În urma tehnologiei

Publicat în Dilema Veche nr. 942 din 28 aprilie – 4 mai 2022
În urma tehnologiei jpeg

La începutul anilor 1970 apariția primului microprocesor părea din start că va revoluționa omenirea. Dispozitivele electronice, pînă atunci de mari dimensiuni, trecuseră deja printr-o etapă de micșorare, atunci cînd tranzistoarele înlocuiseră lămpile electronice. Primul microprocesor entuziasma toți specialiștii, care se așteptau la progrese tehnologice remarcabile.

Apar în scurt timp primele home-computere, printr-o revoluție tehnologică ce a pus la dispoziția tuturor mașini de calcul mult mai performante deja decît cele care duseseră primii oameni pe Lună. La nici un deceniu după aceea, computerele personale se răspîndesc și mai mult, iar sistemele de operare devin și ele mult mai prietenoase cu orice utilizator. Finele anilor 1980 și începutul ultimului deceniu al secolului trecut asistă la o explozie a cererii – și ofertei – de calculatoare. Creatorii lor fac, aproape peste noapte, modele din ce în ce mai performante, iar programele pot fi utilizate nu doar de către elite, ci devin parte a unui mod de viață.

Mai mult, calculatoarele personale încep să și comunice între ele, odată cu „deschiderea spre popor” a modurilor de conectare și comunicare, pînă atunci funcționale doar între marile centre de cercetare și universități ale lumii. Internetul.

Acesta modifică treptat viața tuturor oamenilor de pe planetă. Sunetul (destul de neplăcut) al modemului care se conecta la rețeaua de telefonie dădea semnalul unor modificări profunde. Iar apariția telefoanelor mobile și, mai apoi, a celor inteligente urma să accelereze trecerea omenirii în lumea digitală și transformarea într-un sat cu adevărat global.

Revoluție tehnologică? Da, cu siguranță. Dar, ca orice curent care merge cu mare viteză înainte, apar și efecte secundare care trimit unele lucruri îndărăt, spre trecut.

Dovezi? Le vedem în viața noastră în fiecare zi.

I-au trebuit omenirii mai bine de o mie de ani, de la perioada finală a Imperiului Roman de Apus, ca să se întoarcă spre alfabetizare, spre învățarea de carte. Comunicarea populară în Evul Mediu se făcea mai ales prin imagini – sau oral. De la apariția „iconițelor” create ca să simplifice utilizarea calculatorului, pare că ne întoarcem din ce în ce mai mult spre aceste forme vizuale de comunicare. Iar podcast-urile și cărțile audio nu sînt nici ele stimulatoare pentru citit și scris, ci reiau tradiția orală. Sau poate că mă înșel. Dacă vedem modul în care gramatica este schingiuită în multe mesaje care circulă în social media, poate că e mai bine să nu dezbatem acest subiect.

Pe măsură ce avansăm din ce în ce mai mult în era digitală, numărul utilizatorilor crește exploziv, în timp ce numărul creatorilor de programe și de calculatoare, de asemenea în creștere, are însă o dinamică mult mai redusă. Iar subțierea numărului de experți în comparație cu cel al utilizatorilor nu poate prevesti ceva bun.

În același timp, apar numeroși utilizatori care nu iau în considerare faptul că aceste calculatoare trebuie să le ajute creierul, iar nu să îl substituie. Și nu vorbesc aici despre analfabeții funcțional prezenți în hoarde mari pe Internet. Ci despre persoane educate, care s-au obișnuit să folosească aplicații specializate, care au fost făcute ori de către cei mai mari, ori de către colegi de generație, și pe care le ascultă cu încredere oarbă. Programele de orientare geografică, de exemplu, folosite de către șoferi sau pietoni, par a fi scrise, pentru unii, cu litere de foc. Chiar dacă pot apărea și aici erori, datorate fie unui semnal mai slab, unor deficiențe tehnice sau de alte feluri.

Motoarele de căutare gen Google ne-au făcut viața mai simplă. Mersul și căutarea asiduă prin biblioteci au fost înlocuite de simpla scriere a unor cuvinte-cheie în unele programe specializate. Și, cu toate acestea, randamentul căutărilor în bazele de date specializate pe Internet pare a fi scăzut.

