altfel spus, mirarea mea este că au fost şi sînt oameni care nu cred în teoriile conspiraţiei, nu că foarte mulţi cred în ele. Departe de a fi o excepţie azi sau ieri, conspiraţionismul este un fapt de bază al psihologiei umane, vechi de cînd lumea; dimpotrivă, refuzul de a-l accepta dovedeşte curaj, libertate de spirit şi constituie marea excepţie.

Mitologiile lumii nu sînt, în cele din urmă, decît formule conspiraţioniste: lucrurile se întîmplă aşa cum se întîmplă pentru că un zeu, adică un umanoid excesiv de puternic, are anumite preferinţe sau antipatii. Războiul Troiei a fost o mare conspiraţie, ieşită din geloziile cîtorva grupuri de zei, fiecare cu susţinătorii lor muritori. De ce are loc o inundaţie? Fiindcă Poseidon e mînios. De ce are loc o epidemie? Fiindcă acum e mînios Apollon, care nu şi-a primit jertfa cuvenită. De ce cad asupra lui Iov toate nenorocirile? Fiindcă Dumnezeu a conspirat cu Satana pentru a-l pune la încercare. Creştinismul însuşi are în centrul său o mare conspiraţie: salvarea a venit ca urmare a unei conspiraţii diabolico-iudaice dejucate împotriva Fiului lui Dumnezeu. Cea mai mare conspiraţie rămîne însă felul în care, după Cartea Facerii, a intrat moartea în lume: o conspiraţie a lui Dumnezeu de a-l ţine pe om departe de arborele cunoaşterii, dejucată de şarpe. Nu întîmplător, gnozele s-au inspirat din acest episod, adăugînd conspiraţia Dumnezeului celui rău, Ialdabaoth. Pe scurt, chiar dacă în religii există şi alte elemente în afara bazei conspiraţioniste (ritualul, mistica), această din urmă bază a fost întotdeauna esenţială. 

Asemănările fundamentale dintre mitologii şi teoriile conspiraţioniste mi se par a fi următoarele: 

Lumea este condusă din umbră, de către forţe ascunse extrem de puternice. 

Aceste forţe sînt

, de tip uman, dotate cu principalele trăsături de caracter omeneşti: interes, gelozie, iubire, lăcomie, invidie. Totul are o explicaţie în termenii acestor forţe personale. 

Nimic din ceea ce se întîmplă nu este întîmplător. Mai ales pentru rău este vinovat întotdeauna

, nu

, un personaj malefic. Ceea ce profanului îi apare drept coincidenţă sau o conjuncţie de forţe impersonale este, în realitate, un complot, o dramă. 

Existenţa şi scopurile acestor forţe (zei) sînt manifeste numai unor aleşi, care joacă rolul de profeţi sau iniţiaţi. 

Lumea descrisă de mitologii şi conspiraţii este o lume familiară, apropiată prin natură de lumea relaţiilor omeneşti celor mai banale. De aceea, lumea conspiraţiilor este o lume inteligibilă, neproblematică. Mai mult, antropomorfizînd realitatea, ea ne face să ne simţim confortabil, locuitori ai unui univers familiar.

Toate acestea mă îndeamnă să afirm că uimirea noastră trebuie plasată nu asupra conspiraţionismului, care nu-i decît nivelul zero al efortului uman de înţelegere, ci asupra tendinţelor de a-l contrazice. Cînd, în Grecia secolului VI î.d.Chr., au apărut cîţiva gînditori care au început să vrea să explice lumea prin forţe impersonale (apa, aerul, focul, numerele), faptul a fost extraordinar. La fel, trebuie să ne păstrăm uimirea şi admiraţia neţărmurită pentru cei cîţiva medici (pe care îi reunim sub numele lui Hippocrate) care au renunţat să mai explice bolile prin conspiraţia unor spirite rele sau a unor zei mînioşi, ci au indicat influenţa regimului de viaţă şi a alimentaţiei, căutînd remedii nu în rugăciuni şi descîntece, ci în alimentaţie şi regim. 

