Omul multilateral dezvoltat al capitalismului

Claudia Mariela TRĂNCUŢĂ
Publicat în Dilema Veche nr. 425 din 5-11 aprilie 2012
Omul multilateral dezvoltat al capitalismului jpeg

În comunism era analizat în şedinţe şi plenare. În capitalism, se plimbă prin piaţa liberă analizînd cererea şi oferta, luptîndu-se cu concurenţa, cu recesiunea şi incapacitatea de adaptare la lumea nouă. Am văzut ingineri ce-şi deschideau buticuri, medici care vindeau mîncare pentru cîini, profesori – distribuitori de produse de curăţat. Aşa că atunci cînd, în primăvara anului 2010, am fost anunţată de necesitatea participării mele la redresarea economiei naţionale, eram pregătită ideologic.

Mi s-a explicat mult prea mult cum bugetul ţării nu mai suporta grasul meu salariu de bugetar.

Formată în comunism, am înţeles uşor ideea sacrificiului, iar sintagma „multilateral dezvoltat“ mi-a fost de mare ajutor. Mai greu a fost să explic toate acestea tinerei generaţii, care încă mai aude povestea cu „cine are carte are parte“. A trebuit să explic pe îndelete că munca înnobilează, că profesorul, inginerul, medicul – tocmai pentru că au carte – pot să facă multe lucruri, satisfăcîndu-şi nevoia de învăţare permanentă. Ei, copiii, se încăpăţînau să nu înţeleagă. A trebuit să adaug învăţămîntului românesc dimensiunea practică ce-i lipseşte.

După ce am aruncat în sertarul cu facturi diplomele obţinute de elevi la fazele naţionale ale olimpiadei de istorie, mi-am luat inima-n dinţi şi, mobilizată de pregătirea ideologică şi de sfaturile mai-marilor ţării, mi-am mai luat un „job“.

Curtea era mare. Pămîntul – afînat. Am dat fuga la tîrg şi mi-am investit salariul în arpagic (sămînţă de ceapă). M-am gîndit că neamul meu de ţărani mi-o fi transmis ceva talent, că generaţii de strămoşi vor veghea şi proteja investiţia, adăugînd – desigur! – multilateralitatea educaţiei comuniste. Suta de kilograme de arpagic a fost înfiptă bob cu bob trei zile la rînd, de dimineaţa pînă seara. Vacanţa de Paşti a fost petrecută în cel mai sănătos mod posibil. Pentru că aveam deprinderea proastă de a citi, am achiziţionat cărţile cu tehnologia cultivării cepei: ce boli, ce săpături, ce stropeli. Din împrumuturi CAR am luat furtun şi pompă pe benzină. Ceapa creştea. Beneficiase de toată atenţia şi arăta ca ceapa verde de-acasă. M-am gîndit să caut piaţă de desfacere. Stai pe net, postează poze cu ceapa, pune anunţuri. Apoi caută o piaţă reală: o tarabă într-o piaţă, închiriată cu alţi bani.

Am început recoltatul. Zece mii de cepe smulse fir cu fir. Fir cu fir spălate, legate cîte patru. Legate cîte douăzeci înmulţit cu patru. Operaţia începea dimineaţa la 5 şi se termina în dimineaţa zilei următoare, la 2. Toţi strămoşii au fost invocaţi. Revoluţia agrară din Europa, reforma lui Cuza, asocierea în ferme, directiva europeană nu ştiu care, iar axele prioritare din proiectele pe agricultură au avut parte de studiu. Snopii de ceapă ambalaţi frumos erau aşezaţi în Logan: în portbagaj, dar şi pe locurile pasagerilor. Prima oprire: la taraba personală. Producătorul: faţă-n faţă cu cumpărătorul. Producătorii erau mulţi – urmare, desigur, a reconversiei profesionale! Cumpărătorii – bătrînei şi bătrînele care căutau prin portofele ponosite. 0,5 ron preţul celor patru fire de ceapă legate-n noaptea precedentă. În maşină, miile de cepe se luptau cu soarele ce încălzea parcarea. Trebuia să aleg între a căuta un uriaş tomberon sau o piaţă de intermediari. Într-un loc numit Pucheni am descoperit sute de maşini cu milioane de fire de ceapă şi tone de alte legume. Bişniţarii le ofereau producătorilor români, pe lîngă zîmbetul lor zeflemitor, preţuri ce făceau legumele româneşti să plîngă sau să ucidă legumele turceşti, bulgăreşti, italiene care le priveau din tiruri. Sensibilă la suferinţa cepei mele, moleşită de atîta drum şi aşteptare, o vindeam, sau, mai bine zis, o dăruiam intermediarilor. Scăpată de marfă, ajung acasă cu o sută de roni, după ce am plătit benzina, taraba, intrarea în tîrgul de la Pucheni.