Și ce te faci atunci cînd toate se petrec în state care par profund disfuncționale, în care nimeni nu s-a implicat cu pasiune și profesionist în dezvoltarea unor sisteme de educație performante? Regresul din educație se reflectă în succesul unor agresivi analfabeți funcțional, deveniți influencer-i pentru generațiile de mîine. Existența a numeroase fundături întunecate ale Internetului face ca zonele haotice – sau măcar puțin organizate – ale satului virtual să facă întreaga societate să dea în gropi. Din păcate reale, nu virtuale.

Despre cei mai slabi de înger nu doresc să insist prea mult. Într-un mod paradoxal, aceștia s-au adaptat cel mai bine la noile condiții. S-au relansat dezbateri pe care mulți le considerau încheiate de cîteva secole. Fără o revoluție informatică nu ar fi putut apărea aberații de genul celor care susțin că Pămîntul este plat, antivacciniștilor, celor care se tratează de cancer cu ceaiuri și gînduri bune. Într-o eră în care știința progresează într-un ritm fără precedent, aceste subproduse ale societății actuale creează un curent de sens contrar (din fericire, nu cu aceeași viteză). Internetul îi ajută pe conspiraționiști să se ascundă de mînia unui guvern global.

Ce vor face aceștia cînd vor vedea că nu îi caută nimeni?

Adrian Stănică este cercetător științific la Institutul Național pentru Geologie Marină – GeoEcoMar, profesor onorific la Universitatea din Stirling, Marea Britanie.

