Punctul de vedere al „celorlalți“

Publicat în Dilema Veche nr. 877 din 28 ianuarie - 3 februarie 2021
Punctul de vedere al „celorlalți“ jpeg

Vrei să fii cercetător. După un start în carieră în România, cîștigi o bursă și începi să lucrezi la o instituție de prestigiu, dintr-o țară aflată în elita cercetării științifice. Îți începi activitatea și, chiar de la început, simți că pare teribil de importantă pentru cei din jur țara din care vii. Primele tale activități vor fi – toate – verificate și adînc cumpănite, judecate de nu știu cîte ori, în timp ce vezi că mulți dintre „localnici” sau cei mai vechi ca tine se mișcă mult mai rapid, iar lucrările lor nu sînt controlate și recontrolate. Te ambiționezi, încerci să arăți că poți mai bine. Înveți foarte multe, dar mereu ai impresia că ești luat în vizor, că ție ți se verifică activitățile mai mult decît celorlalți. Trimiți primul articol spre publicare la o revistă „mare” și primești recenziile. Ești fericit, articolul are șanse să fie acceptat, dar acele comentarii venite odată cu evaluarea de „major revisions” te fac să te umpli de nervi și frustrare. Chiar nimic din ce faci nu e luat ca sigur? Chiar trebuie să justifici orice? Strîngi din dinți și mergi mai departe. Articolul apare, îl publici apoi pe următorul. Alți revizori, cam aceleași comentarii care ți se par răuvoitoare, poate chiar discriminatorii. Și continui. La un moment dat, totul devine din ce în ce mai ușor, observi că lucrările tale sînt primite acum mult mai ușor. În laborator și pe teren, lumea începe să te asculte, să îți ceară părerea. Ai învățat să nu te mai superi cînd citești observațiile revizorilor – ți-ai dat seama că, în fond, îți sînt și ei tot colegi, iar cele mai multe observații îți prind, de fapt, foarte bine. Începi să cîștigi și primele proiecte mari, cu finanțări serioase.

Simți că ai intrat în Paradis, poți acum să îți turezi motoarele creației, îți poți promova ideile și conceptele, începi să îi înveți tu pe alții, la rîndul tău, cum să progreseze. Dar nu te vei stăpîni niciodată să te miri cînd îi vei vedea pe junii „lor”, abia ieșiți din școală, cum vor primi imediat credibilitatea pentru care tu a trebuit să te lupți atîta.

Îți construiești, treptat, o echipă. Ajungi și tu, acum, să îți evaluezi oamenii. Și, da, ajungi din nou la concluzia că e foarte important de unde vii. Ai acum alte argumente, atunci cînd îți alegi oamenii. Știi că cei educați în țări din vîrful lumii științifice au trecut printr-un sistem dur, dar corect al educației și cercetării. Iar asta contează. Știi că aceste persoane se pot adapta ușor și fără probleme la cerințele tale. Ce te faci însă cu cei care vin spre tine după ce au fost crescuți, educați și care au debutat în țări mai modeste? Sau – și mai complicat – ce te faci cu cei care vin tot de unde ai venit și tu? Normal e să le dai o șansă, așa cum ai primit și tu. Tinzi să le acorzi încredere – dar parcă poți să știi? Dacă au trecut prin cursuri ca gîsca prin apă? Dacă au învățat să copieze? Îți poți pune obrazul fără să fii sigur că ai în față oameni de valoare și cu potențial? Nu e mai bine să îi mai verifici un pic? Să fii sigur că vor învăța ce e bine? Cel mai bine e să îi verifici și tu un pic mai mult. Te gîndești că nu are cum să le strice nici lor. Iar tu vei fi mult mai liniștit.

Ai devenit „unul de-ai lor”? Sau mai degrabă ai ajuns să înțelegi și punctul de vedere al „celorlalți”? Te uiți îndărăt și vezi cum, în țara ta, erau mulți cei care lucrau greșit sau chiar de-a dreptul prost. Ai început mai demult să ai exemple de „așa nu” pentru toate tipurile de activități – de la strîngere la stocare și la interpretare de date. Îți dai seama că de fapt ai cunoscut persoane care măsurau prost, strîngeau informații inutile sau chiar pe unii care, de fapt, își potriveau datele cu rezultatele dorite. Pe măsură ce progresezi și te uiți la ce ai lăsat în urmă, descoperi din ce în ce mai multe – lucrări și concepte furate, opere necitate, rezultate inventate. Știi că acasă ai lăsat și mulți oameni de calitate, care lucrează corect. Ai vrea să nu îi superi, dar simți nevoia să fii din ce în ce mai atent cu „ai tăi”. Vrei să verifici. Nu, nu ai vrea să treacă nimeni prin ce ai trecut tu, cînd ți se părea că nu vei fi luat niciodată în serios. Dar nici nu vrei să renunți la tot ce ai făcut pînă acum. Așa încît, treptat, începi și tu să îți schimbi unitatea de măsură.

