Cînd natura se aliază cu aparatura

Publicat în Dilema Veche nr. 597 din 23-29 iulie 2015
Cînd natura se aliază cu aparatura jpeg

Orice teorie a conspiraţiilor are legături cu lumea ştiinţei şi tehnologiei. Majoritatea scrierilor despre conspiraţii şi conspiraţionişti au cel puţin un savant, mai mult sau mai puţin nebun, o invenţie, cel mai probabil malefică, chiar şi cîte un întreg domeniu al cunoaşterii. Evident, toate acestea sînt ţinute în secret faţă de restul lumii. De vină pentru această secretomanie este, cum altfel, tot omenirea. Aceasta ori nu este încă suficient de matură ca să folosească şi să înţeleagă cum trebuie noile idei, descoperiri, tehnologii sau invenţii, ori urmează să fie pedepsită pentru vini mai mult sau mai puţin reale. 

Istorisirile despre societăţile secrete alcătuite din – sau care au în rîndurile lor – oameni dedicaţi cunoaşterii au, cel puţin în Europa, o justificare. Revoluţia de gîndire care apare odată cu începuturile Renaşterii şi care se dezvoltă din ce în ce mai rapid odată cu trecerea timpului nu a fost primită cu braţele deschise de către mulţi dintre mai-marii vremii. Din cauze religioase, politice sau, cel mai adesea, datorită unor combinaţii ale celor două, numeroşi gînditori au trebuit să îşi ascundă colaborările şi rezultatele muncii. Istoria europeană, mai ales în perioada Reformei şi Contrareformei, are numeroase exemple de oameni de ştiinţă care fie plătesc cu viaţa, fie trebuie să îşi renege descoperirile. Gruparea acestor gînditori în societăţi în care se pot întîlni cu alţii asemenea lor ca să îşi poată prezenta, discuta şi schimba ideile şi realizările este absolut normală. După cum la fel de normală pentru acele vremuri este şi ascunderea existenţei acelor societăţi, din motive de siguranţă personală. Există însă numeroase volume care tratează această istorie a societăţilor secrete, a conspiratorilor şi conspiraţioniştilor pentru şi în numele ştiinţei, astfel încît prefer să nu insist pe acest subiect. 

Perioada actuală, marcată de rapidul progres al ştiinţei şi tehnologiei, este evident marcată şi de existenţa a numeroase teorii ale conspiraţiilor ştiinţifice şi tehnologice. Înţelegerile secrete cu extratereştrii, politica Big Brother sau controlarea sistematică a tuturor oamenilor, dorinţa mai-marilor lumii de a elimina o parte a populaţiei planetei prin războaie provocate, arme biologice şi alte metode sînt repere majore ale culturii populare actuale. Din aceeaşi categorie, conspiraţii tehnologice globale ar bloca apariţia unor soluţii-minune pentru problemele omenirii – cele mai invocate fiind medicamentele – panaceu universal (care ar fi de fapt ascunse ori în cele mai banale buruieni, ori în cele mai rare plante, care trăiesc în raiuri terestre din Amazonia, Orientul Îndepărtat, arhipelagurile din Pacific şi aşa mai departe). La fel de populare sînt conspiraţiile petroliştilor care fac orice ca Omenirea să nu primească acces la cele mai ieftine şi sigure resurse de energie (de parcă aceste companii nu ar investi fonduri uriaşe pentru dezvoltarea noilor resurse energetice). 

Teorii conspiraţioniste apar practic în orice domeniu. Există destule voci care consideră că şi Teoria Modificărilor Climatice Globale este rezultatul unei conspiraţii menite să încetinească viteza de creştere economică a Europei şi Statelor Unite. Ca în toate celelalte asemenea teorii, şi aceasta are cel puţin o contradicţie. În primul rînd, clima pe glob este în permanentă schimbare şi planurile de adaptare nu fac decît să pună societatea în condiţii mai sigure. Iar despre blocarea progresului – producătorii de tehnologie nu fac doar să reducă emisiile de gaze, ci şi să reducă practic toate consumurile, generînd noi generaţii de echipamente mult mai eficiente. 

