Ce ar mai fi de cunoscut?

Publicat în Dilema Veche nr. 717 din 16-22 noiembrie 2017
Ce ar mai fi de cunoscut? jpeg

Ce știm despre tot ce ne înconjoară? Avem oarecari idei despre tot ceea ce vedem cu ochiul liber, dar știm oare în detaliu care sînt legile profunde care guvernează fenomenele de pe planetă?

Terra, planeta pe care locuim, e studiată și înțeleasă abia la partea sa superficială, și mai ales pe uscat. Peste două treimi din suprafața planetei e acoperită de ape, iar despre conținutul adîncurilor lor nu știm aproape nimic. Dacă vom coborî spre centrul Pămîntului, vom vedea că știm și mai puține. Cu informațiile actuale, omenirea a reușit să construiască modele teoretice, modele care ne și satisfac o parte din nevoile cotidiene. Dar sîntem noi siguri că acestea sînt și corecte?

Privind spre cer, treaba devine și mai complicată. Abia de puțini ani am ajuns să înțelegem ceva mai bine ce este și cum funcționează atmosfera. Dar mai e mult pînă la înțelegerea detaliată a acesteia.

Iar dincolo de atmosferă, mergînd spre spațiu, călcăm într-un necunoscut atît de deplin, încît nu știm prea bine nici măcar ce trebuie să ne întrebăm.

Cîte știm oare și despre noi, oamenii? De la publicarea Hărții Genomului Uman pare că aproape nimic din ce crezuserăm că știm deja sigur nu este complet. Sau – în unele cazuri – nici măcar corect.

Cum funcționăm? Cum ne putem apăra în mod mai eficient de boli? Cum putem avea o viață mai bună, al cărei final (necunoscut suprem) să fie cît mai îndepărtat? Din nou, întrebări la care putem răspunde doar parțial, în funcție de pașii pe care știința îi face înainte.

Cum putem progresa?

Dar de ce? La ce ne folosește dacă știm mai bine ce se află în adîncul mărilor, ce există pe alte planete – sau în afara sistemului solar –, cu ce ne încălzește mai buna cunoaștere a atmosferei sau, chiar, de ce trebuie să știm cum funcționăm și noi, Homo sapiens? Nu avem destule probleme și așa? Vom trăi noi mai bine dacă vom sprijini știința? Oare, dacă se mai ocupă savanții ăștia mult de prostii, nu se va alege praful de noi? Ce vor să mai inventeze?

Aproape mereu în istoria omenirii au existat voci care s-au opus înțelegerii necunoscutului. Teama de sfîrșitul lumii, de la variantele sale clasice la apocalipsa modernă a „găurilor negre“ create în laborator de oameni dornici de cunoaștere, este un refren constant în istoria omenirii.

Teama de nou a avut un alt aliat, poate chiar mai nociv: suficiența. Ideea că, pînă la urmă, merge și așa a fost permanent prezentă, fiind o piedică majoră în calea marilor descoperiri și invenții. În decursul istoriei au fost numeroase voci care au zis că mai mult nu se poate cunoaște, descoperi sau inventa. Că ne-am atins limitele. Și asta în ciuda faptului că fiecare pas înainte ne face să ne punem de două ori mai multe întrebări.

Cum putem merge înainte?

În multe state – în Europa, dar nu numai –, sistemele de cercetare sînt din ce în ce mai reticente cînd e vorba de a da bani pentru studierea necunoscutului. În general, planurile de cercetare științifică sînt finanțate în urma unor competiții deschise. Aceste competiții caută să strîngă cît mai multe propuneri, pe care alți experți, evaluatorii, le analizează și le notează, iar cele mai bune idei de studiu primesc fondurile solicitate. Regulile sînt, de asemenea, anunțate de la început, de la criteriile de calitate la bugetele care vor fi făcute disponibile. Teoretic, totul e destul de clar.

Dar în ultimele decenii teama de necunoscut a început să apară și într-o altă formă.

„Propunerea de proiect este interesantă și tratează o tematică deosebit de importantă pentru perioada actuală. Ideea științifică și planul de lucru sînt foarte bine fundamentate. Consorțiul propunerii este foarte valoros.