Acasă, priveam tarlaua şi începeam o altă rundă. Timp de o lună.

Cînd în sfîrşit s-a terminat, am fost în culmea fericirii. Pentru că nu mă pricep la contabilitate, mi-a fost teamă că nu-mi voi putea declara corect veniturile, că nu voi putea achita corect impozitul! Aşa că, a fost bine că nu am cîştigat bani.

De ce nu am reuşit? Simplu: nu mă pricep la afaceri!

Am uitat de globalizare, de piaţa liberă din UE, de supermarket! Circulă milioane de tiruri, cu milioane de cepe. Dacă doar bătrînii mai vin la piaţă, dacă sîntem doar 19 milioane de locuitori din care sugarii şi tinerele domnişoare nu consumă produsul oferit de mine?! …Cine-i de vină? Investitorul! Nu tu studiu de piaţă, nu tu marketing… şi vrei cîştig! Un cîştig tot am avut: am înţeles cum stă treaba cu omul multilateral dezvoltat şi am aprofundat istoria celor două categorii sociale: ţăranul şi profesorul.

Conservatori pînă la rădăcina firului de păr (sau de ceapă!), lipsiţi de pragmatism, se încăpăţînează să desţelenească pămîntul şi minţile-n opinci, în zdrenţe. Continuă să sape şi să predice. Răsplata: lanul şi olimpicii.

Omul multilateral dezvoltat din România, fie el comunist sau capitalist, a uitat un amănunt important: acela cu „omul potrivit la locul potrivit“. Dacă profesorul stă ziua la catedră, iar noaptea este taximetrist, dacă e cînd la şcoală, cînd la piaţă, concurenţa universităţilor din apus şi concurenţa roşiei turceşti vor rîde mult şi bine de „multilateralul om dezvoltat“ din România.

Pentru că a venit o altă primăvară, mă cheamă – ca să zic aşa – pămîntul şi olimpiadele. Voi pune nişte legume româneşti, doar ca să nu le cumpăr pe cele olandeze, şi voi merge la Iaşi, la olimpiada de istorie, doar pentru bucuria din ochii Ioanei, o fată deşteaptă care, a avut un dublu ghinion: să-i placă să înveţe şi să se nască la ţară. Sau doar într-o ţară în care, indiferent de epocă, se vorbeşte mult prea mult despre valori, despre om, şi se experimentează pe destine, reforme şi forme fără fond.  

Claudia Mariela Trăncuţă este profesoară de istorie la Şcoala generală din satul Cartojani, judeţul Giurgiu.

