Nimic nu este întîmplător

Publicat în Dilema Veche nr. 597 din 23-29 iulie 2015
Nimic nu este întîmplător jpeg

Istoria este plină de conspiraţii. O celebră conspiraţie din Roma antică a fost cea a lui Catilina şi a adepţilor săi, care vizau asasinarea întregii conduceri politice şi instaurarea unui regim personal. Uneltirile sînt descoperită în anul 61 î.Hr., prilej cu care Cicero rosteşte în Senat celebrele sale

Termenul „conspiraţie“ pare să aibă drept sinonime „complot“ sau „conjuraţie“. Complotul poate fi înţeles ca o conspiraţie restrînsă, o asociere secretă a unor persoane în vederea înlăturării unui regim politic sau a unui şef de stat. Sînt vizate interese de moment, conjuncturale, participă un grup mic de protagonişti, aria de acţiune este limitată local. Numeroase comploturi au fost descoperite la timp şi anihilate. Conspiraţia înseamnă ceva mai mult, presupune o urzeală complexă de interese, protagonişti invizibili, obiective pe termen foarte lung, efecte la scară globală. Aici este necesară o nouă distincţie, cea între conspiraţiile restrînse, care sînt acţiuni reale, atestate de către istorici, şi „teoriile conspiraţiei“, care se referă la acţiuni doar presupuse, imposibil de documentat. 

Dintotdeauna, oamenii s-au confruntat cu dificultatea de a înţelege pe deplin lumea în care trăiesc. Mereu au avut loc evenimente neaşteptate, greu de explicat: războaie, mari crize economice, epidemii, catastrofe. Există permanent nevoia de a identifica o cauză a Răului, şi mai ales pe responsabilii interesaţi care s-ar afla în culisele istoriei. Gîndirea conspiraţionistă se hrăneşte din imensul rezervor al imaginarului social şi furnizează explicaţii alternative. 

Teoriile conspiraţiei apar şi proliferează mai ales în momentele de insecuritate şi de criză. În anul 1321, un zvon cuprinde regatul Franţei: leproşii ar fi otrăvit fîntînile pentru a-i ucide pe cei sănătoşi şi a dobîndi dominaţia asupra lumii. Furia populaţiei dublează represiunea autorităţilor îndreptată asupra leproşilor, care au fost masacraţi sau închişi în locuri izolate. Istoricul american Carlo Ginzburg considera că, pentru prima dată în istoria Europei, acuzaţia de conspiraţie a dus la căutarea unor „ţapi ispăşitori“, a incitat la violenţă şi la excludere din societate. Curînd, leproşilor li se vor alătura şi alte categorii: „nebunii, săracii, criminalii şi evreii. Leproşii au deschis calea“. În spaţiul occidental se răspîndeşte zvonul că între leproşi şi evrei s-ar fi încheiat o alianţă diabolică, iar acuzaţiile de otrăvire a fîntînilor se extind asupra evreilor, care ajung să fie şi ei prigoniţi. 

În anul 1347, Marea Ciumă a cuprins Europa. Terenul era deja pregătit pentru ideea că evreii ar fi adus şi propagat cumplita boală. A urmat o violentă descărcare colectivă: mii de evrei au fost măcelăriţi de către mulţimile întărîtate. Această acuzaţie este prima utilizare explicită a unui longeviv mit conspiraţionist: evreii doresc distrugerea creştinătaţii. Demonologia creştină medievală considera că Satan, marele conspirator, era ajutat de agenţii săi: evreii şi vrăjitoarele. Evreii devin „un rău absolut“ (Jean Delumeau) şi li se adaugă, în evantaiul acuzaţiilor, infanticidul ritual şi profanarea ostiei. 

Teoriile conspiraţioniste moderne au luat naştere odată cu Revoluţia franceză din 1789, ea însăşi văzută ca o mare conspiraţie masonică anticreştină. Elita revoluţionară a făcut apel la imaginarul conspiraţiei pentru a mobiliza mulţimile. Discursul revoluţionar vedea peste tot conspiraţii contrarevoluţionare ale aristocraţiei, justificînd astfel teroarea şi executarea a zeci de mii de duşmani ai republicii. 

