Mitologii şi conspiraţii

Publicat în Dilema Veche nr. 597 din 23-29 iulie 2015
Reptilian, vulturian, peştilian  jpeg

Tindem adesea să ne mirăm de productivitatea şi de subtilitatea teoriilor conspiraţioniste din vremurile noastre. Mulţi se întreabă: cum e cu putinţă ca într-o epocă atît de dominată de ştiinţă şi informaţie să abunde aberaţii care, de pildă, neagă că americanii au ajuns pe Lună, care pun distrugerea Turnurilor Gemene pe seama guvernului american sau a Israelului, care văd în spatele acţiunilor de vaccinare obscure conspiraţii ale companiilor farmaceutice? Or, iată că asemenea teorii apar continuu în toate ţările, chiar beneficiind de pe urma Internetului. S-au scris mai multe cărţi despre teoriile conspiraţioniste (la noi George Voicu a publicat mai demult un volum dedicat mai ales conspiraţionismului autohton,

s-au analizat motivele principale şi s-au investigat şi cauzele, deopotrivă epistemice, sociale, politice şi psihologice care, încercuind fenomenul din toate unghiurile, încearcă să-l explice. 

Mirarea este, ce-i drept, începutul ştiinţei şi al filozofiei; este însă esenţial ca ea să fie bine plasată. Or, după părerea mea, pentru a înţelege conspiraţionismul e preferabil să ne mirăm nu atît de faptul că există încă atîtea teorii ale conspiraţiei, cît de acela că nu există exclusiv teorii ale conspiraţiei. Altfel spus, mirarea mea este că au fost şi sînt oameni care nu cred în teoriile conspiraţiei, nu că foarte mulţi cred în ele. Departe de a fi o excepţie azi sau ieri, conspiraţionismul este un fapt de bază al psihologiei umane, vechi de cînd lumea; dimpotrivă, refuzul de a-l accepta dovedeşte curaj, libertate de spirit şi constituie marea excepţie.

Mitologiile lumii nu sînt, în cele din urmă, decît formule conspiraţioniste: lucrurile se întîmplă aşa cum se întîmplă pentru că un zeu, adică un umanoid excesiv de puternic, are anumite preferinţe sau antipatii. Războiul Troiei a fost o mare conspiraţie, ieşită din geloziile cîtorva grupuri de zei, fiecare cu susţinătorii lor muritori. De ce are loc o inundaţie? Fiindcă Poseidon e mînios. De ce are loc o epidemie? Fiindcă acum e mînios Apollon, care nu şi-a primit jertfa cuvenită. De ce cad asupra lui Iov toate nenorocirile? Fiindcă Dumnezeu a conspirat cu Satana pentru a-l pune la încercare. Creştinismul însuşi are în centrul său o mare conspiraţie: salvarea a venit ca urmare a unei conspiraţii diabolico-iudaice dejucate împotriva Fiului lui Dumnezeu. Cea mai mare conspiraţie rămîne însă felul în care, după Cartea Facerii, a intrat moartea în lume: o conspiraţie a lui Dumnezeu de a-l ţine pe om departe de arborele cunoaşterii, dejucată de şarpe. Nu întîmplător, gnozele s-au inspirat din acest episod, adăugînd conspiraţia Dumnezeului celui rău, Ialdabaoth. Pe scurt, chiar dacă în religii există şi alte elemente în afara bazei conspiraţioniste (ritualul, mistica), această din urmă bază a fost întotdeauna esenţială. 

Asemănările fundamentale dintre mitologii şi teoriile conspiraţioniste mi se par a fi următoarele: 

Lumea este condusă din umbră, de către forţe ascunse extrem de puternice. 

Aceste forţe sînt

, de tip uman, dotate cu principalele trăsături de caracter omeneşti: interes, gelozie, iubire, lăcomie, invidie. Totul are o explicaţie în termenii acestor forţe personale. 

Nimic din ceea ce se întîmplă nu este întîmplător. Mai ales pentru rău este vinovat întotdeauna

, nu

, un personaj malefic. Ceea ce profanului îi apare drept coincidenţă sau o conjuncţie de forţe impersonale este, în realitate, un complot, o dramă. 

Existenţa şi scopurile acestor forţe (zei) sînt manifeste numai unor aleşi, care joacă rolul de profeţi sau iniţiaţi. 

Lumea descrisă de mitologii şi conspiraţii este o lume familiară, apropiată prin natură de lumea relaţiilor omeneşti celor mai banale. De aceea, lumea conspiraţiilor este o lume inteligibilă, neproblematică. Mai mult, antropomorfizînd realitatea, ea ne face să ne simţim confortabil, locuitori ai unui univers familiar.

Toate acestea mă îndeamnă să afirm că uimirea noastră trebuie plasată nu asupra conspiraţionismului, care nu-i decît nivelul zero al efortului uman de înţelegere, ci asupra tendinţelor de a-l contrazice. Cînd, în Grecia secolului VI î.d.Chr., au apărut cîţiva gînditori care au început să vrea să explice lumea prin forţe impersonale (apa, aerul, focul, numerele), faptul a fost extraordinar. La fel, trebuie să ne păstrăm uimirea şi admiraţia neţărmurită pentru cei cîţiva medici (pe care îi reunim sub numele lui Hippocrate) care au renunţat să mai explice bolile prin conspiraţia unor spirite rele sau a unor zei mînioşi, ci au indicat influenţa regimului de viaţă şi a alimentaţiei, căutînd remedii nu în rugăciuni şi descîntece, ci în alimentaţie şi regim. 