Pe de altă parte, faptul că ştiinţa modernă nu opreşte proliferarea conspiraţio-nismelor nu este greu de înţeles: această ştiinţă este complicată, recurge la metode şi concepte criptice şi produce o lume nefamiliară, ostilă intuiţiilor noastre de bază. Mai ales cunoaşterea ştiinţifică nu exclude hazardul şi coincidenţa; ea nu are valoare morală şi apoi, oricît de dezvoltată ar fi, rămîne incompletă. 

Aşadar, respingerea conspiraţionismelor constituie un act de curaj intelectual şi moral. Este, de asemenea, o formă de libertate. Însă curajoşii şi oamenii liberi nu reprezintă niciodată majoritatea. De aceea, se cade să-i admirăm şi preţuim pe cei care sînt astfel.

Încă o remarcă: s-a spus de multe ori că teoriile conspiraţioniste sînt o manifestare a unui raţionalism excesiv prin faptul că alungă hazardul şi vor să explice absolut totul. Dar a crede că totul poate fi explicat nu este decît în mod superficial raţionalism. După părerea mea, raţionalism înseamnă diminuarea, chiar eliminarea explicaţiilor personale – pe scurt, dezantropomorfizarea lumii –, ceea ce va lăsa întotdeauna goluri explicative. Din acest punct de vedere, nici mitologiile, nici teoriile conspiraţioniste, care au răspunsuri pentru orice, nu reprezintă o dovadă de raţionalism, ci dimpotrivă, de iraţionalism. Că din solul acestui iraţionalism au înflorit uneori capodopere ale spiritului, este altă poveste. 

Uimitoarea istorie a lui Şabbatai Mesia. 

„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
„Casa dărăpănată” în care nu vrea nimeni să intre
Dosarul acesta este în primul rînd unul de recuperare a trecutului, dincolo de istorie, de date și de fapte.
p 10 youtube jpg
Prezentul luminează trecutul (mai curînd decît invers)
Statuia lui Castro inaugurată de Putin vorbește mai puțin despre prezentul Cubei – și mai mult despre trecutul liderului Rusiei.
index jpeg 2 webp
Atacul blînd al literaturii
La un moment dat, mi-au spus elevii că se cunoaște cînd îmi place foarte mult un scriitor, îl predau altfel, iar ei își dau seama.
index jpeg webp
Cum îi apropiem pe copii de trecut?
Pentru că a educa înseamnă a construi viitorul.
p 12 jpg
Relicve ale trecutului: nostalgia colecțiilor anatomice și antropologice
Aparent, rămășițele din colecții par că au scăpat efectelor timpului și sînt nemuritoare
Historical building at the Dalles jpg
„Casa aceasta mai are și alte încăperi? Oare ai căutat peste tot?” un dialog cu Valentin Radu ARSENE, psihoterapeut
Vindecarea vine după ce procesăm durerea și ne recuperăm părțile eului din acele bule de experiență și lăsăm cu adevărat trecutul să devină trecut.
p 13 jpg
Foamea de bani și moartea pasiunii
Ce anume readuce pe podium trend-uri din alți ani și, mai ales, care sînt acele idei care tot revin?
p 14 jpg
Cum văd ei trecutul? Another brick in the wall
Uneori, mă gîndesc la momentele mai puțin plăcute și la faptul că asta mă ajută să-mi doresc un viitor mai bun.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Dar dacă ești tînăr, sărac și bolnav?
Salvează tinerețea – vîrsta la care se spune că poți orice – chiar orice nenoroc sau chiar orice nefericire?
p 10 jpg
Povara tinereții
Copilăria se încheie, adesea, abrupt, după o vacanță de vară – tinerețea se consumă lent, se îngemănează cu bătrînețea firesc, insesizabil.
16781709398 92dac8f6bb c jpg
Primăvară în decembrie
„Femeile au devenit mai puțin interesate de machiaj și mai mult de frumusețea în ansamblu, cea care radiază din interior spre exterior, spre ideea de wellness.”
p 11 jpg
Note despre „încă”
De-ar fi să trebuiască să cred totuși în ceva și tot n-aș (putea) crede în Dumnezeu! Intuiție, vanitate, consolare – ține aceasta de vîrstă?
p 12 jpg
Tinerețea are coloană sonoră
Sînt părți de suflet în legătură cu care vom fi mereu subiectivi.
640px Pierre Auguste Renoir The Boating Party Lunch jpg
Simțire și nepăsare
Se spune că tinerețea, la fel ca și copilăria, nu e conștientă de ea însăși, că abia mai tîrziu ajungi să ți le amintești cu nostalgie și să le apreciezi adevărata valoare.
p 13 jpg
Oase ușoare ca ale păsărilor
Îi privesc atentă pe oamenii foarte tineri.
2722374996 d24e7fdf0e c jpg
Tinerii bătrîni și bătrînii tineri Cum mai măsurăm tinerețea?
Cred că merită să pledăm și, mai mult, e destul de limpede faptul că nu există o compartimentare netă a tinereții și a bătrîneții dată de vîrste și condiții, ci ele există simultan, în orice moment al vieții.
50294010101 132de799e7 c jpg
Anii ’90
Anii ’90 s-au încheiat pe 31 decembrie în Piaţa Revoluţiei, cînd deasupra noastră şi sub egida PRO TV-ului s-a înălţat un înger kitsch.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Învățături fără dezvăț
Trăim o vreme în care toți credem cu tărie că educația este esențială.
p 10 credit C  Hord jpg
p 11 credit C  Hord jpg
Pedagogia juridică între învăț și dezvăț
Avizele Consiliului Legislativ, în măsura în care ar fi urmate, sînt o bună premisă pentru creșterea calității legilor adoptate de Parlament.
p 13 credit C  Hord jpg
Seducția. Didactica nova?
Profesorul trebuie să fie el însuși seducător.
p 14 credit C  Hord jpg
Nu mai mîngîiați cercul!
Orice rol este făcut dintr-o continuă modelare a sensibilităţii interioare.
Mîntuirea biogeografică jpeg
Jurnal de glande și hormoni
Glandele endocrine și hormonii sînt o bună metaforă a importanței lucrurilor „mărunte”.
DS jpg
Minunatele isprăvi ale Adrenalinei (basm suprarenal)
Avea în ea atîta energie fata asta cît să transforme repausul într-un motor puternic.