Dublă măsură? Mai degrabă un control riguros al calității. Și, poate, și unele experiențe nefericite ale celor care te verifică. Vrem sau nu, statistica joacă și aici un loc important.

Adrian Stănică este cercetător științific la Institutul Național pentru Geologie Marină – GeoEcoMar și profesor onorific la Universitatea din Stirling, Marea Britanie.

Foto: flickr

Viețile netrăite jpeg
Păsările par că știu mereu unde să se ducă
Păsările par că știu mereu unde să se ducă. Nu e nimic neclar în zborul lor. E o limpezime care mă emoționează.
p 10 jpg
Muze. Gemüse*
La sat e important ce ai, unde ai, cît ai, de unde ai. Prezența ta este vizibilă celorlalți, iar întrebări care sînt mai mult decît evitate la oraș devin aici punctele principale în funcție de care ești privit.
foto  Daniel Mihăilescu jpg
„O grădină cu deschidere la mare și ocean” – interviu cu scriitoarea Simona POPESCU
Grădina de la țară a bunicilor Ana și Nicolae, magică. Era, mai departe, via, cu strugurii grei, parfumați, după care urmau lanurile de porumb, un labirint verde.
p 12 sus jpg
„Începutul a fost nevoia de evadare în afara cotidianului urban” – interviu cu Mona PETRE, autoarea proiectului „Ierburi uitate”
„Ierburi uitate. Noua bucătărie veche”, apărută toamna trecută la Editura Nemira, este o încununare, după o decadă, a muncii mele de cercetare și experimentări culinare, una dintre manifestările fizice ale acestui efort lung de peste zece ani.
p 13 jpg
O grădină ca o viață. De la ghivecele studențești cu violete de Parma și cactuși la grădina apocalipsei și cea a degetelor verzi
Așa că Grădina Apocalipsei, a cărei creștere am început-o în mod simbolic odată cu intrarea în lockdown-ul din 15 martie 2020, întotdeauna va avea o legătură ascunsă cu o grădină în care am așteptat toată copilăria mea să intru, giardino meraviglioso, grădina misterelor, grădina Bomarzo.
Dmitri Nabokov's garden in Montreux jpg
„Să nu uităm că toate formele sînt în natură” – interviu cu artista vizuală Chantal QUÉHEN
Grădina face parte dintr-o construcție, o compoziție ca un tablou. Monet a excelat în asta la Giverny. Poate că asta m-a adus la peisaj, dar imaginația mea a dat totul peste cap.
p 14 jpg
Fascinația lucrurilor mici
Într-o notă similară, îmi place să folosesc fotografia de aproape a naturii pentru a urmări viața dincolo de ceea ce vedem în grabă.
Rustic fence (Unsplash) jpg
Trăim într-un multivers aici, pe Pămînt
Bunica mea vorbea cu animalele, iar eu o priveam fascinată, ca pe o mare vrăjitoare, și eram convinsă că și ele o înțelegeau.
p 21 jpg
„Sălbăticia devine un vis de intimitate, siguranță, control și libertate” interviu cu Oana Paula POPA, cercetătoare la Muzeul Național de Istorie Naturală „Grigore Antipa“
Micuții care astăzi stau să ne asculte poveștile cu animale sperăm să se transforme în adulți responsabili, în sufletele cărora au fost sădite, de la vîrste fragede, semințe din care vor rodi respect și dragoste pentru natură.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Omul sfințește locul?
Un loc banal, dar cu oameni calzi, primitori, devine în memorie un loc minunat, la fel cum un loc unde am avut experiențe proaste legate de oamenii de acolo se poate transforma într-un loc detestabil. Totuși, ce înseamnă pînă la urmă spiritul locului?
p 10 sus Martin Heidegger jpg
Locul mîndru, locul relevat, locul primit de la primărie
În arhitectură locul construirii este parte în diferite ecuații de ordine; de la căsuța din Pădurea Neagră la templu, de pildă, la Martin Heidegger, considerat inspiratorul unei întregi direcții din arhitectura contemporană.
p 11 Casa lui Marguerite Duras la Neauphle jpg
Turism ficțional
Oamenii dragi care nu mai sînt devin și ei niște personaje ficționale, ca și locurile în care i-am însoțit.
Oprirea, s  Mandrestii Noi, r n Sangerei, Republica Moldova Bus stop, Mandrestii Noi Village, Sangerei District, Republic of Moldova (50098746828) jpg
O capsulă a viitorului
Dar dacă nu am apucat să cunosc o altă Moldovă decît pe cea din copilăria mea și dacă Moldova copilăriei mele e dată uitării, nu e cumva Moldova din mine un fel de capsulă a timpului?
p 12 sus jpg
Pe teren
Așadar, uneori, locul despre care scrii e vedeta, dar – de cele mai multe ori – locul nu poate fi separat de oameni, de poveștile lor, de viața lor. Se influențează reciproc.
p 13 jpg
Tango
Tangoul a fost și opera exilaților. Iar eu de oamenii aceia mă simt legat mai mult decît de oricare alții, chiar dacă nu am fost niciodată nici în Argentina, nici în Uruguay și încă îmi caut curajul să-mi împlinesc destinul de a merge acolo chiar la căderea cortinei.
Sozopol view jpg
Cum ne-am petrecut vacanța de vară – fragmente de jurnal –
Pînă la Histria nu sîntem cruțați aproape deloc, drumul e dur, pietre mici și ascuțite supun pneurile unui atac permanent, dar, cum-necum, reușim să ajungem.
p 14 jpg
Ghid practic: cum să ajungi acasă
Pariul scrisului a apărut de-abia cînd mi-am zis că e cazul să mă implic cu orașul în care m-am născut.
Scriitorii, rudele mele maghiare jpeg
Nu mai citiți nimic!
Noua lege a Educației face cititul opțional, un prim pas înainte de a scoate cu totul educația din școală. În locul reformei, s-a ales abandonul.
3251104421 3a5f60ad8c k jpg
„Porții mici și gustoase”
Oamenii vor continua să citească, dar acea lume veche a dispărut. Hîrtia – dispare. Știrile – dispar.
CeMaFac ro, #TuCeFaciAcum?, taxiuri gratuite jpeg
Ce citesc tinerii adulți între BookTok și wattpad
Știm ce se citește, ce se caută, ce așteptări au și ne-am însușit și un limbaj specific.
p 1 jpg
Liste alternative
Mulți citesc literatura străină în original, în special în limba engleză, chiar și atunci cînd au la dispoziție traducerile românești.
p 12 jpg
Alfabetul imaginilor pentru cultura din spatele blocului
Sînt picături într-un ocean, sticle cu răvașe aruncate-n mare.
p 13 jpg
Gîndirea critică morală și alte fantezii de deșteptat copiii
Cum educăm, cum ne autoeducăm și cum ne lăsăm astăzi educați pentru a ne forma abilitățile morale de mîine?
p 14 jpg
Lecturi alternative din romanul românesc modern
Care ar trebui să fie scopul acestor lecturi formatoare? Să creeze oameni care să funcționeze moral?