Intrînd în societatea digitală, cea mai la modă conspiraţie actuală este cea a producătorilor de programe de calculator, care fie ne spionează, fie livrează produse care îşi vor forţa clienţii să dea bani şi pe versiunile următoare ale acelor programe. Problema este că dorinţa companiilor de a vinde permanent versiuni noi nu a fost niciodată ţinută secretă. Şi mai există momente cînd apare în mod obiectiv necesitatea unei schimbări majore, cel mai bun exemplu fiind Virusul Anului 2000, cu revoluţia tehnologică privind datarea tuturor fişierelor. 

Despre tema supravegherii permanente cu ajutorul calculatoarelor, telefoanelor, camerelor de supraveghere şi a altor aparate de detecţie nu am de gînd să scriu. În primul rînd pentru că nu cunosc subiectul, în al doilea – este deja foarte dezbătut şi în al treilea – nu vreau să sprijin eu această teorie. 

Există însă momente cînd este imposibil să nu crezi că undeva, mai sus de tine, toate elementele conspiră împotriva ta. Cea mai frecventă este conspiraţia obiectelor, cînd aproape întotdeauna produse ale tehnologiei (în special telefoane, dar şi carduri de orice fel, chei sau alte asemenea) dispar din calea noastră, mai ales atunci cînd sîntem grăbiţi. Mai nou, o nouă formă de conspiraţie priveşte durata de viaţă a bateriilor – pentru că aproape mereu obiectul electronic de care avem cea mai mare nevoie într-un anumit moment este şi primul care se descarcă.

Din experienţa personală pot spune că se întîmplă uneori ca natura să se alieze cu aparatura, iar rezultatul acestei conspiraţii poate fi teribil. Nu o dată mi s-a întîmplat ca, în timpul unei campanii de măsurători pe mare, să se strice întîi un aparat, motor sau alt echipament, urmînd ca imediat după remedierea problemelor tehnice să înceapă furtuna şi orice activitate să fie din nou blocată. Evident, acest ciclu se poate repeta. Sînt şi alte exemple, cînd aparatele cedează exact atunci cînd ai mai mare nevoie de ele, cînd vrei să măsori evenimente care se produc foarte rar. Ştiu, un nume mai potrivit pentru aceste întîmplări este, de fapt, ghinionul, iar cauzele pot fi legate şi de proasta planificare a unor evoluţii logice. Este însă mult mai simplu să dăm vina pe alţii sau pe natură pentru eşecurile personale. 

Trăind în lumea cercetării, am auzit de multe ori teorii  conspiraţioniste, conform cărora comunitatea ştiinţifică europeană sau globală are ceva cu noi, românii, pentru că sîntem prea deştepţi, prea buni, prea pregătiţi să rezolvăm imediat problemele omenirii. Din păcate însă, se întîmplă ca de multe ori aceste soluţii să fie total depăşite, dacă nu false. 

Este adevărat, intrarea în „grupa de elită“ a cercetării europene sau internaţionale este deosebit de dificilă, dar şi acest proces este ceva normal. Nici o comunitate respectabilă nu este gata să primească în rîndurile sale noi membri fără o detaliată verificare a capacităţilor şi rezultatelor. Şi, din păcate, din fosta Europă comunistă, lumea ştiinţei a fost asaltată în ultimele decenii atît de oameni de mare calibru, dar şi de falşi profeţi. Iar filtrele europene sau internaţionale sînt destul de transparente şi de vizibile. Există, evident, numeroase invidii profesionale, iar gelozia din rîndul propriei bresle poate duce la o coalizare a unora dintre colegi. Nu neapărat şi o „conspiraţie a imbecililor“, asemenea coalizări pot avea efecte periculoase atît pentru cei atacaţi, cît şi pentru rezultatelor lor ştiinţifice. Nu sînt singulare cazurile în care anumiţi autori sau echipe de cercetare au rezultatele amînate de la publicare (sau chiar blocate uneori) pînă cînd concurenţa lor, aflată pentru moment într-o poziţie mai bună, îşi lansează pe piaţă lucrările.