Adevarul.ro

image
Austria se opune aderării României şi Bulgariei la Schengen. Anunțul, făcut de ministrul de Interne
Ministrul austriac de Interne, Gerhard Karner, a anunțat hotărârea definitivă a ţării sale de a se opune prin veto aderării României şi Bulgariei la spaţiul Schengen, din cauza creşterii migraţiei ilegale.
image
A renunțat la „visul american” și s-a întors în România. Povestea pensiunii dintr-un cătun izolat în splendoare
După 26 de ani petrecuți în Statele Unite ale Americii, Virgil Marchiș s-a întors definitiv acasă, în Maramureș, unde și-a făcut o pensiune împreună cu femeia iubită. Spune că nu s-ar mai duce în America decât în vizită și doar alături de partenera lui.
image
Actori din Wednesday, despre filmările în România: „Nimic nu m-a pregătit pentru asta”
Câțiva dintre actorii străini din serialul „Wednesday” (Addams), producția filmată în România, care a avut cea mai bună lansare de pe Netflix, au vorbit despre experiența lor din țara noastră, într-un interviu pentru HotNews.ro

HIstoria.ro

image
Căderea comunismului în Polonia şi Ungaria. „Reabilitarea” lui Imre Nagy
Dintre cei șase sateliți ai Uniunii Sovietice în Europa răsăriteană, Polonia și Ungaria au reprezentat un caz aparte.
image
Prima zi de ocupație germană în București
În dimineața zilei de 6 decembrie 1916, primarul Bucureștilor, Emil Petrescu, însoțit de mai mulți ambasadori – Vopicka (SUA) sau baronul Vredenburg (Olanda) – au ieșit în întâmpinarea armatelor Puterilor Centrale până aproape de Chitila.
image
Katiușa, „orga lui Stalin“: O revoluție în materie de artilerie autopropulsată
Adevărata revoluție în materie de artilerie autopropulsată a venit de la ruși: teribilele lansatoare multiple de rachete Katiușa.