Instalarea regimurilor liberale, democratice a dus la desacralizarea Puterii, care nu mai are un caracter transcendent, precum monarhia de drept divin. Ca urmare, noua Putere, omenească, este considerată instabilă, vulnerabilă la infiltrarea unor grupări oculte, cu interese ascunse. Raoul Girardet, în

(1986), observă că tema conspiraţiei este „un discurs multiform, care renaşte mereu, care este mereu în actualitate“. Schema conspiraţionistă este flexibilă, ea se adaptează la contextele istorice, sociale şi culturale. Dacă în societăţile premoderne lumea se supunea voinţei zeilor, a Divinităţii, a forţelelor supranaturale, în discursul conspiraţionist modern lumea este condusă de organizaţii oculte, invizibile şi malefice: masoneria, Illuminati, „marea finanţă evreiască“, grupul Bilderberg, Comisa Trilaterală. 

Discursul referitor la existenţa unei conspiraţii evreieşti mondiale este o prelungire secularizată a concepţiei medievale despre evreu ca duşman diabolic al creştinătăţii. La începutul secolului XX, acest durabil mit capătă noi dimensiuni odată cu publicarea

, text fabricat de Ohrana, poliţia secretă ţaristă. Traduse în multe limbi,

vorbesc despre o uriaşă conspiraţie evreiască, un program perfect planificat de distrugere a creştinătăţii şi de aservire a întregii umanităţi. 

Teoriile conspiraţioniste susţin că nimic nu este întîmplător, că desfăşurarea istoriei este controlată de forţe secrete, tenebroase şi periculoase, infiltrate în guverne şi instituţii, care doresc să instaureze Noua Ordine Mondială, folosind în acest scop o gamă variată de mijloace: manipularea şi controlul informaţiei, acapararea bogăţiilor lumii, distrugerea valorilor identitare, coruperea moravurilor, distrugerea familiei, controlul populaţiei prin alimente modificate genetic, vaccinuri, substanţe pulverizate din avioane

, răspîndirea unor viruşi (SIDA, Ebola) etc. La această conspiraţie ar participa o minoritate alcătuită din elita financiară, oameni politici, liderii marilor corporaţii transnaţionale. Evenimentele importante, cu impact global, ar fi provocate de aceste forţe machiavelice, criminale şi luciferice. Conspiraţionismul se împleteşte cu concepţiile milenariste. Noua Ordine Mondială ar fi un semn care anunţă „sfîrşitul vremurilor“ şi venirea Antihristului, văzut ca liderul unei dictaturi globale.  Tehnologia modernă s-ar pune în slujba acestuia: computerele, microcipurile („Semnul Fiarei“), codurile de bare, cardurile bancare sînt văzute ca instrumente satanice de control. 

Începînd cu anii ’70, teoriile conspiraţioniste devin parte a culturii populare, mai ales în SUA. Asasinarea preşedintelui Kennedy a declanşat o adevărată industrie a teoriilor conspiraţioniste. Evenimentul-şoc din 11 septembrie 2001 a provocat un alt torent de scenarii înfricoşătoare.  Temele acestora devin din ce în ce mai credibile pentru segmente largi ale populaţiei şi ca urmare a lipsei de transparenţă a actului guvernării. Chiar statul începe să fie privit ca un conspirator împotriva propriilor săi cetăţeni. Explicaţiile oficiale nu mai sînt crezute, iar evenimentele dramatice sînt interpretate prin grila conspiraţionistă (recent, prăbuşirea zborului Germanwings este pusă pe seama unei erori de manevrare a unui laser lichid, armă secretă americană). În tentativa sa de a demonstra că realitatea este camuflată, discursul conspiraţionist este articulat, cu osatură argumentativă, dar nu lipsesc nici delirurile conspiraţioniste, în care extratereştrii („reptilienii“) sînt deja printre noi şi colaborează cu guvernele. 

Internetul şi reţelele de socializare au devenit o formidabilă cutie de rezonanţă pentru conspiraţionism, nenumărate site-uri şi blog-uri („complotosfera“) fiind dedicate acestui subiect. Nu trebuie să uităm nici industria cinematografică (celebrul serial

şi literatura de ficţiune (Dan Brown), care au lărgit şi mai mult audienţa acestor teorii.