Adevarul.ro

image
Cu cât vor creşte salariile bugetarilor. OUG cu majorări şi sporuri a fost retrasă, un nou proiect a fost publicat de Ministerul Muncii
Ministerul Muncii a publicat, miercuri, în dezbatere publică un nou proiect de ordonanţă de urgenţă, care prevede majorarea salariilor tuturor bugetarilor, începând din luna august, cu un sfert din diferenţa dintre salariul prevăzut pentru anul 2022 în legea salarizării bugetare şi cel din luna decembrie 2021.
image
Fetiţa luată de curenţi la Vama Veche, salvată de Salvamar. Plutea pe o saltea pneumatică, spre Bulgaria
Salvatorii din cadrul Inspectoratului pentru Situaţii de Urgenţă (ISU) al Judeţului Constanţa au fost solicitaţi pentru salvarea unui minor care plutea pe o saltea pneumatică pe mare.
image
Misterul decesului unui opozant al lui Putin, găsit mort în SUA. Soţia neagă varianta sinuciderii, susţinută de o jurnalistă rusă
Dan Rapoport (52 de ani),  un om de afaceri cu dublă cetăţenie letonă / americană, care a făcut o mulţime de bani în Rusia înainte de a deveni un critic al lui Vladimir Putin, a fost găsit mort în SUA.

HIstoria.ro

image
Una dintre cele mai mari bătălii de tancuri din istorie, în Historia de august
Născut în vara anului 1943, mitul despre bătălia de la Prohorovka a rezistat timp de mai multe decenii, deoarece sovieticii au avut toate motivele să preamărească și să se laude cu victoriile obţinute.
image
Cum a ajuns Vlad Țepeș ostatic la Înalta Poartă
Pacea semnată în 1444 între unguri și turci îl prevedea și pe Vlad al II-lea Dracul.
image
Iuliu Maniu, „un om de extremă rigiditate morală, în timp ce partidul s-a arătat dispus la tranzacţii“
Cea mai mare provocare politică internă PNŢ a primit-o nu de la muncitorii nemulţumiţi de scăderea salariilor și de șomaj sau de la opoziţia liberală, ci de la fostul principe Carol, îndepărtat de la tron prin actul din 4 ianuarie 1926.