Propunerea este însă neconvingătoare în ceea ce privește utilitatea rezultatului său. Publicațiile în reviste de marcă și prezentările la conferințe internaționale sînt incluse în propunere, dar nu e prezentat în mod detaliat cum va fi făcut transferul rezultatelor pentru rezolvarea provocărilor actuale. De aceea considerăm că propunerea nu poate fi finanțată.“

Multe sînt echipele foarte valoroase care au primit asemenea răspunsuri în urma evaluărilor. În multe cazuri, chiar și aceste justificări pot fi corecte. Și totuși…

Nimic nu poate fi mai frustrant pentru un cercetător, din orice domeniu, decît să i se comunice faptul că ar fi trebuit să prezinte doar un plan de afaceri detaliat, în care să nu fie nici un pic de loc pentru incertitudini sau necunoscut. Uitînd astfel că în știință și tehnologie sînt multe mari descoperiri și invenții care au apărut ca efecte secundare ale cercetărilor… Și că, în știință, chiar și un rezultat negativ poate fi util pentru cercetările care vor urma.

De aceea necunoscutul ar trebui abordat mai curajos și în sistemele de cercetare, nu doar în știință. Un buget (mult) mai generos pentru cercetare și o deschidere mai mare spre necunoscut ar putea face minuni.

Sau, cel puțin, așa cred. Despre necunoscut și modalitatea în care e mai bine să îl abordăm, vorbim cu toții în profundă necunoștință de cauză… 

Adrian Stănică este cercetător științific la Institutul Național pentru Geologie și Geoecologie Marină – GeoEcoMar – și jurnalist de știință.

Foto: flickr

„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Omul sfințește locul?
Un loc banal, dar cu oameni calzi, primitori, devine în memorie un loc minunat, la fel cum un loc unde am avut experiențe proaste legate de oamenii de acolo se poate transforma într-un loc detestabil. Totuși, ce înseamnă pînă la urmă spiritul locului?
p 10 sus Martin Heidegger jpg
Locul mîndru, locul relevat, locul primit de la primărie
În arhitectură locul construirii este parte în diferite ecuații de ordine; de la căsuța din Pădurea Neagră la templu, de pildă, la Martin Heidegger, considerat inspiratorul unei întregi direcții din arhitectura contemporană.
p 11 Casa lui Marguerite Duras la Neauphle jpg
Turism ficțional
Oamenii dragi care nu mai sînt devin și ei niște personaje ficționale, ca și locurile în care i-am însoțit.
Oprirea, s  Mandrestii Noi, r n Sangerei, Republica Moldova Bus stop, Mandrestii Noi Village, Sangerei District, Republic of Moldova (50098746828) jpg
O capsulă a viitorului
Dar dacă nu am apucat să cunosc o altă Moldovă decît pe cea din copilăria mea și dacă Moldova copilăriei mele e dată uitării, nu e cumva Moldova din mine un fel de capsulă a timpului?
p 12 sus jpg
Pe teren
Așadar, uneori, locul despre care scrii e vedeta, dar – de cele mai multe ori – locul nu poate fi separat de oameni, de poveștile lor, de viața lor. Se influențează reciproc.
p 13 jpg
Tango
Tangoul a fost și opera exilaților. Iar eu de oamenii aceia mă simt legat mai mult decît de oricare alții, chiar dacă nu am fost niciodată nici în Argentina, nici în Uruguay și încă îmi caut curajul să-mi împlinesc destinul de a merge acolo chiar la căderea cortinei.
Sozopol view jpg
Cum ne-am petrecut vacanța de vară – fragmente de jurnal –
Pînă la Histria nu sîntem cruțați aproape deloc, drumul e dur, pietre mici și ascuțite supun pneurile unui atac permanent, dar, cum-necum, reușim să ajungem.
p 14 jpg
Ghid practic: cum să ajungi acasă
Pariul scrisului a apărut de-abia cînd mi-am zis că e cazul să mă implic cu orașul în care m-am născut.
Scriitorii, rudele mele maghiare jpeg
Nu mai citiți nimic!
Noua lege a Educației face cititul opțional, un prim pas înainte de a scoate cu totul educația din școală. În locul reformei, s-a ales abandonul.
3251104421 3a5f60ad8c k jpg
„Porții mici și gustoase”
Oamenii vor continua să citească, dar acea lume veche a dispărut. Hîrtia – dispare. Știrile – dispar.
CeMaFac ro, #TuCeFaciAcum?, taxiuri gratuite jpeg
Ce citesc tinerii adulți între BookTok și wattpad
Știm ce se citește, ce se caută, ce așteptări au și ne-am însușit și un limbaj specific.
p 1 jpg
Liste alternative
Mulți citesc literatura străină în original, în special în limba engleză, chiar și atunci cînd au la dispoziție traducerile românești.
p 12 jpg
Alfabetul imaginilor pentru cultura din spatele blocului
Sînt picături într-un ocean, sticle cu răvașe aruncate-n mare.
p 13 jpg
Gîndirea critică morală și alte fantezii de deșteptat copiii
Cum educăm, cum ne autoeducăm și cum ne lăsăm astăzi educați pentru a ne forma abilitățile morale de mîine?
p 14 jpg
Lecturi alternative din romanul românesc modern
Care ar trebui să fie scopul acestor lecturi formatoare? Să creeze oameni care să funcționeze moral?
Mîntuirea biogeografică jpeg
În capul mesei și în băncile dintîi
Ambiția pare să fie una dintre cele mai dilematice și contrariante trăsături de caracter.
p 10 sus jpg
Jocuri şi poturi ale ambiţiei
Ambiţia devine o poftă de mărire şi faimă pe care nimic nu ar putea-o vreodată ostoi.
Silk route jpg
Ambîț strategic Made in China
Supremația Chinei este pe cît de „inevitabilă“, pe atît de „naturală“.
p 12 jpg
De-a dreapta și de-a stînga ambiției: a plăcea oamenilor sau lui Dumnezeu?
Adevăratul creștin este un străin pentru această lume, adevărata lui țintă fiind viața cerească.
p 10 jos jpg
Scurte considerații psihologice despre ambiția la români
Ambiția nu este pozitivă (bună/funcțională) sau negativă (rea/disfuncțională).
p 1 jpg
Radio Itsy-Ambitsy
„Dacă eu n-am putut, măcar tu să poţi. Răzbună-mă, copile, şi o să fiu fericit. O să pot închide ochii cu inima împăcată.”
p 14 WC jpg
Ieșirea din „Machu Kitschu” / (Supra-)realism socialist
Replica din Bucureşti, realizată în 1951, deşi se aseamănă izbitor ca planimetrie şi tipologie a decoraţiei cu cele de la Moscova, este semnificativ mai joasă decît acestea.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
p 10 Ion D  Sirbu jpg
Amicul Dexter & amicul Sinister
Văd în Ion D. Sîrbu un fel de „ambasador” necesar acelora dintre noi care au obosit să tot empatizeze cu colaboratorii Securității.