Teoriile conspiraţioniste au ca obiect nu numai prezentul şi viitorul, ci şi trecutul. Oculta mondială ar ascunde adevăratul trecut istoric al omenirii. Astfel, a luat amploare un fel de istorie alternativă, paralelă cu istoria „oficială“. De cîţiva ani, fenomenul face ravagii şi la noi. Tracomania şi teoria „noi nu sîntem urmaşii Romei“ nu sînt noutăţi, ele datează de la sfîrşitul secolului al XIX-lea (Nicolae Densuşianu), relansate în anii ’80 de către unii istoricii de partid şi mediatizate de publicaţii precum

şi

Audienţa teoriilor potrivit cărora romånii sînt urmaşii direcţi ai dacilor şi că vorbeau o limbă apropiată de cea latină era limitată la un grup restrîns de cercetători amatori. Acum, aceste ipoteze ne sînt livrate dintr-o perspectivă senzaţionalistă (precum documentarul

numeroase site-uri specializate susţinînd că istoria ne-a fost furată, că masonii şi Illuminati nu doresc să cunoaştem ilustrul trecut dacic şi nici faptul că spaţiul nostru a fost cîndva Centrul Lumii, de unde s-au răspîndit civilizaţiile străvechi. În marea conspiraţie antiromânească s-ar afla implicat şi Vaticanul, în ale cărui arhive secrete se găsesc scrierile antice pierdute (intenţionat) despre daci. În Munţii Bucegi, sub Sfinx, ar fi fost descoperite imense spaţii subterane, ţinute secrete de guvern, la cererea organizaţiilor oculte mondiale. Mai mult decît atît, dacii ar fi fost creştini

prin monoteismul lor şi credinţa în nemurirea sufletului, idei zalmoxiene preluate apoi de evrei. La nivel de vulgarizare, cărţile lui Pavel Coruţ acreditează ideea că ar exista un fel de „masonerie“ românească, Octogonul, o societate ultrasecretă funcţionînd neîntrerupt de la preoţimea dacă a lui Deceneu pînă azi şi care ar fi asigurat supravieţuirea noastră ca popor în momentele dramatice ale istoriei. Sadoveanu sugerează ceva asemănător în

Acest scut ezoteric este imaginat în fel şi chip. Nu sînt puţini cei care cred că forţa Octogonului este cu noi, printre noi… Adevărul o fi, ca de obicei,

Alexandru Ofrim este conferenţiar univ. dr., predă cursuri de istorie culturală la Facultatea de Litere, Universitatea Bucureşti.

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
O pisică gestantă a venit singură la ușa spitalului. Medicii veterinari au ajutat-o să nască VIDEO
Spitalul veterinar Arcadia Vet din Iași a avut parte de un eveniment neașteptat marți, 9 aprilie 2024. O pisică a venit la ușa așezământului medical, iar urmarea a uimit pe toată lumea.
image
Cum ar putea riposta Iranul la atacul israelian asupra consulatului său de la Damasc. Scenarii și implicații
Publicația The Conversation l-a consultat pe expertul în materie de securitate și fost oficial american în domeniul contraterorismului Javed Ali pentru a schița potențiale scenarii și implicații pentru Orientul Mijlociu al unui eventual atac iranian de represalii pe teritoriu israelian.
image
O adolescentă s-a dus la Urgențe cerând să i se facă un avort. Reacția ei după refuz a lăsat-o pe doctoriță în lacrimi
O elevă de 17 ani s-a prezentat la Urgența Spitalului Județean Suceava și a cerut să i se facă un avort. Refuzul doctoriței a dus la deznodământ neașteptat.

HIstoria.ro

image
Bătălia codurilor: Cum a fost câștigat al Doilea Război Mondial
Pe 18 ianuarie a.c., Agenția britanică de informații GCHQ (Government Communications Headquarters) a sărbătorit 80 de ani de când Colossus, primul computer din lume, a fost întrebuințat la descifrarea codurilor germane în cel de Al Doilea Război Mondial.
image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.