Dar, chiar dacă aceste coalizări profesionale apar oricînd şi oriunde, în orice domeniu al ştiinţei şi tehnologiei, nu cred că putem vorbi despre o conspiraţie globală, ci doar despre natura umană şi eternitatea sa.

Şi, în final, ce ar putea fi de fapt o conspiraţie, atît în general, cît şi în domeniul tehnic şi/sau ştiinţific? Un rod al geloziei? Un plan de afaceri? O formă de concurenţă neloială? O alianţă a unor grupuri care au aceleaşi interese şi aceleaşi spaime? Probabil cîte puţin din fiecare. În lume s-au scris şi se vor scrie permanent mii de pagini pe această temă, fie în favoarea conspiraţiilor, fie împotriva lor. Consider însă că cel mai relevant comentariu despre acest subiect îl are Douglas Adams, în

„Arthur Dent: De cînd mă ştiu am trăit cu senzaţia că în lume se întîmplă ceva sinistru şi de proporţii uriaşe. 

Slartibartfast: O, nu, asta e doar paranoia, e absolut normal. În Univers toţi suferă de aşa ceva.“  

Adrian Stănică este jurnalist de ştiinţă şi cercetător ştiinţific la Institutul Naţional de Geologie şi Geoecologie Marină – GeoEcoMar. 

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Cât de mult ne influențează emoțiile destinul. Psiholog: „Cine le stăpânește, își controlează cu adevărat viața”
Nu punem mare preț pe forța emoțiilor, considerând că, de fapt, gândurile și programele mentale sunt cele care ne controlează destinul. Acest lucru este adevărat doar într-o anumită măsură, pentru că stările pe care le experimentăm zilnic au un rol determinant în viața personală și profesională.
image
Cel mai mare inamic al speciei umane. Are numai 6 mm, dar ucide anual aproape un milion de oameni
Cel mai mare inamic al umanității este de fapt o insectă banală, pe care o întâlnim inclusiv în România. Țânțarul este responsabil de moartea a 830.000 de oameni anual, iar specialiștii consideră că această insectă prin efectele produse a schimbat efectiv istoria umanității.
image
Tânăra care a făcut un scop în viață din a-i ajuta pe alții. Bistro-ul ei social, loc de întâlnire al celor ce vor să ajute
Când dorința de a face bine întâlnește inteligența umană, iese un bistro social. O tânără din Baia Mare a pus bazele unei astfel de afaceri tocmai din dorința de a face bine. Despre inteligența ei ne-a convins în momentul în care a început să vorbească despre această afacere, făcută pentru a ajuta

HIstoria.ro

image
Cum au construit polonezii o replică a Enigmei germane
Cu toate că germanii au avut o încredere aproape totală în integritatea comunicațiilor realizate prin intermediul mașinii de criptare Enigma, în final această credință s-a dovedit eronată, în primul rând subestimării capabilităților tehnologice și ingeniozității umane ale adversarilor.
image
Cine erau bancherii de altădată?
Zorii activităților de natură financiară au apărut în proximitatea și la adăpostul Scaunului domnesc, unde se puteau controla birurile și plățile cu rapiditate și se puteau schimba diferitele monede sau efecte aduse de funcționari ori trimiși străini ce roiau în jurul curții cetății Bucureștilor. 

image
A știut Churchill despre intenția germanilor de a bombarda orașul Coventry?
Datorită decriptărilor Enigma, aparent, Churchill a aflat că germanii pregăteau un raid aerian asupra orașului Coventry. Cu toate acestea, nu a ordonat evacuarea orașului și nici nu a suplimentat mijloacele de apărare antiaeriană.