Pe de altă parte, faptul că ştiinţa modernă nu opreşte proliferarea conspiraţio-nismelor nu este greu de înţeles: această ştiinţă este complicată, recurge la metode şi concepte criptice şi produce o lume nefamiliară, ostilă intuiţiilor noastre de bază. Mai ales cunoaşterea ştiinţifică nu exclude hazardul şi coincidenţa; ea nu are valoare morală şi apoi, oricît de dezvoltată ar fi, rămîne incompletă. 

Aşadar, respingerea conspiraţionismelor constituie un act de curaj intelectual şi moral. Este, de asemenea, o formă de libertate. Însă curajoşii şi oamenii liberi nu reprezintă niciodată majoritatea. De aceea, se cade să-i admirăm şi preţuim pe cei care sînt astfel.

Încă o remarcă: s-a spus de multe ori că teoriile conspiraţioniste sînt o manifestare a unui raţionalism excesiv prin faptul că alungă hazardul şi vor să explice absolut totul. Dar a crede că totul poate fi explicat nu este decît în mod superficial raţionalism. După părerea mea, raţionalism înseamnă diminuarea, chiar eliminarea explicaţiilor personale – pe scurt, dezantropomorfizarea lumii –, ceea ce va lăsa întotdeauna goluri explicative. Din acest punct de vedere, nici mitologiile, nici teoriile conspiraţioniste, care au răspunsuri pentru orice, nu reprezintă o dovadă de raţionalism, ci dimpotrivă, de iraţionalism. Că din solul acestui iraţionalism au înflorit uneori capodopere ale spiritului, este altă poveste. 

Uimitoarea istorie a lui Şabbatai Mesia. 

„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
„Nu ne mai facem bine”
Și eu am propria mea curiozitate, așa că încerc să aflu ce s-a schimbat aici, din perspectiva lor, este una dintre principalele teme de discuție.
p 10 jpg
România era țara mea bună, dar vitregă
Astăzi consider că România e țara în care mă pot întoarce cînd doresc, e „cartierul vecin”.
Palatul Culturii Iasi   Aerial jpg
Iași, mon amour contrarié
Iașiul îmi pare un cameleon. Apar întruna terase noi și e tonifiant. Vara asta am mîncat într-un gastrobar cu specific andaluz, cu o veselă aleasă cu gust, cu prețuri rezonabile și porții mărișoare.
640px Parliament 704254 jpg
Stai, cum adică avem o imagine bunicică la Bruxelles?!
Dar cum adică „nu creăm probleme” la Bruxelles, dacă în România sînt atîtea probleme? E simplu, grijile Bruxelles-ului sînt altele decît ale noastre.
p 12 WC jpg
Cum văd eu România? După 15 ani și de la 3.500 de kilometri distanță?
În cele cîteva limbi de circulație pe care le înțeleg, nu găsesc un sinonim în valoare absolută al cuvîntului „omenie”. Poate în el rezidă, totuși, logica speranței.
Bjc cv cs foto 089 jpg
Secretul stă la primărie
În România, m-am ocupat, vrînd-nevrînd, cu colecționarea de faze și impresii, să le spun ilustrate.
p 13 sus jpg
Cînd trăiești între aici și acolo
Am început, timid, să ies în afara granițelor, întrebîndu-mă deseori cum ar fi viața mea în altă parte, în momentul în care nimic nu mă mai reținea în România.
Page 428 Captured Romanians transported away (12239755986) jpg
Trei neîntoarceri
România are acum un chip ponosit, în tușe de gri și negru. Dar e OK pentru că e o Românie exterioară, din afara ta, e un context din care ai scăpat. High five.
Romania Parliament at night jpg
Sedarea românilor
n reacție, nu puțini români refuză calmarea și emigrează, seduși de melodia sirenelor potrivit cărora „în România, asta e!”, totul a „rămas la fel”.
Scriitorii, rudele mele maghiare jpeg
Tribunalul Poporului
Vedem asta în fiecare zi: nimic din ceea ce se postează nu rămîne necorectat, necontestat, nejudecat, nesancționat. Mai devreme sau mai tîrziu – ca să fac o parafrază – fiecare are parte de cincisprezece minute de judecată publică.
p 10 jpg
Critica publică în online: virtuți și vicii
Am observat, de asemenea, și cum platometre digitale au fost utilizate pentru a instiga la ură, dispreț și sexism, pentru a delegitima această mișcare și a decredibiliza victimele violenței de gen.
p 11 Ostrakon WC jpg
Ostracizarea online ca dilemă liberală
Cu toate acestea, nu trebuie să uităm de pericolul pe care apelul la ostracizarea online îl deschide, ținînd cont de stimulentele pe care viața în mediul online ni le oferă în conjuncție cu impactul pe care emoțiile morale îl au la adresa modului în care interacționăm cu ceilalți
640px The Two Gossips (Les Deux Commères) MET DP808826 jpg
Gura satului global
Gura satului global nu este diferită de gura satului tradițional decît prin instrumentele sale.
640px Cyber bullying 122156 960 720 jpg
Cel fără de păcat – o sursă idiopatică?
Realitatea socială poate fi remarcabilă datorită ansamblului de creiere umane adunate pentru a influența evoluția societății în bine, și aici avem nevoie de etică – în lipsa acesteia, realitatea se poate transforma în factori și actori sociali maligni.
John George Brown The Bully of the Neighborhood jpg
Și cu copiii ce facem? Intruziune, expunere, violență, anulare
Spațiul virtual a căpătat dimensiuni tot mai mari în viața copiilor, marea lor majoritate preferînd o interacțiune mediată de un dispozitiv uneia reale.
p 14 sus jpg
J’accuse! Indignarea morală și ostracizarea digitală
Nu e mare lucru să ne gîndim mai mult înainte de a (re)acționa, cum nu e nici prea mare efortul de a încerca să vedem lucrurile dintr-o perspectivă mai largă, dincolo de interesele noastre imediate.
p 21 jpg
Linșajul contemporan
Strămoșii noștri nu aveau lideri, judecători sau poliție, dar aveau mijloace pentru a răspunde celor care încălcau normele sociale de a respecta autonomia celorlalți sau de a contribui în mod echitabil la bunăstarea socială
Cea mai bună parte din noi jpeg
Ce rol mai au valorile?
Am aflat că valorile sînt cele care ne dau un sens, iar acest lucru ne face să fim perseverenți și să depășim obstacolele.
p 10 sus jpg
Dihotomia fapte/valori a fost greşit înţeleasă
Valorile sînt ingredientele indispensabile ale realităţii sociale.
Elevi jpg
StateLibQld 2 198959 Planting a tree for Arbor Day at Ban Ban Springs State School, 1920 jpg
Tot ceea ce vreau să fiu
„Prietenia înseamnă să împarți punga de chips-uri cu celălalt.”
p 12 sus jpg
Mesajul corect
Într-o clinică de toxicomani e barometrul cel mai fidel al suferinței unei societăți.
640px Islamic   Garden Scene   1987 360 4   Art Institute of Chicago jpg
Valori, virtuți, viață în islam
Societățile musulmane sînt puternic condiționate de tradiții.
Social Media and Technology jpg
Social media și tribalizarea valorică
Viața noastră socială nu arată întotdeauna precum fluxul nostru de pe rețelele sociale.