„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Omul sfințește locul?
Un loc banal, dar cu oameni calzi, primitori, devine în memorie un loc minunat, la fel cum un loc unde am avut experiențe proaste legate de oamenii de acolo se poate transforma într-un loc detestabil. Totuși, ce înseamnă pînă la urmă spiritul locului?
p 10 sus Martin Heidegger jpg
Locul mîndru, locul relevat, locul primit de la primărie
În arhitectură locul construirii este parte în diferite ecuații de ordine; de la căsuța din Pădurea Neagră la templu, de pildă, la Martin Heidegger, considerat inspiratorul unei întregi direcții din arhitectura contemporană.
p 11 Casa lui Marguerite Duras la Neauphle jpg
Turism ficțional
Oamenii dragi care nu mai sînt devin și ei niște personaje ficționale, ca și locurile în care i-am însoțit.
Oprirea, s  Mandrestii Noi, r n Sangerei, Republica Moldova Bus stop, Mandrestii Noi Village, Sangerei District, Republic of Moldova (50098746828) jpg
O capsulă a viitorului
Dar dacă nu am apucat să cunosc o altă Moldovă decît pe cea din copilăria mea și dacă Moldova copilăriei mele e dată uitării, nu e cumva Moldova din mine un fel de capsulă a timpului?
p 12 sus jpg
Pe teren
Așadar, uneori, locul despre care scrii e vedeta, dar – de cele mai multe ori – locul nu poate fi separat de oameni, de poveștile lor, de viața lor. Se influențează reciproc.
p 13 jpg
Tango
Tangoul a fost și opera exilaților. Iar eu de oamenii aceia mă simt legat mai mult decît de oricare alții, chiar dacă nu am fost niciodată nici în Argentina, nici în Uruguay și încă îmi caut curajul să-mi împlinesc destinul de a merge acolo chiar la căderea cortinei.
Sozopol view jpg
Cum ne-am petrecut vacanța de vară – fragmente de jurnal –
Pînă la Histria nu sîntem cruțați aproape deloc, drumul e dur, pietre mici și ascuțite supun pneurile unui atac permanent, dar, cum-necum, reușim să ajungem.
p 14 jpg
Ghid practic: cum să ajungi acasă
Pariul scrisului a apărut de-abia cînd mi-am zis că e cazul să mă implic cu orașul în care m-am născut.
Scriitorii, rudele mele maghiare jpeg
Nu mai citiți nimic!
Noua lege a Educației face cititul opțional, un prim pas înainte de a scoate cu totul educația din școală. În locul reformei, s-a ales abandonul.
3251104421 3a5f60ad8c k jpg
„Porții mici și gustoase”
Oamenii vor continua să citească, dar acea lume veche a dispărut. Hîrtia – dispare. Știrile – dispar.
CeMaFac ro, #TuCeFaciAcum?, taxiuri gratuite jpeg
Ce citesc tinerii adulți între BookTok și wattpad
Știm ce se citește, ce se caută, ce așteptări au și ne-am însușit și un limbaj specific.
p 1 jpg
Liste alternative
Mulți citesc literatura străină în original, în special în limba engleză, chiar și atunci cînd au la dispoziție traducerile românești.
p 12 jpg
Alfabetul imaginilor pentru cultura din spatele blocului
Sînt picături într-un ocean, sticle cu răvașe aruncate-n mare.
p 13 jpg
Gîndirea critică morală și alte fantezii de deșteptat copiii
Cum educăm, cum ne autoeducăm și cum ne lăsăm astăzi educați pentru a ne forma abilitățile morale de mîine?
p 14 jpg
Lecturi alternative din romanul românesc modern
Care ar trebui să fie scopul acestor lecturi formatoare? Să creeze oameni care să funcționeze moral?
Mîntuirea biogeografică jpeg
În capul mesei și în băncile dintîi
Ambiția pare să fie una dintre cele mai dilematice și contrariante trăsături de caracter.
p 10 sus jpg
Jocuri şi poturi ale ambiţiei
Ambiţia devine o poftă de mărire şi faimă pe care nimic nu ar putea-o vreodată ostoi.
Silk route jpg
Ambîț strategic Made in China
Supremația Chinei este pe cît de „inevitabilă“, pe atît de „naturală“.
p 12 jpg
De-a dreapta și de-a stînga ambiției: a plăcea oamenilor sau lui Dumnezeu?
Adevăratul creștin este un străin pentru această lume, adevărata lui țintă fiind viața cerească.
p 10 jos jpg
Scurte considerații psihologice despre ambiția la români
Ambiția nu este pozitivă (bună/funcțională) sau negativă (rea/disfuncțională).
p 1 jpg
Radio Itsy-Ambitsy
„Dacă eu n-am putut, măcar tu să poţi. Răzbună-mă, copile, şi o să fiu fericit. O să pot închide ochii cu inima împăcată.”
p 14 WC jpg
Ieșirea din „Machu Kitschu” / (Supra-)realism socialist
Replica din Bucureşti, realizată în 1951, deşi se aseamănă izbitor ca planimetrie şi tipologie a decoraţiei cu cele de la Moscova, este semnificativ mai joasă decît acestea.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
p 10 Ion D  Sirbu jpg
Amicul Dexter & amicul Sinister
Văd în Ion D. Sîrbu un fel de „ambasador” necesar acelora dintre noi care au obosit să tot empatizeze cu colaboratorii Securității.

HIstoria.ro

image
Predica de la Clermont: Chemarea la Prima Cruciadă
În ziua de 27 noiembrie 1095, pe câmpul din fața orașului Clermont, câteva sute de oameni așteptau să audă predica papei Urban al II-lea.
image
Frontul din Caucaz al Războiului ruso-turc din 1877-1878
Războiul din 1877-1878 este cunoscut mai ales pentru frontul din Balcani, la care au luat parte mari unități otomane, rusești și românești în principal, dar și trupe sârbești și muntenegrene.
image
Necunoscuta poveste a raclei în care s-au odihnit osemintele voievodului Mihai Viteazul
Cu ocazia comemorării recente a morții voievodului Mihai Viteazul, Muzeului Militar Național „Regele Ferdinand I” a publicat pe pagina de socializare a instituției povestea inedită a raclei în care, pentru un timp, s-au odihnit osemintele.