Viețile netrăite jpeg
Cît de ficționale sînt țările și spațiile în care trăim?
Liniștea și familiaritatea sînt suficiente sau devin prea puțin cînd vine vorba de promisiunea unui altfel?
Drepnea
Jumătate mișcare, jumătate siguranță
Locurile sînt sinonime cu niște stări psihice, sînt legate de întregi constelații de lucruri trăite, sunete, imagini, intensități care au înscris acel teritoriu pe harta mea emoțională.
Neuhausen (Erzgeb ), die Schlossgasse JPG
În satul Noulacasă
Acest sat se numește Neuhausen, iar mie, în română, îmi place să-i spui Noulacasă.
mare
Un lac între munți
Am știut că atunci, acolo, sînt fericit și că e un loc în care o să mă întorc întotdeauna cînd o să mă pierd, cînd o să-mi fie foame, sete sau o să mă rătăcesc.
p 11 jos jpg
Aici, între cei doi poli ai vieții mele
Cred că pentru mine e esențial să pot oscila între două stări sau două locuri sau două universuri sufletești.
p 12 Paris, Cartierul Latin WC jpg
Orașe uriașe
Mă văd întors în Paris, trăind liniștit viața altora, recunoscător celor care se poartă frumos cu mine, pînă cînd alții, nou-veniți, încep să îmi fie recunoscători că mă port frumos cu ei.
25869202527 80595838cf c jpg
4 case x 4 mașini
Mașina pe care mi-aș fi luat-o putea funcționa drept criteriu de delimitare a unor intervale (micro)biografice.
p 13 jpg
Harta
Aș vrea să trăiesc în România pentru că, după atîtea mereu alte și alte hărți, ar fi mai ușor s-o iau pe-a noastră la puricat, și la propriu, și la figurat.
p 1 jpg
Pe aripile gîștelor sălbatice
M-aș lăsa purtată de gîştele sălbatice ale lui Nils Holgersson, dînd roată nu doar Suediei, ci întregului continent, planînd fără nici o obligaţie şi nici un regret pe deasupra locurilor pe care le-am iubit cîndva.
1200x630 jpg
Pentru Constanța, cu dragoste și abjecție
Mi-ar plăcea să trăiesc într-o Constanța în care nostalgia – neobturată de dezvoltările imobiliare – să deschidă portaluri către trecut.
index png
Orașul Sud
Lună plină, Dunărea caldă și întunecată la Brăila, primitoare cînd intri cu picioarele în malul ușor nămolos.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Centrul și marginea
Tendința este acum cea a descentralizării și nu doar din punct de vedere urbanistic.
p 10 sus WC jpg
Strada Tunari în ficțiune și în realitate
Comoditatea locuirii împreună se vede că a primat față de disconfortul izvorît din diferență, rasială, socială.
Mahala jpg
Mahalale şi mahalagii
Oamenii se temeau de mahala şi de puterea cu care devora reputații şi destine.
Diana jpg
La Bragadiru
Lockdown-ul din martie 2020 ne-a prins în cei 46 de metri pătrați ai apartamentului de două camere din Drumul Taberei. Atunci a fost momentul-cheie.
p 12 sus jpg
Periferia sferei moralității: o scurtă istorie despre progres
Virtutea nu mai este ceva ce poate fi impus de la centru, ci descoperit și practicat de fiecare.
Irina jpg
O stradă doar a lor
Blocurile noi, plombe inestetice inserate în această alveolă cu aspect periurban, la rîndul ei înglobată într-un mare cartier de blocuri, ar fi contribuit la „curățirea” zonei.
1024px Bruxelles   Commission Européenne Berlaymont (23191436909) jpg
România, la periferia UE? Da, dar alții dau buzna afară
Faptul că euroscepticismul e (deocamdată?...) o afacere politică fără urmări, în România, e confirmat de ultimele formule de guvernare din țară.
p 14 sus Piazza del Popolo WC jpg1 jpg
Marginea lumii
E o senzație greu de găsit în altă parte, aceea că nimeni, niciodată, n-are ochii ațintiți spre tine, ceea ce îți lasă loc să faci ce vrei și să fii cum ești.
Scriitorii, rudele mele maghiare jpeg
Arta apărării
Ne-am gîndit să abordăm chestiuni precum soarta, scopul și responsabilitatea artei în vreme de război.
p 10 C  Alba jpg
Artă fără adăpost
Muzeele de artă s-au obișnuit cu drôle de guerre care a șters din mințile tuturor iminența sau măcar posibilitatea unui război real.
p 11 youtube jpg
Patru tablouri
Au fost furate peste 170.000 de mii piese de artă fără ca trupele „eliberatoare“ să intervină.
d15 Dan Perjovschi Anti War Drawings ©Nicolas Wefers 5 jpg
Make art, not war – anchetă
Dată fiind natura explicit grafică a unui conflict armat, am adresat trei întrebări cîtorva artiști care se ocupă cu imaginea: pictori, artiști vizuali, regizori de film, desenatori.
p 1 Carlos Alba jpg
Fragilitatea indestructibilă a literei
Asta e proprietatea esențială a cărților: opresc în corpul lor corpurile morții.

HIstoria.ro

image
„Micile Rome” - Așezările coloniștilor romani în Dacia
După cucerire, teritoriul unei noi provincii era împărțit administrativ și guvernat după principiile dreptului roman. Elementele principale ale romanizării au fost armata, administrația, coloniștii, dreptul roman, veteranii și școlile create în provincii. Armata avea legături permanente cu autohtonii, unii dintre ei înrolându-se în trupă imediat după cucerire, în provinciile lor sau fiind trimiși în altele, chiar departe: trupe auxiliare formate din daci, imediat după cucerire, au fost trimise u
image
Bătălia de la Poltava, sau cum a devenit Rusia o Mare Putere
27 iunie 1709: în urma victoriei de la Poltava, Rusia se alătură grupului de Mari Puteri europene și, prin înfrângerea Suediei, câștigă definitiv poziția de cea mai mare putere a Europei Nord-Estice. Era primul pas al dezvoltării fulminante a Rusiei. Bătălia de la Poltava, una din cele mai mari bătălii ale Marelui Război Nordic (uitat, din păcate, de istoriografia modernă), a avut, așadar, consecin
image
Cine a fost Mary Grant, englezoaica devenită simbol al Revoluției de la 1848 din Țara Românească
„România revoluționară”, creația pictorului Constantin Daniel Rosenthal, este unul dintre cele mai reprezentative tablouri ale românilor, simbol al Revoluției de la 1848. Românca surprinsă în tabloul care a făcut istorie a fost, de fapt, la origini, o englezoaică pe nume Mary Grant.