Adevarul.ro

 Mobilizare partiala - rusi trimisi la razboi FOTO Profimedia
Jumătate dintre rușii mobilizaţi în regiunea Habarovsk, trimişi acasă, iar şeful comisariatului, demis
Şeful comisariatului militar din regiunea Habarovsk, Iuri Laiko, a fost demis din funcţie după ce jumătate din bărbaţii mobilizaţi au fost trimişi acasă, întrucât nu îndeplineau criteriile de recrutare.
Liz Truss FOTO Profimedia
Guvernul britanic al lui Liz Truss, forțat să renunțe la planul de reducere a impozitării bogaților
Guvernul condus de premierul britanic Liz Truss a fost forţat luni să revină asupra planurilor anterioare care vizau reducerea cotei de impozitare pentru persoanele înstărite, transmite Reuters, citată de Agerpres.
Soldati ucraineni FOTO EPA-EFE
Armata ucraineană a reușit cea mai importantă înaintare pe frontul de sud de la începutul agresiunii militare rusești
Trupele ucrainene au reuşit luni cea mai puternică înaintare în sud de la începutul războiului cu Rusia, străpungând frontul şi avansând de-a lungul râului Nipru, înaintare care ameninţă liniile de aprovizionare ale trupelor ruse aflate în provincia Herson pe malul de est al Niprului.

HIstoria.ro

image
La sfatul lui Bismark, Carol I se apropie de Rusia și enervează Franța
Opțiunea românilor pentru un domnitor dintr-o dinastie străină la 1866, avea în vedere salvarea existenței statului, afirmarea lui în rândul țărilor europene și, în perspectivă, obținerea independenței. Aceste obiective au fost mereu în atenția diplomației românești și a principelui Carol.
image
Bălcescu, iacobinul român despre care nimeni nu mai vorbește
Prima jumătate a veacului al XIX-lea a reprezentat pentru Ţările Române un timp al recuperării. Al recuperării parţiale – ideologice şi naţionale, cel puţin – a decalajului ce le despărţea de Occidentul european. Europa însăşi este într-o profundă efervescenţă după Revoluţia de la 1789, după epopeea napoleoniană, Restauraţie, revoluţiile din Grecia (1821), din Belgia şi Polonia anului 1830, mişcarea carbonarilor din Italia, toată acea fierbere socială şi naţională, rod al procesului de industria
image
„Historia Special”: 100 de ani de la încoronarea regilor României Mari
„Historia Special”: 100 de ani de la Încoronarea de la Alba Iulia