Adevarul.ro

image
Ciobanul din Valahia ajuns domnitor al Ţării Româneşti. A dus o prigoană aprigă împotriva marilor dregători
Mircea Ciobanul - domnitorul Ţării Româneşti care a primit acest nume pentru că înainte de a urca pe tron cumpăra oi pentru Constantinopol. Chiar dacă avea o preocupare paşnică, asta nu l-a împiedicat să devină unul dintre cei mai cruzi domnitori români.
image
Concubine plimbate în turism sexual. Cele mai mari preţuri erau la Suceava
Un oraş din nordul Bucovinei a ajuns paradis pentru proxeneţi şi prostituate datorită tarifelor mari care sunt practicate în această zonă.
image
„Pietrele Foamei” au ieşit la suprafaţă în albiile secate ale Râului Elba: „Dacă mă vezi, să jeleşti”
Europa se confruntă cu o secetă severă în urma unor valuri de caniculă fără precedent, ceea ce a determinat scăderea dramatică a debitului unor râuri europene importante. În Germania, în albiile secate ale râurilor au ieşit la iveală pietre masive folosite în urmă cu sute de ani pentru a prevesti vremuri vitrege pentru omenire, relatează Miami Herald.

HIstoria.ro

image
Predica de la Clermont: Chemarea la Prima Cruciadă
În ziua de 27 noiembrie 1095, pe câmpul din fața orașului Clermont, câteva sute de oameni așteptau să audă predica papei Urban al II-lea.
image
Frontul din Caucaz al Războiului ruso-turc din 1877-1878
Războiul din 1877-1878 este cunoscut mai ales pentru frontul din Balcani, la care au luat parte mari unități otomane, rusești și românești în principal, dar și trupe sârbești și muntenegrene.
image
Necunoscuta poveste a raclei în care s-au odihnit osemintele voievodului Mihai Viteazul
Cu ocazia comemorării recente a morții voievodului Mihai Viteazul, Muzeului Militar Național „Regele Ferdinand I” a publicat pe pagina de socializare a instituției povestea inedită a raclei în care, pentru un timp, s-au odihnit osemintele.